DEFĂIMAREA NAŢIONALĂ

Cui a folosit revoluţia din decembrie 1989? Fostei URSS, pentru a da României „şansa” de a intra în NATO şi UE? Românilor, pentru a avea „şansa” de a fi deportaţi la cerere, a asista la distrugerea economiei, educaţiei, sănătăţii şi spolierea bogăţiilor ţării? Finanţelor româneşti pentru a avea „şansa” de a fi transferate băncilor străine? Copiilor pentru a avea „şansa” de a creşte fără părinţii goniţi din ţară? Statului român pentru a avea „şansa” de a fi transformat în sucursală, guvernorat? Servitorilor greţoşi pentru a avea şansa de a-şi arăta ipocrizia ticăloasă? Trădătorilor pentru a-şi arăta adevărata faţă?

Dar suntem salvați: am aflat ce preferă Dumnezeu, lemnul și spațiile mici. Unii suntem foarte preocupați cu ce fac ceilalți altfel decât ne place și încercăm să-i determinăm să renunțe, să-i învățăm corectitudinea politică.  Corectitudinea politică a zilelor noastre este că suntem destinați să fim slugile altor popoare și drept urmare nu avem aceleași drepturi cu ele. Noi românii mereu trebuie sa fim învățați ce trebuie să facem și mulți acceptăm. Autoflagelarea pretins amuzantă ne certifică condiția de învins iar hazul autobășcălios, transformat în autoumilire dezarmantă, demoralizatoare la cote naționale convine de minune neiubitorilor țării. Facem sarcina mai ușoară celor care ne vor răul, îi ajutăm sa ne doboare. Ne suntem nouă înșine dușmani și acceptăm drept firesc trădarea, minciuna, prostia și hoția. Suntem prietenoși cu trădătorii, hoții și proștii, dintr-un  spirit de toleranță prost etichetat drept europeană. Îndulcim pilula umilinței și hoției cu eticheta europeană.

Mulți gîndim: Tot ce e naţional e rău! E firesc să ne fie ruşine de naţiunea noastră, nu ne mai dorim o naţiune! E firesc ca tot ce e naţional să fie rău şi tot ce e antinaţional să fie bun. Din cauza chestiilor naţionale nu progresăm, nu ne dezvoltăm, nu o ducem mai bine. De ce? Aşa. Aşa spun prietenii! Chestia cu naţionalul e depăşită! Din cauza naţionalului suntem înapoiaţi, corupţi, facem evaziune fiscală, defrişări ilegale. Ca urmare trebuie să dărâmăm tot ce este naţional.Trebuie dărâmat sistemul naţional pentru a fi fericiţi şi liberi să facem ce vrem, să trăim cum vrem, cu cine vrem, unde vrem. Nu mai vrem să fim la fel nici măcar după limbă și naționalitate. Jos naţionalul, jos naţiunea, jos istoria naţională, jos limba naţională, jos credinţa naţională, jos simbolurile naţionale! Noi,  antinaţionaliştii moderni, nu distrugem, construim o lume nouă. Suntem multinaţionali, corporatişti, multiculturalişti  şi diverşi. Cu noi începe o nouă eră, noi suntem oamenii noi, ai lumii noi! Noi suntem un colectiv de oameni nu un popor! Noi schimbăm lumea veche şi învechită, care ne miroase a naţiune, a popor, a ţărani. Mai sunt unii care dărâmă temple antice în Siria? Poate şi ei ca şi noi, luptă pentru o lume nouă! Jos trecutul, jos bătrânii, jos familia! La „job”e altceva, acolo facem teambuildinguri şi nu mai avem nevoie de familii. Ce punem în loc? Nu ştim dar în orice caz ceva mai bun. Gaşca noastră, chestii supercul.

Mesaj mondialist. Dragi locuitori ai spaţiului numit România, bucuraţi-vă şi aveţi încredere că miracolul se va împlini şi veţi deveni locuitori ai spaţiului Europa, pentru început şi apoi ai lumii, ai universului! România va deveni o denumire uitată iar voi veţi deveni locuitori planetari, veţi fi liberi să călătoriţi unde vreţi, nimic nu vă va mai ţine legaţi de acest loc. Spaţiul acesta curăţat de deşeurile spirituale va căpăta  un scop nobil, va fi transformat în sursă de resurse, umane şi materiale iar voi veţi fi liberi să plecaţi, veţi fi independenţi de timp şi spaţiu, istoria, trecutul nu vă va mai ţine captivi. Veţi fi liberi să deveniţi indivizi unici, singulari, moderni, globalişti, mondialişti, asemenea dispozitivelor portabile minunate care pot fi cuplate la reţea oriunde există una, apoi pot fi decuplate, mutate în alt loc şi iar cuplate! Fiţi universali! Miracolul globalizării vă aduce libertatea anonimatului modern total de care părinţii, bunicii şi străbunicii voştri nu s-au bucurat. Voi o puteţi împlini. Voi sunteţi prima generaţie neştiută, veţi rupe legăturile cu strămoşii, veţi întoarce ultima filă a istoriei neamului şi veţi începe fericita epocă a uitării genealogiei. Voi veţi face din această lume o corporaţie globală, o multinaţională globală perfectă, în care veţi munci fericiţi oriunde şi oricât veţi putea, în fericita lume a competitivităţii absolute, binecuvântând libertatea de a munci şi de a muri anonimi, singuri şi liberi! Tăiaţi legăturile redundante cu trecutul, deveniţi persoane libere, unice, singulare, fără a fi legat de nimic şi nimeni! Schimbați reperele istorice, unificați regionalizările și descentralizările, renunţați la naţiuni, realizați noua „tribalizare” mondială, instinctul de supravieţuire poate fi mai uşor controlat prin controlul resurselor, folosite de cei care au mijloacele, e contraproductiv să le laşi unor triburi.

