Nu ești un erou, ești doar prost!

Eşti prost atunci când ieşi ca o vită în piaţă imaginându-ţi că tu eşti revoluţionarul care schimbă lumea, că „valorile tale” sunt cele care vor face lucrurile mai bune. Eşti şi mai prost atunci când, pentru a-ţi arăta ataşamentul, faci lucruri aberante: îţi schimbi poza de profil, preiei tot felul de idei ciudate pe nemestecate, îţi duci copilul la manifestaţii sau, pur şi simplu, pierzi aiurea timpul având convingerea c-o faci cu folos.



Acolo, în interiorul gloatei, te simţi erou. Dar ai oare puterea să te priveşti în oglindă şi să vezi realitatea? Absolut nimic din ceea ce vezi acolo nu sugerează c-ai fi un erou: vectorul care te conduce nu e credinţa ta în vreun ideal, ci disperarea de a aparţine unei comunităţi, de a intra într-un cerc pe care tu-l crezi elitist şi rarefiat. De altfel, dacă lucrurile s-ar pune tranşant, dacă forţele cărora le spui represive( şi pe care, în realitate, le pupi în cur) ar scoate armamentul real şi-ar începe să tragă, ai fugi ca un şobolan laş, te-ai ascunde în casă sub pat şi, primele lucruri la care te-ai gândi ar fi să-ţi schimbi fotografia de profil şi să arunci orice urmă care-ar demonstra apartenenţa ta la mişcarea devenită, peste noapte, ilegală. Asta pentru că nu eşti erou ci doar prost.

Eşti şi mai prost atunci când influencerii tăi se numesc Cartianu, CTP, Guran, Ghelmez, Lupea, Mândruţă, Tapalabă, Turcescu, etc. Asta pentru că, dacă te uiţi în gura lor seacă aruncând doar şabloane şi sloganuri, demonstrezi că eşti mai prost decât ei. Iar asta, crede-mă, e deja un lucru grav.

Eşti un dobitoc, un „vai de capul tău” atunci când crezi că lucrurile precum democraţie, libertate, „dreptul de a alege” s.a.m.d. sunt altceva decât vorbe goale. Eşti un tâmpit atunci când crezi că, precum Afrodita, politicianul X sau Y s-a născut din spuma mării, iar singurul său scop este acele de a te salva pe tine. Mai uită-te încă odată în oglindă. Eşti ceea ce vezi acolo: un nimeni care nu valorează în ochii ăluia nici cât o ceapă degerată. A crede în legendele cu puritatea profundă ar trebui să-ţi semnalizeze că ai părăsit lumea proştilor, căzând în cea a dobitocilor. De altfel, chiar şi pura Afrodita s-a dovedit în final cam rapandulă.

Eşti un imbecil atunci când crezi că tu, vaşnic mânuitor al feisbucului eşti cumva superior ălora care stau cu orele, zilele şi anii, proţăpiţi în fotoliu, în faţa televizorului. Eşti cretin atunci când crezi că a mânui un gadget contemporan(tabletă, telefon inteligent,etc.) e vreo mare chestie. Un copil care nu ştie să citească e capabil să folosească din mers gadgeturile cu care te mândreşti. Asta nu pentru că ar fi vreo performanţă extraordinară, ci pentru că sunt proiectate pentru cei cu inteligenţa gorilei. De multe ori, faptul că un om mai în vârstă se poticneşte în faţa lor e din cauză că are un stil de gândire mai complex, nu atât de simplu şi banal ca al tău.

Eşti deja imbecilizat fără scăpare atunci când ai impresia că ştii totul, atunci când, la fiecare nume, concept sau cuvânt necunoscut pe care-l auzi, îţi satisfaci curiozitatea tastând pe google şi mulţumindu-te cu unu-două rezultate de-acolo. Asta pentru că Platon a fost ceva mai mult decât „un filosof al Greciei antice şi fondator al Academiei din Atena” aşa cum îţi spune ţie Wikipedia sau rezumatul pe care ţi-l face Google ca nu cumva să te mai oboseşti clickând un link suplimentar.

Şi, în final, eşti un bou dacă după ce ai citit cele ce-am scris aici te revolţi şi te simţi frustrat. Eşti un idiot atunci când mă înjuri pentru că mă cac pe idealurile tale. Într-adevăr, ai dreptate în ceea ce priveşte actul defecaţiei, însă n-ai să înţelegi niciodată că nu e vinovat cel care foloseşte legitim latrina pentru frustrarea celui care se hrăneşte cu dejecţiile din latrină.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Dan Diaconu