În acord cu răspunsul invariabil la sondajele de opinie că România se îndreaptă într-o direcţie greşită, românii, la alegerile din 11 decembrie, au penalizat puterea fără ezitări şi fără echivoc.
Nu este o victorie a PSD, este un eşec al celor care deţin adevărata putere în România. PSD este doar un beneficiar: era singurul pai de care să se agaţe protestul aproape cvasigeneral! Încă o dată, românii şi-au făcut datoria. L-au dat la o parte ulterior pe atât de repudiatul Ion Iliescu încă din 1996. Că mult aşteptata guvernare ce i-a urmat i-a oferit, prin eşecul ei, posibilitatea să revină în forţă nu este vina poporului votant. Acelaşi popor l-a înlăturat prin vot pe abuzivul Traian Băsescu. Pentru menţinerea lui în funcţie de către străinătate, prin infirmarea pur şi simplu a votului popular, nu este, de asemenea, de vină poporul român.
Acum, poporul român, care şi-a exprimat voinţa prin vot, are în faţă un adversar cu o putere mult mai mare şi extrem de insidios. România a trecut în mâinile unor proprietari străini cu forţă incomparabilă în raport cu cea a oricăror români şi, de când cu aceştia, puterea în România este exercitată prin comenzi din străinătate înfăptuite de vasali autohtoni. Realităţile arată că stăpânul extern nu mai vrea să se încurce cu partide şi parlament – dependente de votul popular -, ci să utilizeze administratori numiţi, precum un guvern, zis de tehnocraţi, adus direct, în frunte cu premierul, de la Bruxelles. PSD – singura structură de partid solidă – le era cel mai important impediment. Și, atunci, s-a tăbărât pe el cu anatemele „corupţi“, „comunişti“, „cu ruşii“, dar şi prin acţiuni DNA. Românii, care nu sunt proşti, au văzut atât de bine ce se întâmplă încât, împotriva acestei diversiuni, au votat masiv tocmai PSD.
Puterea, adică proprietarii străini care stau în spate şi instituţiile autohtone care stau în faţă, întreg aliotmanul cum s-ar spune, nu se vor împiedica însă de un ciot! Pentru toţi aceştia, votul popular – deşi ipocrizia lor infinită îl cântă ca expresia supremă a democraţiei – nu contează, de fapt, deloc, cum s-a demonstrat la referendumul din 2012. Iar PSD este considerat probabil o cantitate neglijabilă, care ar putea fi măturată la intervenţii ţintite ale DNA sau demonstraţii ticluite ale tinerilor frumoşi şi liberi. Puterea, oricare ar fi aceea, care recurge la abuzuri nu are cale de întoarcere şi reconciliere cu societatea. La orice eşec, va supralicita, având impresia că, la manifestarea oricărei slăbiciuni, ar pierde partida. Cazul recentelor alegeri nu va face excepţie. El trebuie privit prin prisma „cazului Rarinca“, un caz de o anvergură derizorie faţă de cel al alegerilor, dar de o semnificaţie emblematică. Împotriva dnei Rarinca, cetăţean de rând, dna Livia Stanciu, la vremea în discuţie preşedintă a ÎCCJ, a făcut o plângere penală, acuzând-o de şantaj din cauza unei cereri de plată a unei restanţe salariale. La prima instanţă de judecată, dna Rarinca a fost condamnată la un an cu suspendare. La apel însă, nişte judecători curajoşi, negăsind şantajul, au achitat-o pe dna Rarinca. În faţa acestui eşec, dna Stanciu a intervenit şi sistemul a considerat că trebuie să o „ajute“! Totul în ideea că sistemul n-are voie să piardă! A fost inventată o dispută între unul dintre judecătorii de apel şi Livia Stanciu şi, pe seama inventatei dispute, a fost pusă decizia de achitare a dnei Rarinca. Și, dincolo de orice uzanţă procedurală normală, a fost acceptat un recurs în anulare şi, ce să vezi, la final, dna Rarinca a primit nu doar o pedeapsă, ci chiar una dublă faţă de cea din instanţa de fond. Iar în timp ce dna Rarinca se află umilită şi cu banii luaţi, dna Livia Stanciu a fost numită de preşedintele Iohannis judecător la Curtea Constituţională.
