Codul penal încălcat de bănci și firmele de recuperare creanțe

Debitorii nu știu faptul că hărțuielile la care sunt supuși se situează dincolo de Codul penal al României, motiv din care pot cere în instanță inclusiv daune morale-interese dacă au suferit prejudicii de această natură. La fel cum nu știu nici angajații care lucrează în sistem call-center și practică asemenea metode, că nu sunt acoperiți în fața legii de cine știe ce contracte semnate cu angajatorul, care îi instigă la comiterea de infracțiuni.

Cei ce lucrează la call-center pot ajunge la pușcărie

Pe lângă faptul că debitorii care sunt hărțuiți sistematic de către creditori se pot adresa comisariatelor de Protecție a Consumatorilor, și noul Cod penal îi protejează împotriva unor astfel de abuzuri. În niciun contract de credit sau alte angajamente de plată nu există vreo prevedere potrivit căreia debitorul să-i permită creditorului, fie că este instituție bancară, firmă de recuperare creanțe sau chiar executor judecătoresc, să-l șicaneze telefonic, în mod sistematic, pentru plata datoriei. Cei care comit asemenea fapte sunt pasibili de sancțiuni, inclusiv cu privare de libertate. O plângere în acest sens se poate depune la Poliție ori la Parchetul de pe lângă Judecătoria de reședință.

Noul Cod penal
Art. 206. – (1) Fapta de a amenința o persoană cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăși sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea care a format obiectul amenințării.
(2) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Art. 208. – (2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanță, care, prin frecvență sau conținut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.
(3) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Solicitarea despăgubirilor morale este scutită de taxă de timbru

Debitorii astfel șicanați, hărțuiți și amenințați mai au la dispoziție și Codul civil al României, dacă au suferit vătămări morale, cererea de chemare în judecată a făptuitorului fiind scutită de taxa de timbru și urmând a fi depusă la judecătoria din raza de domiciliu a persoanei prejudiciate.

Art. 252. – Orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea, intimitatea vieții private, libertatea de conștiință, creația științifică, artistică, literară sau tehnică.

Art. 253. – (1) Persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori amenințate poate cere oricând instanței:
a) interzicerea săvârșirii faptei ilicite, dacă aceasta este iminentă;
b) încetarea încălcării și interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă;
c) constatarea caracterului ilicit al faptei săvârșite, dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă.
(4) De asemenea, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.

Băncile și recuperatorii sunt pasibili de instigare

Cum spuneam, angajații serviciilor call-center se află în mare eroare, atunci când consideră că angajatorul cu care au semnat un contract le garantează în vreun fel imunitate în fața legii, atunci când comit fapte penale ori cauzează prejudicii morale celor pe care îi hărțuiesc. Fiindcă persoanele prejudiciate îi pot chema pe ei în judecată, în calitate de personae fizice, ca să nu fie nevoiți să se judece cu băncile ori cu firmele de recuperare care i-au instigat la comiterea faptei. Desigur, dacă instanțele de judecată îi obligă în nume personal la despăgubiri morale, au posibilitatea de a se îndrepta ulterior împotriva angajatorului care le-a cerut să comită ilegalități. Însă procedura este foarte de greoaie, iar șansele de recuperare a pagubei de către angajat sunt extreme de reduse.

Av. Cuculis:  Consideratii despre recuperatorii de creante

Nu de putine ori, auzim termenul de recuperator de creante. Un termen care ne da fiori, atunci cand avem calitatea de debitor si creeaza o stare tumultoasa, doar la gandul ca am putea intra pe “mana”acestora.

In realitatea, in Romania, recuperatorul de creante nu exista,iar  datorat lipsei unei legi care sa reglementeze aceasta “indeletnicire”, s-au format tot soiul de societati comerciale cu nume agresive si comportamente penale care ii agreseaza psihic pe debitori.

Ce trebuie sa cunoastem daca avem calitatea de debitor?

