Abolirea şmecherească a democraţiei în România

Motto: “Hell is full of good meanings and wishings.” (Iadul e plin de gînduri şi dorinţe bune.) Vechi proverb englezesc

Cu referire la motto, noi suntem mai familiarizaţi cu varianta “Drumul spre iad e pavat cu bune intenţii”. Este o formă disculpativă, un alibi comod acordat incapacităţii previzionale. O scuză oferită răului produs în numele binelui.

Toate partidele sunt aceeaşi mizerie. Toţi politicienii sunt corupţi. Nu se mai poate cu clasa asta politică. Trebuie schimbată din temelii. Acum! Imediat! Fără milă! Asta strigă exasperată strada, brusc conştientă de forţa ei de turmă, la un miting de câteva mii de somnolenţi deranjaţi de nedreptate o dată pe generaţie!

Şi cum s-ar putea face dintr-o dată, prin mecanisme democratice, această “schimbare din temelii” a clasei politice? – îi întreabă timid şi precaut, pe proaspeţii şi nerăbdătorii luptători, un vetust anchilozat ca mine.

Nu ştim cum, nu ne interesează cum, nu e treaba noastră, nu noi suntem plătiţi pentru asta. Alţii trebuie să o facă. Cei învestiţi cu putere. De pildă preşedintele. De pildă justiţia. Hoţii băgaţi la pârnaie şi, în locul lor, aduşi oameni noi, curaţi, competenţi, dedicaţi.

Este multă bună intenţie în pavajul acestui drum dar şi un idealism frate cu gogomănia. Te nemulţumeşte casa ta, că are igrasie, şi tot ce-ţi trece prin cap, într-un acces de furie, este să o dărâmi? Fără un plan coerent de reconstrucţie? Fără materiale de calitate şi o rezervă de adăpost pentru la iarnă?

Mai grav însă mi se pare răspunsul autorităţilor, al instituţiilor, al oamenilor care le compun şi se simt direct ameninţaţi de revolta buldozeriştilor de sistem. Nu ei reprezintă “politicienii corupţi”, clasa politică pe care protestatarii o vor schimbată din temelii? Ba da! Şi tocmai de aceea sunt gata să fraternizeze în orice condiţii cu aceştia, să le dea impresia că-i ascultă şi că se străduiesc să le îndeplinească dorinţele.

Aşa a apărut guvernul de tehnocraţi, guvernul Cioloş. “Iată, peste noapte. Iată, fără politicieni. Iată, fără partide corupte. Cu oameni noi. Aţi avut dreptate, manifestanţi, se poate!”

Singura problemă este că în acest proces democraţia s-a cam pierdut pe drum. Căci niciunul dintre noii guvernanţi nu a fost ales de popor, la urne. Niciunul nu reprezintă demos-ul. Toţi au fost numiţi în funcţii de nişte numiţi şi mai mari, de asemenea ne aleşi.

Se rezolvă! E doar o chestie de exprimare! Spunem, în loc de “numiţi în funcţii”, “aleşi în funcţii”. Vedeţi ce simplu? Doamna Prună, de exemplu… A fost numită de Cioloş dar a fost aleasă de Monica Macovei. E drept, nu la urne, nu de miile necesare de alegători, dar ce mai contează? Ne pierdem în nuanţe?

Şmecherii instituţionali, şmecherii de la butoane au pus de ceva vreme la punct un mecanism în doi timpi: abolirea de catifea a democraţiei în România. Ei îl numesc altfel: schimbarea din temelii a actualei clase politice, corupte, cu una proaspătă, formată din, cum spuneam şi mai devreme,  oameni noi, curaţi, competenţi, dedicaţi.

Schema e simplă:

pasul I: eliminarea din cursa electorală, prin dosare şi arestări preventive, a tuturor celor care sunt incomozi pentru sistemul reformator, pe care sondajele îi dau câştigători siguri la alegerile care bat la uşă. Exemple: Sorin Oprescu, Cristian Popescu Piedone, Olguţa Vasilescu etc.;

pasul II: permiterea accesului pe liste, pentru candidaturile grele, doar a celor agreaţi de sistemul reformator. Cei obedienţi, verificaţi şi confirmaţi, gata să pună înaintea oricăror interese sociale interesele de grup ale cârdăşiei.

Există şi un pas de rezervă aici. Pentru situaţia în care, prin filtrul mai sus descris, reuşeşte totuşi să se strecoare şi vreun nedorit: rapida lui încarcerare după alegeri. Un denunţ,  pac – pac, un dosar, o arestare preventivă şi … case closed!

După cum vedeţi din ultimele evoluţii pe piaţa  transferurilor de politicieni făcute de DNA către mititica, cu cât timpul presează mai mult, cu atât procurorii aplică schema de mai sus fără precauţii şi menajamente. Mă întreb ce vor inventa pe ultima sută de metri ca s-o blocheze pe Gabriela Vrânceanu Firea în drumul ei, cu mari şanse de succes, spre Primăria Capitalei.

Din nou suntem originali: dictatură în democraţie. Bunele intenţii exprimate de protestatarii scoşi în stradă de tragedia de la Colectiv au fost în aşa fel exploatate de preaputernicii binomului SRI – DNA încât aceştia au devenit şi mai dictatoriali iar democraţia românească şi mai decorativă.

Şi iată cum, exact când ar trebui să se pronunţe, în an electoral, poporul este scos din joc în numele poporului. Democraţia este abolită.

Asistăm la o lovitură de stat de catifea în care, binefăcătorii din umbră, încearcă să ne convingă că abaterile lor dictatoriale sunt pe termen scurt şi spre binele ţării. “Vă scăpăm de corupţi. E singura cale rapidă”.

Aproape că îmi vine să le mulţumesc. Sacrificii de parcurs pentru o victorie mult dorită.

• Şi pe cine aveţi de gând să puneţi în loc? apuc să mai intreb, cu un apăsător sentiment al vinovăţiei.
• Cum pe cine? Doar v-am arătat! Oameni de calitate, precum miniştrii guvernului Cioloş!

Înţelegeţi, dragi cititori, ce ni se pregăteşte? Ce clasă politică de aventurieri, pe care nu-i mai leagă de ţară decât dorinţa de a sta cât mai departe de ea?

Înţelegeţi că bunele intenţii declarate de epuratorii politici ai României de azi ne duc exact în buza iadului?

Sursa: Contele de Saint Germain