Ce extaziați am fost când s-a semnat. Cam ca Ben Ardun, stăpânul lui El Zorab, când Pașa i-a oferit punga cu galbeni:
– “O mie de ţechini primeşti?
– “O, paşă, cât de darnic eşti!/Mai mult decât în visul meu!/Să-ţi răsplătească Dumnezeu,/Aşa cum îmi plăteşti!”
Ne pricopsiserăm! După o jumătate de secol de sărăcie si mătănii, norocul își întorcea față și către România, îndeplinindu-i un vis devenit deja legendar: venirea americanilor! Ca și arabul lui Coșbuc, nu ne mai incăpeam în piele de fericirea ce se anunța:
„Arabul ia, cu ochii plini
De zâmbet, mia de ţechini –
De-acum, de-acum ei sunt scăpaţi,
De-acum vor fi şi ei bogaţi,
N-or cere la străini!”
Doar că poemul citat nu s-a mulțumit să rămână o simplă poveste despre dragoste și valoarea fără de preț a acesteia. El Zorab a devenit fabulă. Cu un tâlc, ca orice fabulă, pe care îl putem aplica de minune, după cum veți vedea, și parteneriatului strategic al României cu SUA.
Că, după 50 de ani de comunism, România ajunsese o gloabă, o cam știm cu toții. Ca atare, americanii ne-au cumpărat la preț de gloabă, că doar nu erau proști să ne plătească de pur-sânge, mai ales că nimeni nu le cerea așa ceva. Simplu! Însă conducătorii noștri, fuduli, au ținut-o una și bună că ce preț bun au luat pe ea, pe ţărişoară. Ce avantaje grandioase ne aduce acest parteneriat strategic. Și atunci americanii au intrat la idei: păi, dacă românii sunt așa de fericiți de târgul ăsta de doi bani cu noi, înseamnă că nu ne-au vândut un cal ci un asin.
În consecință, ne-au tratat ca atare.
Investiții americane în România, vax! Vize pentru români, ciuciu! În schimb prădători cât cuprinde, și pe persoană juridică și pe persoană fizică: Bechtel, Chevron, Microsoft, Gitenstein, Gordon etc. Ca totul să culmineze cu baza de la Deveselu. Marea garanție de securitate!???
În fotbal există o expresie: „focul la ei”. Cam asta este și strategia de apărare a SUA: zonele de potențial conflict ținute cât mai departe de teritoriul lor propriu. Pe NOI ne apără cu acest scut? Hai că ne doare burta de râs! Pe ei și numai pe ei se apără, ţinând focul la un continent și un ocean distanță! Pe noi doar ne supraexpun!
Turcia pretinde zeci de miliarde de euro ca să nu deschidă robinetul cu refugiați spre Europa. Noi ce-am primit de la generoșii noștri parteneri strategici ori de la frații noștri din UE (cărora, ce mai, le cam puțim), pentru că am acceptat să blocăm, de pe teritoriul nostru, cu riscurile noastre, imense, eventuale rachete rusești sau iraniene vizând centrul civilizat al Europei?
Vă spun eu ce-am primit și de la americani și de la europeni: flit!
De la americani sub formă de sfidarea voinței a 7.5 milioane de români și de transformarea țărișoarei într-un laborator cu cobai, într-o Guantanamo administrată de monstru bicefal SRI – DNA, iar de la europeni un decalog de îngenunchere economică și un refuz Schengen pe cât de abuziv pe atât de zeflemitor.
Ca să ne vină acum, tot de la neprețuiții noștri yankei, declarația ambasadorului lor la Chișinău. Că Moldova are altă istorie și altă limbă decât România. Deci: Moldova nu e România!
Când cineva te nesocotește, chiar te disprețuiește într-atât încât să te lovească sub centură în plină zi, în văzul tuturor, în gura mare, doar ca să smulgă un zâmbet de satisfacție celuia de care pretinde că te protejează cu scutul antirachetă și cu Art. 5 din Tratatul NATO, nu merită să zici, ca-n fabula de la care am plecat:
„Ia-ţi banii, paşă! Sunt sărac,
Dar fără cal eu ce să fac:
Dă-mi calul înapoi!”?
Cu cât suntem mai buni încasatori, fără replică și fără coloană vertebrală, cu atât vom fi mai disprețuiți și mai la coada listei. Iar riscul nu este doar că o să ne scuipe în cap toți malacii (dar și toți piticii) listei. Flegma e moale, nu găurește.
Riscul este că sputa asta infectă, a politicii externe de dictat cu care malacii lumii ne trateaza, acționează ca o bombă cu ceas. Pe care, dacă ești neghiob sau condus de neghiobi, o percepi doar ca pe un banal ticăit, fără să înțelegi mai mult. Un ticăit monoton, care adoarme vigilența și înmoaie sentimentul patriotic.
Iar atunci când explozia se va produce, nicio apărare nu va mai fi de folos. Moldova din stânga Prutului, Transilvania imperială vor deveni, din străinătățuri, embleme ale unei epoci de rușine a istoriei României. Epoca destrămării naționale.
Sursa: Contele de Saint Germain
Eheiii, “daca nu veneam Mahomed la Munte, veneam Muntele la Mahomed”, bre si, daca nu veneam noi in Americutza, din cauza de vize si de amor strategic, veneam Americutza la noi, cu tot cu focoase, primeam cu bratele deschise, plateam/ primeam spaga, vizitam DNA, Beciul Domnesc, bre, arestul la domiciliu, pardon, vila cu piscina, controlu judiciar…” La STEAUA care-a RASARIT/ E-o CALE atat de lungaaaa/ Ca MII de ANI i-au trebuit/ LUMINII sa ne-ajungaaa…” Daca am atins pragul in care in sfarsit ne-am luminat! si, pecepem cum sta treaba cu atomul, fotonul, lg. lui Lavoisier, lg. universal-valabila, punctele cardinale, inventam noi, acuma, RASARITUL, taman, cand lumea apune?!!!!!