De-a “dreapta credință” sau de-a “stânga credință” ?

Conservatorismul regăsit, redescoperit de către românii stabiliți în “occidentul civilizator” îmi produce o greață copleșitoare.



După ce s-au compromis (mai ales în proprii ochi) făcând de cele mai multe ori mai mult decat concesii ca să subziste în țară, fără să crâcnească în fața propagandei abominabile a neoliberalismului deșănțat al sistemului, odată cu refugiul și creșterea mijloacelor financiare, devin de dreapta. Și vocali. Brusc, peste noapte. Că li s-a mărit portofelul și implicit și orizontul. Și distanța față de cei ce-i cunosc de-o copilărie, de-o școală, de-o viață, de zi cu zi. Că nu pot fi de-a “stânga credință”, ci doar de-a “dreapta credință”. Și postează pe facebook ca să ne arate nouă, celor din țară, ce înseamnă să fii patriot, ce înseamnă să ai spirit civic, ce înseamnă să fii creștin și, cu “demonstrații riguroase” ne explică și cum ne susțin financiar, că numai de asistați vorbește propaganda cea fără de care nu-și pot începe ziua sau nu si-o pot termina, ca să le crească inima-n ei de rumâni ce sunt.

Toți cei cu pretenții pseudo-filosofice iscate de lipsa socializării cu români de-ai lor în fiece zi și nu doar într-un weekend din patru și la “biserica” de sărbători, își regăsesc rădăcinile într-o postare de facebook sau două, dar îi înjură pe românii din țară, devin religiosi peste măsură dar nu și credincioși, îl regăsesc pe Dumnezeu, dar îl uită pe seamănul lor. Creștinește, cum altfel?!

Da` nu vreți voi să vă tundeți gazonul ca să nu vă luați amendă, să învățați limba țării unde v-ați stabilit încât să nu mai fiți confundați cu imigranții de alte culori când cumparați la “store”-ul de la colț și sunteți întrebați “Where are you from?”, voi, white caucasian cu principii solide ce țin mai ales de plata pe oră și/sau pe săptămână?

Și mai ales, nu vreți să vă hotărâți ce vreți: o țară ca afară dar cu tot ce înseamnă asta, și autostrăzi că ăsta-i țelul românului refugiat economic care își vede țara în vacanța de vară cu mașina închiriată dar și imposibilitatea grătarului în natură cu toate mizeriile lăsate în urmă la plecare, și salarii decente, dar și munca precum afară în care pauza de masă sau de-o țigară este strict cronometrată și niciodată depășită, respectarea legilor chiar și atunci când asta înseamnă timp pierdut pentru autorizații, certificate și adeverințe, c-așai legea.

Sau o țară ca a noastră, dincolo de mimetismul care a cuprins pseudoelita și pe cei de dreapta fără de vreo idee de cum ar trebui să fie, dar sârguinciosi în a copia din fițuica abil strecurată de occident în buzunarele adânci ale celor făr` de Dumnezeu și făr` de conștiință de neam și patrie, o țară în care să ne găsim rostul cu toții și să facem ce-i mai bine pentru cei mai mulți, nu doar pentru unii?

Și când vă mai faceți o cruce, mare sau mică, cu limba ca să nu fiți văzuți sau larg cu mâna ca să pozați, ar fi indicat să vă gândiți cu bine și de bine și la semenii voștri doar și pentru că fără de ei scade numărul celor ce plătesc taxe și impozite și veți fi afectați și voi mai devreme sau mai târziu dar fără de scăpare. Încercați să lăsați dublul standard de-o parte când dați lecții și nu uitați că fariseismul nu se spală nici cu mersul la Biserică, nici cu lumânări aprinse, nici cu zeciuiala și nici nu se poate ascunde sub portul popular de sărbători îmbrăcat, pozat și pus pe facebook.

Țineți-vă români și unde v-a purtat pribegia dar și când va reîntoarceți în țară, acasă. Acceptați-vă în primul rând voi ca români, după care acceptați-i și pe ceilalți români de lângă voi și de oriunde. Că nu-s nici mai buni, dar nici mai răi decât voi. Și nici decât alții!

Autor: Dan Alexandrescu

Sursa: Dan Alexandrescu