Tot aşa, sistemul, cu proprietarul străin la spate, va rămâne să conducă ţara, în ciuda alegerilor pierdute, iar PSD va avea soarta dnei Rarinca. Și dacă preşedintele Iohannis – în convorbirea despre care se spune că ar fi avut-o după alegeri cu noul vicepreşedinte american – a primit încuviinţarea din partea acestuia ca în România să se ignore din nou votul popular, atunci înseamnă că marea speranţă că lucrurile se vor schimba odată cu venirea la putere a nonconformistului Trump se va duce pe apa Sâmbetei. Mă rog, vor fi ceva schimbări, dar nu pentru căţei.
Autor: Ilie Serbanescu
Sursa: Cotidianul
DL PROFESOR ”Puterea în România este exercitată prin comenzi din străinătate înfăptuite de vasali autohtoni!”, DAR E VORBA DE RECHINI-VASALII AUTOHTONI CARE DIN SPIRITUL TRADARII, LACOMIEI SI AL URI pentru PROPRIA natiune romana II INVITA si PE RECHINII LUMII chipurile SA-I CONSILIEZE pentru acumularea si ascunderea averii furate din AVUTIA NATIONALA.(A se vedea consilierii PREMIERILOR din 1990 pana in prezent)
ADEVARAT, dar exagerat spus, neprofesionist ! Propagandistic total !!!
Adevarat aceasta descriere a realitatii din RSR SRL.Dar cei care conduc tara in realitate nu au nimic impotriva PSD-ului.De ce a fost “invitat” dragnea cu ceva timp inainte de alegeri la Viena ??? Raspunsul la aceasta intrebare arata de fapt de unde se da ora exacta si ordinele in RSR SRL.Si nu doar de la Vi(a)ena.Cetateni din RSR SRL au doar doua roluri in tara;SA MUNCEASCA si SA VOTEZE.
Maestre, va citesc cu sfintenie, si multumesc providentei ca exista si romani ca dumneavoastra.
Totusi, ceva nu se leaga cu ultimiul an de guvernare tehnocrata si ultimile alegeri. Adica, NU SE LEAGA DE LOC. E ceva cam cum ca s-ar fi schimbat papusarul, ori….
1. Papusarul a demonstrat ca face ce vrea muschii lui cand “s-a ales” Klaus.
2. A mai facut o demonstratie cand a instalat tehnocratii
Dupa care pare ca a inceput sa-si saboteze alesii (adica numitii).
1. Kalus a inceput sa calce voluptos in strachini – da’ rau de tot
2. PNL-ul a pornit o campanie furibunda de sinucidere zilnica, 12 ore pe zi pe toate canalele media : absorbtia (ce?!) PD-ului, balbaiala (a se citi probe clare de cretinism) la alegerile pt primaria Bucurestiului, gafe de retard facute de atanasiu, gorghiu, busoi etc.
3. Anti-campanie electorala pt parlamentare (vezi clipurile sinistre ale lui gorghiu cu copilul singur acasa) conjugate cu aparitia lui ciolos ca un fel de guru al PNL cautand asiduu si minutios balti in care sa dea cu bata
4. Momentul in sine al alegerilor si saptamana post-vot, cand si PNL si klaus s-au comportat ca o gaina descapatanata, primul ca un semi-ilegalist (adica ascunzandu-se in timp ce nu-l cauta nimieni) anuntand ca nu au un candidat de prim ministru, asa, ca si cum ar fi lasat de la ei, le-ar fi facut un hatar PSD-ului, al doilea convocand partide cu scoruri microscopice pentru consultari (ce?!).
Ca o concluzie pana la acest moment : Cum (si de ce) un papusar care are forta si resursele de a impune un presedinte si un guvern technocrat este in stare sa-i lase sa se sinucida in doar un an?
Acum, hai sa presupunem ca PSD are niste genii pe-acolo, care au zis, bai, trei ani la guvernare ajung, “ne erodam”, ne dam la o parte un an, se duc astia in cap si la la alegeri venim noi ca salvatori si castigam. De ce nu? Pai, nu, caci unde-i (sunt) papusarul (papusarii). Si atunci avem de ales :
1. Nu (mai) exista papusar
2. PSD a fost genial
3. Papusarul a jucat la toate capetele posibile
4. Pe papusar nu-l mai intereseaza cine guverneaza – are alte parghii de necombatut prin care sa-si rezolve problemele in Romania
halal noutate,e vremea sa te dai la fund