Societatea este modificată de acţiunile fiecăruia dintre noi, copii, tinerii şi mai puţin tineri. Educaţia se face în familie, la şcoală şi în societate dar profesioniştii sunt în sistemul de învăţământ. Toţi suntem produsul lor. Tot ce ştim, se presupune că am fost învăţaţi de ei. Ceea ce se observă în societate este produsul lor. Al celor plătiţi să educe, să formeze, să instruiască. Avem prea multe palate înconjurate de mocirlă, gunoaie şi involuţie morală. Puterea exemplului funcţionează. Statura morală a formatorului s-a năruit măcinată de cancerul lăcomiei care a cuprins implacabil cancelariile. Am dat cinstea pe rușine. Şpaga se învaţă, hoția la fel. Aşa au dispărut combinate, uzine, sisteme de irigaţii, păduri, terenuri, cariere de marmură, mine de aur şi cupru şi tot ce s-a construit în ultima sută de ani. Vocaţia de formator, de educator a lăsat locul vocaţiei de negustor de note. Foştii elevi au devenit profesori în ale şpăgii. De unde să apară ierarhia valorii când evaluarea s-a relativizat şi totul este negociabil. Medierea nu există. Cuvântului unui individ i se opune cuvântul altui individ. Toţi avem dreptate, toţi suntem cei mai deştepţi, toţi vrem să conducem, toţi avem soluţia corectă, toţi vrem să fim primii şi toţi ceilalţi sunt proşti, mai proşti decât noi. Toţi suntem cei mai buni şi nu acceptăm să fim conduşi de nişte proşti votaţi de alţi proşti care nu realizează cât sunt de proşti şi noi de deştepţi. Ca să-i pedepsim pe proşti votăm împotriva lor apoi ne dăm seama că am votat nişte proşti care se îmbogăţesc pe spinarea noastră, dar tot proştii sunt vinovaţi pentru că dacă nu ar fi fost proşti noi nu am fi votat cu hoţii.

Deriziunea deriziunii, bagatelizarea unirii, descurajarea comuniunii, desconsiderarea valorii, defăimarea naționalului, toleranţa față de hoți, trădători și impostori. Dacă a spune că lucrurile merg prost atunci când ele chiar merg prost este o manipulare, înseamnă că a spune că lucrurile merg bine atunci când ele merg prost este o informaţie corectă!? A spune lucrurilor pe nume înseamnă că faci jocul duşmanilor? Duşmanii cui? Duşmanii lui sau duşmanii mei? Oare duşmanii lui trebuie să fie şi duşmanii mei? Dacă nu ştii, nu poţi să te opui. Transparenţa este periculoasă, nu consultare ci informare post factum şi aplicarea legii faptului împlinit. Sclavii tâmpi trebuie dirijaţi, nu avem voie să ştim. Planurile sunt secrete, ca şi oamenii care le fac. Speranţa de mai bine a oamenilor e transformată, prin amăgire, în promisiuni electorale de către politicieni. Visaţi, speraţi, luptaţi pentru visele voastre! Dacă-i iei unui om visele e ca şi mort. Şi visele sunt bune sau rele. Lupta cu visele e chiar mai importantă decât lupta cu oamenii. De aceea e importantă credinţa.

Cei ce înving sunt cei ce rezistă, cei care merg mai departe, cei care asigură continuitatea, cei care au rămas nu cei care au plecat şi au uitat ce sunt; pleava este luată de vânt, sămânța rezistentă  are greutate şi are continuitate.

Putem schimba lucrurile în bine inversând polaritatea de pe negativ pe pozitiv, de pe singular pe întreg, de pe bani pe recunoaşterea valorii, pe repere morale. Să ne întoarcem la bunul simț caracteristic, la esenţe, la creşterea copiilor frumos în mândria de a fi români, la modele, la simboluri ieşite din sufletul românesc, să păstrăm ceea ce ne ține la un loc.

Autor: Gheorghe Liviu Balaban