În culise se petrec întotdeauna lucruri extrem de interesante, oricum mult mai incitante decât ceea ce ni se livrează în mainstream media, unde suntem serviţi cu informaţii fragmentare care frizează uneori absurdul sau sunt plasate în contexte inadecvate. În „eterna şi fascinanta Românie“, accesul la dezvăluirea unor evenimente derulate în culisele puterii este extrem de instructiv pentru oricine doreşte să pătrundă dincolo de aparenţele unui joc politic de suprafaţă.
Această luptă permanentă a unor găşti pentru accederea la putere şi, implicit, pentru posibilitatea utilizării unor resurse financiare determină scurgeri deliberate de informaţii, dintr-o parte sau alta, spre mass-media. Toate acestea ne permit nouă, celor plasaţi în faţa scenei, accesul în culise, unde, altfel, am avea intrarea restricţionată. În puţine locuri din lume este atât de evidenţiabilă această rupere a cortinei ca în cazul României. Privirea aruncată dincolo de aparenţele unui spectacol ne permite accesarea unui anumit nivel al cauzalităţii şi poate constitui o oportunitate de înţelegere a mecanismelor ascunse ale puterii.
Păgubiții vor reacționa în forță
Prinderea lui Sebastian Ghiţă în Serbia şi reţinerea lui într-o închisoare în vederea unei prezumtive extrădări constituie epilogul unui lung şir de evenimente care pot fi corelate logic. Există o întrebare firească pe care şi-ar pune-o orice fiinţă avizată. De ce s-a rupt relaţia lui Sebastian Ghiţă, afacerist acoperit de succes, cu Florian Coldea şi Laura Codruţa Kovesi, implicit cu structurile aparținătoare, SRI – DNA? Deoarece se pare că între Sebastian Ghiţă şi Florian Coldea a dispărut încrederea absolut necesară derulării unei gestiuni optime a afacerii, iar lui Ghiţă, având, prin natura poziţiei sale subordonate, un grad de autonomie limitat, i s-a întocmit un dosar la DNA. Ulterior, acesta se pare că a eludat pe alocuri legea împărţirii, lege fundamentală în această reţea bazată pe structuri dependente de bani care trebuiau redistribuiţi conform unor scheme dinainte stabilite şi a contraatacat cu dezvăluiri care au vizat tandemul Coldea – Kovesi. Dacă „ai uitat“ cui şi cât să livrezi financiar – respectiv oficialilor de grad înalt SRI, politicienilor conectaţi, precum şi altor personaje integrate în aceste reţele –, ai lezat astfel interese pecuniare prestabilite, urmând să fii scos din joc şi având şanse mari de a înfunda puşcăria. Este exact cazul lui Sebastian Ghiţă, care, prin atitudinea sa, şi-a arogat o independenţă inacceptabilă în faţa sistemului, iar atunci când s-a simţit ameninţat, a adoptat o atitudine de frondă prin care nu a vrut să devină ţap ispăşitor, refuzând implicit postura de ofrandă adusă malaxorului justiţiei româneşti. Ce se întâmplă însă cu cel care muşcă mâna care îl hrăneşte? În fapt, este exact situaţia prezentă a lui Sebastian Ghiţă. Este de aşteptat ca cei păgubiţi financiar să reacţioneze în forţă, fiind de la sine înţeles că toţi banii pe care Ghiţă i-a câştigat se datorează exclusiv relaţiilor pe care le-a cultivat în timp datorită condiţiei sale de ofiţer acoperit. Eficienţa bussines-ului administrat (de fapt, primit în franciză de la SRI) s-a datorat în exclusivitate francizorului, recte SRI-ului, prin intermediul acestuia realizându-se conexiuni cu sfera politică şi de afaceri. Spiritul managerial de excepţie care ar trebui să se găsească în spatele acestei afaceri de succes, citându-l pe Caragiale, există, dar lipseşte cu desăvârşire, el fiind pe deplin substituit de conexiuni adecvate.