In primul rand singura persoana care are dreptul sa  popreasca conturile sau sa vanda un bun imobil, al unei persoane fizice, este executorul judecatoresc , insa si el sub controlul instantei de judecata, ori, daca cumva apreciem ca o anumita executare silita este neconforma sau avem suspiciunea ca un anumit lucru din procedura de executare silita este suspicios, mai bine lasam instanta de judecata, prin calea unei contestatii la executare, sa transeze situatia.

Asa cum am spus, recuperatorul de creanta, nu exista in Romania din punct de vedere legal, ci doar faptic, astfel incat, atunci cand primim telefoane repetate sub forma de amenintare, legitima(fiindca daca amenintarea ar fi nelegitima am vorbi de o alta infractiunea), trebuie sa cunoastem ca avem reglementata urmatoarea infractiune –

Art. 208. – (2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.
(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Desprindem in esenta faptul, ca, daca o persoana este sunata insistent si i se induce o stare de teama si aici nu putem sa nu dam exemple clare prin care recuperatorii solicita vanzarea bunurilor din casa pentru acoperirea datoriei, se poate retine ca prin aceste apeluri telefonice repetate si prin folosirea mijloacelor de intimidare mai sus amintite, acel recuperator incalca legea penala.

Chiar si recuperarea creantelor, trebuie facuta cu o anumita masura si respectarea in primul rand a demnitatii umane ori, modul in care se desfasoara aceasta procedura in Romania este departe de a fi legala.

De asemenea, foarte multe credite sunt prescrise, iar prin faptul ca recuperatorii de creante folosesc un limbaj agresiv cu amenintari precum inchisoarea in caz de neplata nu fac altceva decat sa insele opinia debitorilor pe care ii pacalesc sa plateasca orice suma de bani pentru a intrerupe termenul prescriptiei ca astfel sa poata fi  executati ulterior.

In situatia in care aceste lucruri se intampla de asemenea natura, se pune problema evident a unui prejudiciu moral iar art. 253 Cod Penal, arata ca persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori ameninţate poate cere oricând instanţei:
a) interzicerea săvârşirii faptei ilicite, dacă aceasta este iminentă;
b) încetarea încălcării şi interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă;
c) constatarea caracterului ilicit al faptei săvârşite, dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă.
De asemenea, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparaţie patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.

Nu avem calitatea de suspecti sau infractori, asa cum se exprima recuperatorii, ci avem calitatea de imprumutati care nu si-au mai putut plati darile avand in vedere o situatie economica nefavorabila, ori acest lucru nu ne face sa fiim buni de pus la zid, cum ar considera unii bancheri.

Lipsa dreptului de a percepe penalitati de catre recuperatorii de creante, astfel  in raport de legea  58/1998 a institutiilor bancare

Art. 1. – Activitatea bancară în România se desfăşoară prin Banca Naţională a României şi prin bănci.  Prin lege se poate autoriza desfăşurarea activităţii bancare şi de către alte persoane juridice, cu respectarea principiilor prezentei legi. Art. 2. – Prezenta lege se aplică băncilor, persoane juridice române, constituite ca societăţi comerciale, precum şi sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine.

In atare situatie, orice banca ar putea  inchieta mii de contracte de creditare sub un acoperis si fatada legala si ar cesiona toate contractele de credit catre recuperatorii de creante astfel eludandu-se legea si orice persoana fizica/juridica ar putea incheia contracte de credit bancar.

Atata vreme cat recuperatorul de creante NU face dovada ca este inregistrata in scopul de desfasurare a actiivitatilor bancare, este evident ca aceasta nu ar dreptul sa perceapa dobanzile bancare instituite prin lege.

Este foarte adevarat ca OUG 13/2011 arata in art. 1 ca “(1)Părţile sunt libere să stabilească, în convenţii, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât şi pentru întârzierea la plata unei obligaţii băneşti. „ Insa intre aceste parti trebuie sa exista relatia de furnizor consumator iar furnizorul in speta noastra „ Recuperatorul de creante” nu este constituit legal pentru a incasa dobanzi bancare.

Av. Cuculis Adrian, avocat@indrumari-juridice.eu

Surse: Ziua News si Indrumari juridice.eu