România se pregăteşte să aniverseze 20 de ani de la revoluţia violentă în urma căreia a fost detronat dictatorul Nicolae Ceauşescu şi în care 1.300 de persoane şi-au pierdut viaţa. Vor fi celebrări şi comemorări, chiar dacă unii români manifestă încă o atitudine ambivalentă faţă de procesul de 90 de minute intentat dictatorului şi soţiei sale Elena, în ziua de Crăciun, în 1989, urmat de execuţia acestora, notează cotidianul Huffington Post.
În mod ironic, România se află acum în mijlocul unor alegeri prezidenţiale cruciale, încă influenţate de umbrele profunde ale trecutului. Ţara rămâne una dintre cele mai sărace din Europa şi una dintre cele mai afectate de recesiune.
În cadrul celui de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale, desfăşurat la 6 decembrie, actualul preşedinte Traian Băsescu, sprijinit de Partidul Democrat-Liberal, se va confrunta cu Mircea Geoană, candidatul Partidului Social Democrat, moştenitor al Partidului Comunist. Cel de-al treilea clasat în primul tur, liberalul Crin Antonescu, şi-a exprimat susţinerea pentru Geoană. Sondajele sugerează un scrutin strâns pentru al doilea tur, cu posibilitatea ca Geoană să aibă un uşor avantaj, comentează cotidianul american.
Din multe puncte de vedere, România a ieşit din revoluţie mai puţin pregătită decât oricare altă ţară din Europa de Est pentru a se face faţă unui viitor necomunist. Economia României era ruinată, iar oamenii săi pe jumătate înfometaţi. Spre deosebire de Polonia, care a avut Solidaritatea, sau de Cehoslovacia, unde Vaclav Havel era alegerea firească pentru funcţia de preşedinţie, România nu a avut o mişcare de disidenţă pentru a oferi noi lideri. Ceauşescu a zdrobit orice formă de disidenţă.
Securitatea era omniprezentă, monitorizând mişcările, telefoanele şi activităţile fiecărui cetăţean. Se spunea că unul din patru români colabora cu Securitatea într-un fel sau altul.
Potrivit Huffington Post, după câteva zile de lupte sângeroase, aşa-zişii comunişti “moderaţi”, conduşi de Ion Iliescu, au reuşit să îşi impună autoritatea asupra ţării, iar Iliescu a câştigat cu aproape 90% primele alegeri post-comuniste din mai 1990. Foştii comunişti au rămas la putere până în 2004, cu excepţia a patru ani, încetinind reformele economice, împiedicând încercările de a investiga crimele trecutului şi permiţând corupţiei generalizate să devină cea mai mare problemă a ţării.
Corupţia a pătruns în toate aspectele vieţii zilnice, de la consultarea unui doctor la ocuparea unor posturi râvnite în facultăţile de medicină şi de drept, în timp ce sectorul agricol rămâne fără nicio speranţă în urmă, iar multor sate din România se lipseşte încă apa curentă.
Băsescu a promis un nou început atunci când a câştigat alegerile prezidenţiale din 2004. El a condus ţara către aderarea la UE în 2007 şi a prezidat peste mai mulţi ani de creştere economică.Investiţiile străine au mers către România, preţul proprietăţilor imobiliare în şi în jurul Bucureştiului a crescut, iar guvernul a făcut paşi importanţi în combaterea corupţiei şi în gestionarea relaţiei cu trecutul comunist. Cu toate acestea, social-democraţii controlau încă parlamentul, fiind capabili să zădărnicească o mare parte din agenda lui Băsescu. Aceştia au pus chiar la cale în 2007 o încercare de a-l suspenda din funcţie, însă un referendum l-a întors în mod decisiv pe preşedinte la putere.
Apoi a venit criza economică, astfel că mii de români care îşi găsiseră de lucru în Italia, Spania şi în alte părţi ale Europei şi-au pierdut slujbele şi au fost nevoiţi să se întoarcă acasă.
În prezent, nu există un buget pentru 2010, iar FMI a amânat livrarea următoarei tranşe din împrumutul acordat României până la rezolvarea crizei. Banii sunt necesari pentru plătirea celor 1,3 milioane de bugetari, care probabil vor celebra Crăciunul fără salarii. Pentru ei şi pentru alte milioane de români, urmează o iarnă lungă şi rece.
Românii ar trebui să se simtă mândri de revoluţia lor. Ei au dat dovadă de un curaj enorm, sfidând tancurile şi gloanţele dictatorului cu mâinile goale pentru a-şi câştiga libertatea şi şansa unui viitor mai luminos. Pentru mulţi însă, promisiunea acestei revoluţii trebuie încă să fie complet salvată, conchide Huffington Post.
Cristina Iana
sursa: adevarul.ro
Trist ca nu si-au facut temele mai bine… cat sa aminteasca ca si PDL este un mostenitor al Partidului Comunist, un frate mai mic al PDSR…
Într-o ţară unde mentalitatea de bază, este aşteptarea de ordine de la altcineva, ca să-ţi spună ce să faci, unde nu există conceptul de societate civilă, decât doar ca exerciţiu de imagine pentru unii oportunişti, a vorbi despre o dezvoltare economică a României, este o utopie. Până şi unioniştii din secolul XIX au fost mai vizionari şi şi-au dat seama că toată treaba cu unirea se duce dreak de râpă, dacă nu vor pune pe cineva priceput la cârma ţării. Au realizat că nu există aşa ceva pe aceste meleaguri şi a trebuit să aducă rege din străinătate. Că altfel, existau cele trei provincii româneşti şi acum în secolul XXI. Cea mai bună dovadă, este bătălia care se duce pentru a fi în fruntea ţării, de către o haită de golani, căreia îi pasă de români, la fel de mult cum îmi pasă mie de păduchii de plante. Să nu uităm că am fost de secole, naţiunea cea mai dezbinată. Să nu uităm de atacurile unei provincii româneşti asupra celeilalte. Unde s-a văzut în istoria Europei, ca o provincie cu aceiaşi limbă să atace fraţi de ai ei?! Eu unul nu am citit despre aşa ceva. Am fost ultima ţară din Europa, care şi-a unit provinciile. Cu un aşa popor, ce naiba să faci?! A spus şi mă repet, singura şansă a noastră, este că România va fi condusă cât de curând doar de la Bruxelles şi numai aşa avem speranţa că urmaşii noştri, că noi nu mai apucăm, să trăiască mai bine. Dacă ştiam mentalitatea acestui popor în 1989, stăteam dreak acasă şi nu mai eram înpuşcat. Puteam să mor, ca un bou, pentru nişte boi.