Interesul lui Ghiță: negocierea
Astfel, în ultimele zile am aflat că urmăritul prin INTERPOL Sebastian Ghiţă a fost arestat pe teritoriul Serbiei, pe unde, de altfel, se pare că bântuia de câteva luni, cu intermitenţe. Interceptarea şi arestarea „specialistului IT“ Ghiţă s-au realizat, paradoxal, după ce acestuia i-au fost interceptate convorbirile telefonice avute cu fratele său, Alexandru, întâlnirea acestora având loc în Belgrad, amândoi venind dinspre Istanbul. De ce întâlnirea celor doi n-ar fi putut avea loc în Turcia, unde, din cauza climatului tensionat, nimeni nu părea dispus să-i deranjeze? Probabil pentru că, datorită afacerilor derulate în Serbia şi relaţiilor dezvoltate acolo, Ghiţă resimţea aici un anumit grad de siguranţă, extrem de relativă, aşa cum, de altfel, s-a dovedit în ultimă instanţă. Cei doi au fost interceptaţi prin intermediul interceptării convorbirilor telefonice avute şi arestaţi când se găseau împreună în Serbia. Ghiţă deţinea o cartelă cu număr de Franţa, cartelă pe care o folosea strict într-un interval de timp prestabilit. Prezenţa lui Ghiţă pe teritoriul sârbesc denotă faptul că acesta nu a intenţionat să plece într-o ţară de unde extrădarea sa ar fi fost imposibil de realizat, gen Argentina. Concluzia logică este că Sebastian Ghiţă voia să rămână în această zonă pentru a negocia o eventuală reducere sau suspendare a pedepsei judiciare în contul nedifuzării unor informaţii cu potenţial compromiţător, care vizau personaje de genul Laurei Codruţei Kovesi. De altfel, un alt acoperit, de data asta din partea SIE, Victor Viorel Ponta, a afirmat că Sebastian Ghiţă a dezvăluit doar 2% din totalitatea informaţilor incriminatoare pe care acesta le-ar putea scoate la lumină. Noi toţi suntem extrem de dornici să audiem şi restul de 98% din dezvăluirile lui Sebastian Ghiţă. Dar nu cred că ni se va oferi această ocazie prea curând.
„Binomul“ a deranjat anumite afaceri
Dacă realizăm un scurt anamnesis al evenimentelor anterioare, există un fir logic care le leagă. Demisia lui Florian Coldea din postura de director adjunct al SRI survine la un interval temporal dat după demisia lui Mihai Răzvan Ungureanu din ipostaza de director SIE.
Eliminarea lui MRU a fost anticipată clar şi distinct de diverse ziare care au avut această informaţie cu mult dinainte de transpunerea ei în practică. Corelaţia este relativ simplu de făcut. Operaţiunea Black Cube, în care erau implicaţi foşti (actuali) agenţi MOSSAD, îi viza pe Laura Codruţa Kovesi şi deopotrivă pe Florian Coldea, care, prin acţiunile tandemului DNA – SRI, au deranjat afacerile unor cetăţeni de origine evreiască. MRU a fost acuzat că, în calitatea sa de director al SIE, a ştiut şi a protejat intervenţia agenţilor MOSSAD pe teritoriul României. Este improprie denumirea de foşti agenţi MOSSAD, cei care au făcut parte din acest serviciu de informaţii rămân permanent sub incidenţa acestei structuri. Astfel, în urma ingerinţelor nedorite ale SRI – DNA cu interese financiare ale unor afaceri care se găseau sub oblăduirea MOSSAD-ului, s-a intervenit prin mijloace specifice. În cazul Black Cube s-a derulat o operațiune de tip „inseminare artificială“. Black Cube a fost contractată în vederea descoperirii unor informaţii compromiţătoare despre anumite personaje din România, Laura Codruţa Kovesi aflându-se în capul listei. Această operaţiune s-a desfăşurat sub oblăduirea directă a SIE. Informaţiile au fost adunate şi era nevoie ca acestea să ajungă în mâinile autorităţilor judiciare româneşti. Pentru ca dezvăluirile să fie valide, aceste informații culese trebuiau acceptate în eventualul dosar incriminator. Agenții s-au lăsat deliberat arestaţi, iar prin capturarea lor și confiscarea dovezilor, informaţiile ar fi putut deveni automat probe. Momeala a fost înghiţită de către procurori, care s-au trezit astfel cu un dosar fierbinte în mână, dosar conţinând date despre personajele vizate, date care, altfel, nu puteau intra la dosar. De aici încolo, e o problemă de luptă internă pentru putere şi de negociere, mai zice sursa din cadrul serviciilor care a dezvăluit aceste aspecte.
Factorul-surpriză: serviciile rusești
Toate aceste conectivităţi simultane pot fi deranjate prin dezvăluirile intruzive ale lui Sebastian Ghiţă care o vizau în principal pe Laura Codruţa Kovesi. Ce resurse negociabile suplimentare posedă Sebastian Ghiţă, nu ştim. Dar faptul că nu s-a evaporat din zona Balcanilor denotă că s-a bazat şi încă se bazează pe un potenţial consistent de negociere sub raport informaţional. Cât de puternică sau vulnerabilă este poziţia sa în cursul acestor negocieri, iar nu avem de unde să ştim. Ceea ce bănuim c-ar constitui mobilul principal al războaielor declanşate între aceste grupuri de interese o reprezintă lupta pentru putere şi distribuirea unor sume considerabile de bani, care nu au ajuns la cine trebuiau să ajungă. Cheia fluidizării acestui flux financiar şi informaţional se află în posesia lui Sebastian Ghiţă.
