În schimonosirea fiscalităţii, PNL, prin programul anunţat, pare că vrea să fie, în anii următori, campion absolut, trimiţând PSD-ul, artizan al Codului Fiscal, pe coji de nucă. PNL urmăreşte să instituie, în sfârşit, obiectivul mai de demult al cotei unice, o prostovănie a primitivismului fiscal.
La 16% ar urma să fie coborâte şi cota de TVA şi nivelul impunerilor angajatului şi, respectiv, angajatorului în privinţa contribuţiilor sociale (de pensii şi sănătate), în linie cu impozitul pe venit şi impozitul pe profit. Impunerea generală ar scădea substanţial (cu câteva puncte procentuale), rămânând de văzut dacă statul va putea supravieţui. Bineînţeles, în caz că respectivul program se va aplica şi nu-i va veni blocarea tocmai de la marea găselniţă a liberalilor, dl Cioloş, ce are cu totul alte comenzi de la Bruxelles, de unde a fost, de altfel, şi trimis la Bucureşti.
S-ar putea ca experţii PNL să mizeze pe compensări de încasare la dispoziţia statului din impozitarea profiturilor realizate, ce să vezi?!, de către capitalul străin. PNL s-a grăbit să-şi includă în program o prevedere care aplică de fapt o Directivă a Comisiei de la Bruxelles ce pretinde că vizează o impozitare a profiturilor în cazul multinaţionalelor cât mai în corespondenţă posibil cu locul în care se realizează. Ceea ce, în principiu, ar avea să combată evaziunea impozitării profiturilor obţinute de către multinaţionale, care constituie de departe evaziunea fiscală nr. 1 în România. După calcule pornind de la date oficiale, probabil 80-90% din profiturile realizate de multinaţionalele ce acţionează în România sunt externalizate fără fiscalizare. Miza ar fi deci enormă. Problema este însă că Directiva cu pricina este pur şi simplu doar praf în ochi. Dacă s-ar viza realmente obiectivul despre care se vorbeşte, ar fi fost de ajuns să se impoziteze, în locul alunecoaselor şi manevrabilelor contabiliceşte profituri, certa cifră de afaceri a activităţii din România a firmelor respective, aşa cum se procedează în cazul microîntreprinderilor. Acestea sunt impuse nu cu un impozit pe profit, ci cu un impozit (evident procentual cu mult mai mic) pe venit, dar nu cumva, după cum se lasă a se înţelege, ca un fel de avantaj oferit, ci, dimpotrivă, pentru ca acestea să plătească oricum impozit, căci profit propriu-zis nici nu au cum să realizeze. Dar nu impunerea profiturilor multinaţionalelor se urmăreşte de fapt, ci închiderea gurii acelor ţări ce se plâng de modul amarnic în care sunt trase în piept fiscal de aceste companii prin transferurile dirijate între subsidiarele lor de pe diferite pieţe.
Nu impozitarea adecvată a respectivelor companii este urmărită, pentru că atunci câştigurile din evaziunea fiscală pe care acestea o fac în ţările de la periferie, cum este şi cazul României, n-ar mai ajunge până la urmă în ţările de origine ale multinaţionalelor. Or, asta este funcţia de bază a multinaţionalelor în toate sistemele coloniale de tip centru-periferie, cum este şi UE. Păi, dacă nu acesta ar fi scopul şi, dimpotrivă, s-ar viza realmente împărţirea echitabilă a costurilor şi beneficiilor din activitatea multinaţionalelor, s-ar interzice pur şi simplu transferurile prin paradisuri fiscale care nu sunt folosite decât pentru evaziuni fiscale şi malversaţiuni financiare. Să fim realişti! Nu întâmplător, Directiva cu pricina nu merge pe drumul drept, ci o ia după plop, stabilind un fel de mecanism de cheltuieli maxime şi de deductibilităţi care în principiu să se opună aducerii de cheltuieli într-o ţară numai pentru a transfera indirect profit din aceasta în alta. Fără a nega orice efect al acestor reglementări „europene”, trebuie subliniat că este vorba doar de o picătură dintr-un ocean.
Oricum, ar urma să se combată numai evaziunea prin încărcarea artificială cu consumuri şi costuri în ţări precum România, ca să se diminueze aparent profiturile obţinute aici. Numai că grosul evaziunii fiscale a multinaţionalelor are loc prin alte metode („neacoperite” de Directiva europeană), dintre care multe se bazează pe faptul că autorităţile române, în frunte cu Justiţia şi Fiscul, nu fac nimic, căci pentru acestea, multinaţionalele sunt bibelou de porţelan de neatins. Ceva greţos!
Autor: Ilie Serbanescu
Sursa: Cotidianul
Adauga comentariu