Nu scriu ca să mă placă cineva, niciodată. Cei care mă plac mă urmează, se modelează după mine, dacă doresc, nu eu după ei. Desigur, mă bucură dacă se rezonează la texte, dar acesta nu este scopul, e un rezultat uneori fericit.
Nu încerc să gândesc în termenii corectitudinii politice, a ceea este în vogă, luat de isteria momentului. Țin să-mi utilizez materia cerebrală, câtă este, pe un drum nu ales de te miri cine, de nu știu ce păpușar, ci găsit personal. Dacă greșesc, greșesc pe cont propriu. Nu încercați să mă trageți de mânecă, spunând că albul e negru, că omul beat are mintea lucidă.
Cred că am maturitatea să discern și educația să mă abțin să nu vă trimit, la primul impuls, în originile ginecologice (dar nu insistați să mă provocați!), nu înghit manipulările. Dacă vă considerați și prieteni de-ai mei și vreți s-o faceți, numărați până la 10 și nu vă grăbiți, nu-i exclus să dați de capătul legăturii noastre, dacă folosiți un ton nepotrivit.
Nu vreau nicio relație cu cei care sunt nepăsători față de săraci și bătrâni, ce-i disprețuiesc, cu fasciștii de rit nou. Sunt stârpituri, nu oameni. Sunt inflexibil cu cei care-și schimbă pozițiile după dictatul intereselor, cu cei care au greșit impardonabil de nu știu câte ori și tot ei au pretenția să fie lideri de opinie. Demnitate lor ar fi tăcerea, însă nu-s naiv să aștept s-o aibă.
Sunt un dușman din reflex al celor care atentează la libertatea de exprimare. Nu intră în discuție jumătățile de măsură. Mai bine lup singuratic, în doaga mea, decât găină fugind după grăunțe aruncate în bătătură. Mai bine mor de gât cu un adversar infinit mai puternic, decât să fug ca un laș. Nu-s abonat la umilință, n-o să fiu.
Ăsta-s, că vă place ori nu, nu mă trezesc dimineața cu intenția să mă schimb.
Autor: Alexandru Petria
Sursa: Alexandru Petria
A fi sau a nu fi abonat la umilinta…?
Fiinta umana, forma cea mai evoluata de organizare si functionare a materiei vii, accepta de buna-voie si nesilita de nimeni sa perfecteze un contract cu umilinta?! Cercetarile de anatomie si fiziologie comparata permit recunoasterea cu usurinta a inrudirii stranse dintre organizarea structurala si functionala a organismului uman cu cele ale animalelor superioare, demonstrand ca omul reprezinta veriga superioara a unui lant complex de evolutie a materiei vii. Materia vie, energia primordiala, fundamentala, nu este umila. Cine a inventat atunci in univers umilinta?! Engels sustinea ca “Munca si vorbirea articulata au constituit factori esentiali sub influenta carora s-a realizat saltul calitativ, care a facut ca incetul cu incetul creierul maimutei sa se transforme in creier omenesc”.
“Importanta acestor discipline (anatomia si fiziologia omului) explica si interesul partidului si statului nostru pentru cercetarea fundamentala si aplicativa in aceste domenii, cunoscuta fiind preocuparea pentru introducerea conducerii stiintifice in toate domeniile de activitate”- Introducere in manualul de biologie elaborat in 1982. Directivele! Strategiile! Tacticile…pe om si pe omenire.
…………………………..
“Cand un SUFLET OMENESC trage cortina grea a eului si sta fata in fata cu iubirea vesnica, e ca si cum L-ai privi pe Maestru creand o lume noua…atunci CONSTIINTA VESNICIEI e un dar imediat al existentei, tot asa ca lumina intr-o flacara…toate conflictele vietii se dezleaga, toate contradictiile se impaca; stiinta, iubirea si actiunea se armonizeaza. Bucuria si durerea se egalizeaza in puritate, prapastia dintre finit si infinit se umple de o iubire exuberanta si fiecare vesteste pe Cel Vesnic” (R.Tagore)
Un rezultat fericit.
Multumesc!