Dacă Ghiţă a fost abordat de serviciile ruseşti, active în spaţiul sârbesc, acestea ar dori, logic, să afle mai mult despre reţeaua informativă NATO din spaţiul balcanic, având în vedere natura operaţiilor fraţilor Ghiţă, respectiv un contract de securizare a frontierelor Serbiei şi legături de afaceri în Turcia. Un eventual şantaj, practicat de către Sebastian Ghiţă în raport de SRI – CIA, în sensul disponibilităţii acestuia de a dezvălui informaţii ruşilor, l-ar plasa în postura ingrată de defector, titulatură specifică agenţilor trădători. Această formulă de abordare nu cred că l-a pus sau, respectiv, l-ar pune pe Sebastian Ghiţă într-o situaţie avantajoasă. Din contră.
Plasa de păianjen
Serviciile de informaţii ale Serbiei, cu al cărei actual premier, Aleksandar Vucic, câştigător al alegerilor prezidenţiale (urmează să-şi preia mandatul din 31 mai), Sebastian Ghiţă se află în relaţii bune, l-au arestat totuşi strict din cauza faptului că circula cu un paşaport falsificat. Un proces intentat de statul sârb pentru posesie de acte falsificate ar putea să-l facă să stea în pușcărie între 6 luni şi 3 ani. Având în vedere că, în România, Ghiţă a plătit o cauţiune de 13 milioane de euro pentru a nu face o zi de puşcărie, este puţin probabil că ar prefera să petreacă un interval de timp într-una din puşcăriile din Serbia. Condiţiile în care se poate realiza repatrierea forţată în baza unui tratat de extrădare a acestui personaj se găsesc încă sub semnul întrebării.
Sebastian Ghiţă este, în calitatea sa de agent informativ, legat prin multiple fire de SRI. El reprezintă un nod important într-o reţea mai vastă. Imaginaţi-vă o plasă de păianjen cu fire tentaculare care au extensie în Turcia, Serbia şi în alte ţări aparţinând spaţiului balcanic şi care colcăie de agenţi informativi aparţinând SRI-ului, precum şi altor servicii de informaţii. Prin urmare, există o sumedenie de interese multiple, care, după caz, sunt convergente sau divergente, acestea deservind diverse grupări. Ghiţă a fost arestat în Belgrad deoarece deţinea un paşaport sloven perfect falsificat. Astfel, presa oficioasă, din care se preiau informaţii pe surse, ne creează un peisaj artificial din care putem extrage, cu o anumită aproximaţie, un posibil curs veridic al evenimentelor. Faptul că Serbia este ostilă simultan NATO din cauza bombardamentelor care au provenit din partea acestui bloc militar a făcut-o să cultive relaţii bune cu Federaţia Rusă, implicit cu structurile militare şi serviciile de informaţii ale acestui stat. Pe de altă parte, Serbia se găseşte pe lista de aşteptare pentru intrarea în Uniunea Europeană, care ar face-o disponibilă la eventualele negocieri privind extrădarea lui Ghiţă.
Sacrificarea din Vinerea Mare
Se poate creiona cu o anumită aproximare profilul psihologic al lui Sebastian Ghiţă. Posesor simultan de soţie şi amantă, acesta are doi copii, iar afacerile sunt strict legate de această zonă a Balcanilor. Conexiunea cu zona balcanică este dată de ataşamentul său faţă de relaţiile de familie şi afaceri şi se constituie în explicaţia principală a rămânerii sale în acest areal, deşi o informaţie apărută în urmă cu două luni, pe surse, dovedeşte că Franţa şi Turcia s-ar fi găsit printre locurile prin care a trecut ofiţerul sub acoperire Sebastian Ghiţă. Devine astfel inteligibil de ce el nu ar dori să părăsească această zonă şi, simultan, de ce şi-a asumat deliberat riscul de a fi capturat. Astfel, de cealaltă parte, a celor care îl urmăreau, deşi s-a ştiut cu exactitate traiectoria urmată de acesta, a fost totuşi lăsat să evolueze aparent liber până în momentul arestării. Acest moment a fost plasat exact în Vinerea Mare, nucleul sărbătorilor pascale. Momentul a fost deliberat ales, având în vedere conotaţia simbolică a sacrificării în paralel, realizându-se deturnarea atenţiei mass-media româneşti de la fraudarea alegerilor prezidenţiale din 2009 prin dezvăluirea întâlnirii de taină din locuinţa lui Gabriel Oprea. Sebastian Ghiţă, prin casetele video difuzate, care i-au vizat pe Florian Coldea şi, parţial, pe Laura Codruţa Kovesi, a încălcat omerta, legea nescrisă a tăcerii, astfel că nimeni din persoanele care s-au aflat în legătură cu el nu se simte acum în siguranţă. Această stare de vulnerabilitate evidentă a unor personaje plasate în poziţii-cheie în structura statului român – ofiţeri SRI de rang înalt, politicieni, oameni de afaceri – constituie o sabie cu două tăişuri pentru Sebastian Ghiţă. Un potenţial periculos de negociere la schimb versus o dorinţă de suprimare definitivă a acestuia din partea unor oameni care îşi simt poziţiile şi interesele ameninţate. În continuare, depinde ce alţi aşi în mânecă posedă Ghiţă în negocierile purtate.
