“De ce ar trebui construit sistemul antirachetă? Opriţi-l! Nu, ei continuă. Un astfel de sistem s-a construit în România. Până în 2020 va fi şi în Polonia. Extinderea sistemului antirachetă al SUA este o ameninţare la adresa capacităţilor nucleare ale Rusiei. Bazele antibalistice americane din Europa de Est ar putea găzdui sisteme militare ofensive.”
“Am auzit cu toții despre apariția conceptului de apărare antirachetă, care include folosirea unor arme non-nucleare de înaltă precizie cu rază lungă, cu efect comparabil cu cel al armelor nucleare. Folosirea ca scuză a amenințării unui atac cu rachete nucleare din partea Iranului a distrus, după cum știm deja, bazele securității internaționale moderne – Tratatul Rachetelor Antibalistice (ABM). Statele Unite au denunțat unilateral tratatul. În paranteză fie spus, astăzi, problema iraniană este rezolvată, nu există nici o amenințare din partea Iranului și n-a existat niciodată, exact așa cum am mai spus.
Motivul pentru care partenerii noștri americani au construit un sistem de apărare anti-rachetă a dispărut. Ar fi rezonabil să ne așteptăm ca dezvoltarea sistemului de apărare anti-rachetă să înceteze de asemenea. Ce se întâmplă de fapt? Nimic din toate acestea, ba din contră, totul merge înainte.”
“Recent, Statele Unite au efectuat primul test al sistemului de apărare anti-rachetă din Europa. Ce înceamnă acest lucru? Înseamnă că am avut dreptate atunci când ne-am susținut punctul de vedere în fața partenerilor noștri americani. Tot ceea ce încercau să facă era să ne ducă de nas atât pe noi cât și întreaga lume. Ca s-o spunem clar – ne-au mințit. N-a fost vorba niciodată despre ipotetica amenințare iraniană, care nici n-a existat vreodată. A fost vorba despre o încercare de a distruge echilibrul strategic, de a înclina balanța de forță în favoarea lor, nu numai pentru a domina, ci și pentru a avea ocazia să-și impună voința asupra tuturor – asupra competitorilor lor geopolitici și, cred eu, chiar și asupra aliaților lor. Este un scenariu foarte periculos, care face rău tuturor, inclusiv, cred eu, Statelor Unite.”
S-a mai punctat asupra raportului dominant economic al SUA în faţă partenerilor -“Poate asta nu e treaba Rusiei, dar acesta este un forum de discuţii, aşadar am să întreb – acesta este modul în care cineva îşi tratează aliaţii? Nu, aşa se tratează vasalii care îndrăznesc să facă ce vor ei – sunt pedepsiţi pentru că nu s-au supus” – ca şi în faţa inamicilor, a războiului informaţional (propaganda neoliberală) şi a refugiaţilor din Orientul Mijlociu.
Textul declaraţiei oficiale îl puteţi găsi integral şi exclusiv pe ActiveNews şi cred că merită citit cu atenţie de către cei interesaţi de aşezarea faliilor geostrategice ale lumii.
De ce este importantă poziţia preşedintelui Putin la această întâlnire? Pentru că, după ce au fost lansate atacuri asupra scutului de la Deveselu de către oficiali de rang secund sau terţ, acum asistăm la o declaraţie directă a lui Putin, pe fondul unui început de succes militar (operaţiunea este abia la început) în Siria. Rusia a arătat că poate să intervină cu succes şi cu o forţă care a descumpănit blocul militar al NATO, în afară graniţelor ei, după ce acest modus operandi a fost de 25 de ani apanajul exclusiv al SUA şi a început cu ocuparea statului Panama realizată exact în timp ce lumea întreagă se uita la prima Revoluţie TV din istorie, cea din România, în 1989.
Ce înseamnă pentru noi ca români asta? Faptul că Rusia va trece la fapte în ceea ce priveşte corodarea securităţii sale în chiar proximitatea sa, prin strategiile de creare a Noii Ordini Mondiale în care NATO reprezenta braţul armat. Până acum, Rusia îşi declara opoziţia faţă de făurirea unei lumi unipolare. Acum însă pare hotărâtă să curme acest deziderat care era prezentat de vocile publice neoliberale/globaliste ca o fatalitate. E posibil ca Rusia să atace acest avanpost al scutului antirachetă, care a fost până acum prezentat că fiind util în cazul unui atac din partea Iranului – ceea ce este, desigur, hilar. Nu este însă amuzant faptul că acesta este aflat pe teritoriul ţării noastre, ţară care s-a remarcat în ultimul deceniu de conducere al lui Băsescu ca fiind una dintre cele mai agresive voci împotriva Rusiei, adică a unei puteri care va fi mereu, până la sfârşitul lumii, în vecinătatea noastră, şi care ne este acum extrem de ostilă. România a menţinut faţă de Rusia un discurs tipic de război rece, unic chiar şi în cadrul UE.
Merită să fim în primul eşalon al unui conflict major cu Rusia?
Până acum nu a existat niciodată o dezbatere serioasă pe acest subiect, în care a fost forţat un “consens” politic şi mediatic, de la extrema neoliberală (Hotnews, B1tv, Adevărul), până la Antene sau situri de ştiri neolegionare. Dacă am putea să glumim, am spune că Serviciile şi-au făcut datoria de a informa poporul absolut perfect, dar unilateral. Politic, nimeni nu a negociat poziţia României nici o secundă; s-a executat ordinul Hegemonului fără crâcnire de către o clasa politica ce își demonstrează zilnic iresponsabilitatea. Social şi cultural, poziţia României este de anexă pasivă a ideologiei Corectitudinii Politice, care a venit la pachet cu asigurarea securităţii în cadrul NATO (steagul LGTB de pe ambasada SUA este mai mult decât semnificativ).
Mai exista noțiunea de “interes național”? Răspunsul la întrebare poate genera măcar câteva momente de reflecție și, poate, mai multe răspunsuri. Oricum, va trebui să răspundem fiecare în faţa viitorului. Cel care aparţine, totuși, copiilor noştri.
Autor: Iulian Capsali
Sursa: Iulian Capsali
De cîteva sute de ani rușii ne-au convins că-i bine în iad cu occidentalii decât în rai cu moscoviții. Evident că pentru romîni raiul rusesc este amplasat în Siberia.