Între realitatea conducerii României actuale de către proprietarul străin al țării și imaginea pe care chiar acesta caută s-o prezinte și s-o acrediteze este o prăpastie teribilă și terifiantă. În ea se află românii care, vrând sau nevrând, ajută, direct ori indirect, proprietarul străin să prezinte lucrurile altfel decât sunt ele. Inevitabil se ajunge la aceștia: vor fi câteva mii (sau câteva zeci de mii!) din structurile instituționale de putere.
Există un motiv simplu, dar de neocolit. Este evident că nu structurile alese (parlament, partide, guvern) conduc România actuală, în timp ce aceia care este logic s-o conducă (respectiv proprietarii țării, care sunt de acum străini) nu recunosc faptul, întrucât le este mai convenabil să n-o facă, aruncând în continuare anatema pentru toate relele pe români. Și atunci se ajunge la acei români din structurile numite care, vor, nu vor, intermediază puterea proprietarului străin în relația cu România concretă, și care oricum au cea mai mare putere dintre toți ceilalți români. Ce vor aceștia și ce urmăresc ei?
Este un fapt că procurorii români descoperă numai corupți români. Ceva mai contra logicii și împotriva realităților consemnabile pentru oricine nu există, atât timp cât aproape toate dosarele instrumentate de către procurorii anticorupție vizează achiziții publice, iar peste 70% din achizițiile publice sunt, potrivit datelor oficiale, contractate cu străini, și nu cu români. Unde poate duce o asemenea abordare? Numai și numai unde duce! La scoaterea din joc a businessului românesc, în timp ce străinii capătă mână liberă la devalizarea României. Poate fi acesta un obiectiv pentru țară și soarta ei?
Cred că de departe cele mai complicate probleme există la nivelul serviciilor secrete. În principiu, acestea au ca obiectiv apărarea securității naționale. În practică, obiectivele și activitatea lor se dublează în interferențe politice, economice și sociale din cele mai diverse domenii, pentru că, în mod concret, totul sau absolut totul are legătură cu securitatea națională. Să nu ne amăgim că pe undeva prin nu știu ce țară a făgăduinței ar fi altfel! Realitatea este că serviciile secrete resimt cel mai complex, probabil și cel mai puternic, înlocuirea proprietarului român în economie cu proprietarul străin, mai ales de mai multe naționalități. Proprietarii străini împreună cu structurile lor de susţinere statale la spate trag fiecare în direcţii anume urmărite. Se calcă pe picioare, căci acţiunile lor nu se conjugă. Şi, de cele mai multe ori, haosul este mai rău chiar decât gestiunea proastă, dar unitară. Structurile politice ale statului român sunt condamnate la dispariţie prin lipsă de utilitate. Iar structurile de forţă – fără de care un stat nu poate funcţiona – sunt împinse obiectiv la împrăştiere, pierzând cauza naţională care le ţinea în rol şi care cu greu s-ar mai putea coagula, ca menire de existenţă şi mod de operare. Structurile politice şi de influenţă străine îşi fac de cap cu toatele. Structurile corespondente româneşti n-au cum să le facă faţă. Unele din cele străine li se erijează în stăpâni, iar altele, considerate adversare, le râd în faţă, la adăpostul recomandărilor, ca să nu le spunem comenzilor, contradictorii, venite de la „prieteni“. Serviciile americane, germane sau franceze trag fără ezitări pentru interesele americane, germane sau franceze, şi nu cumva pentru interesele româneşti. Mai ales că nu prea se mai ştie care ar fi acelea! Iar serviciile ruseşti, după ce au organizat „revoluţia“ din 1989 pentru a distruge unitatea specială a securităţii române care monitoriza KGB-ul, au avut câmp liber să joace şi pe masă în România, cu atât mai mult cu cât occidentalii veniţi la timonă în România sunt ocupaţi să-şi tragă preşurile între ei și, bineînţeles, înainte de toate, să-i supună pe români în cel mai pur stil colonialist. Ş-apoi, dacă tu, ca român, vrei să-i urmezi pe occidentali, rămâne problema: pe care din ei?!
Realitatea este că pierderea prin externalizare a proprietăţii asupra ţării a băgat în disoluţie baza obiectivă a unei cauze naţionale, posibilitatea însăşi a desluşirii şi coagulării interesului naţional. Acesta rămâne împrăştiat ca după o explozie, privatizat în mii de bucăţele împreună cu toţi netrebnicii, astfel încât până şi trădătorii de neam şi ţară se pot erija că îl reprezintă.
Autor: Ilie Șerbănescu
Sursa: Cotidianul
Adauga comentariu