Un imperativ: retragerea serviciilor din politică
Aşteptăm cu interes finalizarea acestor negocieri care se vor găsi în spatele verdictului juridic care urmează să fie dat în cazul lui Sebastian Ghiţă. Totuşi, devine hazardat să operăm în momentul de faţă exclusiv cu supoziţii care posedă un grad aproximativ de veridicitate. Ce este de semnalat ca urmare a acestor evenimente este faptul că se impune retragerea fermă a acţiunilor serviciilor de informaţii româneşti din sfera politicului, afacerilor, mass-media şi restrângerea strictă a activităţii acestora în matca stabilită prin Constituţie, respectiv asigurarea securităţii României în actualul context geopolitic extrem de turbulent.
Reamintim o informaţie apărută pe fluxul de ştiri al agenţiilor de presă din România în luna octombrie a anului trecut, care spunea că în spaţiul Serbiei se constată o intensificare a activităţii diverselor servicii de informaţii. „Autoritățile sârbe au înregistrat o intensificare a activității serviciilor de informațiilor străine în Serbia, atât dinspre Vest, cât și dinspre Est, a estimat premierul sârb Aleksandar Vucic, după o reuniune a biroului de coordonare a serviciilor de securitate națională din Serbia“, potrivit Tanjug, agenţia de presă sârbă. Situaţia în momentul actual se prezintă neschimbată.
Patru plus unu jucători se află la masa de joc unde interferă câmpurile operativ-tactice aflate pe teritoriul sârbesc: Serviciul Român de Informaţii (deşi, conform fişei postului, doar Serviciul de Informaţii Externe ar trebui să opereze în străinătate), CIA (Agenţia de Informaţii Americană), BIA (serviciile de informaţii sârbeşti), serviciile active de informaţii ale Federaţiei Ruse, prin cele două componente, GRU (serviciile de informaţii militare) conectat cu SVR (echivalentul SIE pentru Rusia), şi, bineînţeles MOSSAD-ul, binecunoscutul şi omniprezentul serviciu israelian de informaţii. Primii patru jucători activi, cel de-al cincilea – doar un simplu observator, gata de intervenţie în cazul în care cărţile de joc nu sunt servite adecvat intereselor proprii. Se mai găseşte printre observatori MI6, serviciul de informaţii britanic, care este în intimă legătură cu CIA, deci rămân pe fond doar cinci jucători, dintre care patru activi.
Şi cum israelienii acţionează conform dictonului din Vechiul Testament „ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte“, Florian Coldea a trebuit să fie sacrificat, iar Sebastian Ghiţă a fost un bun instrument în acest scop, prin dezvăluirile făcute. Dar cum acesta a avut în vedere în continuare difuzarea unui şir de casete care o vizau pe Laura Codruţa Kovesi, iar respectivele episoade anunţate în prealabil nu s-au mai distribuit, înclinăm să credem că operaţiunea a fost stopată în acest punct. De ce? Simplu, deoarece mult-premiata şi lăudata luptătoare împotriva corupţiei Laura Codruţa Kovesi, alias Cucuveaua Mov, nu avea voie să fie lăsată să cadă în mocirla dezvăluirilor de impact. Natura incriminatoare a acestor informaţii îi plasa pe sprijinitori, în speţă, statele care prin oficiali ai ambasadelor s-au grăbit să plaseze decoraţii în pieptul susnumitei, într-o postură penibilă şi jenantă. Oricum, imaginea ei a fost şi este intens şifonată de alte dezvăluiri care se scurg şi acum prin intermediul presei (a se vedea episoadele lui Dan Andronic). În consecinţă, i s-au pregătit acestei mirobolante dive o ieşire pseudo-onorabilă din scenă la sfârşitul actualului mandat din fruntea DNA şi eventual un post călduţ pe alte meridiane. Bruxelles-ul este una dintre destinaţiile preferate pentru reciclarea şi, simultan, recompensarea acelor indivizi din structurile naţionale care au deservit prin activitatea lor interesele Uniunii Europene: în realitate, o structură suprastatală, cu iz dictatorial. A se vedea cazul Donald Tusk, fostul preşedinte al Poloniei ajuns preşedintele Comisiei Europene, deşi statul de provenienţă nu a fost de acord cu desemnarea lui în această postură.
Autor: Radu Hadârcă
Sursa: Cotidianul
Adauga comentariu