Fără case, cu propriri pe conturi, hăituiți până la sfârșitul zilelor de monstrul bicefal format din bănci și Fisc. Așa riscă să sucombe – sub dărâmăturile Primei Case – într-un scenariu advers, frumosul și frumoasa din societatea adormită, dacă vigilența noastră va lăsa să scape trunchiată legea dării în plată, act normativ îndreptat contra creditării prădătoare.
Exceptarea programului Prima Casă de sub incidența legii care prevede că predarea garanției este suficientă pentru izbăvirea de sub datoriile rele, solicitată de Banca Națională a României, riscă să arunce o parte a tinerilor țării direct într-o sclavie a datoriilor fără ieșire.
O parte dintre parlamentari sunt seduși de ideea unei îndiguiri în jurul Primei Case. “Până la urmă este programul nostru, al politicului, și este pentru tinerile familii”, își spun. La comisiile senatoriale reunite Economică și Juridică, care au respins pe bandă rulantă propunerile de ajustare a legii venite din zona bancară, această variantă a exceptării Primei Case, însușită ca amendament, a fost obiectul unui vot strâns. Propunerea merge în plen.
Ar fi o eroare dramatică să treacă, pentru că stipulația pur și simplu amputează legea, în chiar spiritul ei de protecție, având efect devastator asupra cazurilor viitoare, în condițiile în care peste 90% din împrumuturile pentru achiziția de locuințe acordate după anul 2009 au fost acordate sub garanția programului guvernamental.
Ceea ce avem vizibil este calvarul oamenilor împovărați de credite nesustenabile contractate pe vârf de bulă speculativă în credit și imobiliar în anii 2006-2008. Asta îi face pe politicieni să treacă prea lesne peste caracterul preventiv al legii, așa cum aceasta este în spririt, în legislația mai multor state americane.
Chiar dacă la BNR – teoretic garantul stabilității sistemului financiar – se trece cu vederea, legarea riscului de colateral (valoarea și condițiile de exercitare a ipotecii) de creditor este esențială pentru prevenirea baloanelor speculative imobiliare, a supraîndatorării unor categorii largi de debitori și a inducerii de riscuri majore în sistemul bancar precum cele pe care le experimentăm, post-bubble, din 2008 încoace pentru băncile românești.
Este improbabil ca tocmai banca centrală să nu înțeleagă că judiciozitatea evaluării ipotecii este o condiție intrinsecă a creditării responsabile, după cum este incalificabil ca o lege care acționează în acest sens să fie atacată de supraveghetorii sistemului financiar chiar într-un răstimp în care vedem peste tot în jurul nostru ce efecte devastatoare a putut avea bășica imobiliară de la jumătatea deceniului trecut.
Ascunderea gunoiului financiar al datoriilor rele făcute atunci pare primordial pentru sistemul bancar, în detrimentul întocmirii unui nou cadru de acordare a creditelor, mult mai prudențial. Cum, după ce ai asistat la distrugerea financiară a atâtor familii cu aspirații de clasă mijlocie în toți acești ani, să mai pui încă o bombă cu ceas în brațele noilor generații?!
Nu mai departe de sfârșitul săptămânii trecute, șeful unei bănci-mamă căina soarta tinerilor din România care vor fi lipsiți de binefacerile creditării ipotecare. Ar fi cam mari pretențiile de la noi să credem că le pasă atât de mult bancherilor de ce se întâmplă cu românii când vedem peste tot în jurul nostru dezastrul creditării prădătoare de la jumătatea anilor 2000.
BNR joacă o carte populistă pentru a intimida parlamentarii
Ironie, când lobby-ul bancar atacă drept populiști pe susținătorii unei legi care consfințește ieșirea din casă a unor oameni care vor fi pierdut tot ce au dat până acum băncii, BNR este cea care promovează populismul cel mai deșănțat.
“Credit la tot poporu’! Ia credit, neamule! Ieftin! Avans mic și dobânzi promoționale, cu garanții nelimitate de la stat!” Cu asta s-a prezentat garantul macroprudențialității în România. Cică să le oferim generațiilor viitoare un avans scăzut. Deci nu unul adecvat riscului, ci unul minim.
Au renunțat la sperietoarea cu băncile care dau faliment dacă trece legea, au pierdut pe drum și argumentul legii cu dedicație pentru samsarii imobiliari când primul gornist al (adunării) lor este chiar în tabăra bancară.
Acum BNR marșează la maxim pe cartea populistă, mizând că parlamentarii se vor speria odată puși în față singuri cu “bestia populară”: “Le luați tinerilor Prima Casă. Nu o să-și mai permită să cumpere o locuință.”
Chiar și dacă ar fi așa – improbabil – nu știm ce este mai bine, să tragi 8 ani pentru avans și alți 10 ani pentru a plăti creditul, sau să iei un împrumut de trei ori cât casa pentru care să muncești 30 de ani, în varianta fericită, sau cu popriri pe conturi până la finalul vieții, în caz de faliment, dacă nu trece nici acum legislația de sub eliberarea din sclavia datoriilor.
Ce se va întâmpla cu împrumuturile din Prima Casă când dobânzile la lei vor începe să crească?
Finalmente, în mesajul înșelător adus în fața parlamentarilor, BNR minimalizează riscurile legate de Prima Casă. “Doar 0,1% din credite au întârzieri mai mari de 90 de zile. Care este problema?”, afirma în fața comisiilor senatoriale viceguvernatorul Bogdan Olteanu.
Ne mai amintim cum în anul 2008 mesajul de la banca centrală era că avem “un sistem bancar solid”, iar băncile se lăudau că avem mai puțin de 1% credite neperformante. Ei bine, rebuturile bancare au ajuns să fie unul din cinci atunci când piața valutară a mers potrivnic, iar recesiunea de bilanț indusă de creditarea irepsonsabilă s-a dezlănuțuit în toată hidoșenia, cu impact asupra veniturilor românilor.
La fel și acum, rata de neperformante pe programul Prima Casă poate fi o fotografie mincinoasă aferentă unor dobânzi la lei mai mici de 1% în piața interbancară. Ce se întâmplă cu ratele lunare ale împrumuturilor pentru locuințe când dobânzile vor urca – inevitabil – în zona de 5%?!
Chiar dacă BNR nu vine cu teste de stres să răspundă la întrebarea de mai sus, nu merită asumat niciun risc. Tinerii care au contractat și vor mai contracta împrumuturi prin programul guvernamental derulat începând cu 2009 trebuie să se afle sub protecția legii dării în plată și să poată fi exonerați de obligații viitoare la predarea garanției (voluntar sau prin executare).
Actul normativ nu trebuie castrat din considerentul populist “credit la tot poporu'”. Băncile trebuie să crediteze responsabil având deasupra capului lor securea ipotecii (în cazul în care este evaluată incorect), iar tinerii României nu trebuie duși în lanțuri la prădătorii care au ruinat generația ai cărei reprezentanți își dau pumni în cap că s-au împrumutat acum 10 ani.
Programul Prima Casă nu trebuie exceptat de la legea dării în plată pentru că pur și simplu acesta este aproape egal cu creditarea rezidențială din România după ce, la sfârșitul deceniului trecut, băncile au abdicat de la pretenția că mai pot evalua riscuri și acorda împrumuturi de acest tip în condiții de piață liberă.
“Tinerii frumoși și liberi” – după cum îi lingușește establishmentul – riscă să sucombe, carne de tun, sub povara unor credite acordate în regim de hazard moral în care câștigul (băncilor), cu toate stimulentele lui, este deconectat de riscul asumat de stat prin garanția guvernamentală. Faptul că acestui risc inerent al unui program de inspirație mussoliniană îi adăugăm și derobarea de orice responsabilitate în ceea ce privește evaluarea ipotecii face ca pericolele viitoare să fie încă și mai ridicate.
Bolovani ai datoriilor sunt pregătiți spre a fi puși în cârca generațiilor viitoare. Pentru a fi siguri că îi vor căra până la capăt, băncile îi vor pe tineri aduși în lanțuri. Să nu existe izbăvire dincolo de ipotecă! Sclavi ai unei greșeli de tinerețe până la moarte!
Autor: Adrian Panaite
Sursa: Profit.ro
Să fiu iertat, dar asta își doresc ” “tinerii frumoși, deștepți și liberi”. Idealul lor este să sclavagească 12-14 ore pe zi, 26 de zile pe lună pentru 500 de Euro la o corporație să fie eligibili pentru a fi datori vânduți pe viață la o bancă, pentru un autoturism și un apartament confort 2 de două camere. Principala caracteristică a ” tinerilor frumoși,deștepți și liberi este masochismul socioeconomic și politc, au o plăcere teribilă și sinistră să fie puși la jug…
Pai, exact asta si-a dorit Iohannis si papusarul Soros din spatele lui: “Romania prostilor, bine facuti!”, iar tinerii de astazi, pt care Facebook-ul tine loc de informare, istorie, cultura, religie, traditii, se pare ca le-au indeplinit dorinta.
Asa ca dictonul: “Cum ii cresti, asa ii ai” , ar trebui sa le dea astazi de gandit multor parinti romani.