Opriți istoria, vreau să cobor!*

Comunismul de timp sovietic a dispărut în anii ”90, dar, de atunci, asistăm și la o schimbare constantă a democrației. Dacă în perioada cortinei de fier existau două mari forțe care își împărțeau sferele de influență, în acest moment lucrurile sunt total diferite. Lumea tinde spre multi-polaritate, iar state precum China, India și Turcia împart zonele de influență cu SUA, Rusia și marile puteri europene.

Pe lângă actorii statali, a crescut exponențial puterea companiilor multinaționale. Dacă înainte de 1990 aceste mari companii susțineau politica statelor din care făceau parte, deoarece era nevoie de o administrație puternică împotriva blocului comunist, acum situația s-a schimbat și multinaționalele depășesc, de multe ori, ca pondere puterea statului din care fac provin (exemplul companiilor de armament belgiene).

Democrația se transformă

În acest moment asistăm la mai multe tipuri de ”democrații”, majoritatea cu rezultate dezastroase pentru propriii locuitori.

• ”Democrația populară chineză” – este un mix între comunism și liberalism, care a dus la creșteri economice spectaculoase, care a creat miliardarii din favoriții Partidului Comunist Chinez și a făcut din China o mare putere economică. Problema acestui sistem este că marea majoritate a chinezilor trăiesc sub limita subzistenței.
• ”Democrația cu accente totalitar religioase din Turcia” – conform constituției, Turcia este o republică democratică și laică, dar în ultimii 10 ani, premierul si acum președintele Recep Tayyip Erdoğan a dus țara, mai degrabă către o republică prezidențială, cu accente totalitar religioase. Această schimbare a dus însă la o creștere economică a Turciei și a nivelui de trai.
• ”Democrația americană” – conform Constituției, SUA este o republică prezidențială. Deși ”democrația americană” este cel mai des vehiculat concept la nivel mondial, aceasta pare din ce în ce mai greu de aplicat. Criza economică din perioada 2008-2012 a dat puternice lovituri sistemului american, falimentul unor orașe precum Detroit și crizele cauzate de conflictele inter-rasiale pun sub semnul întrebării modelul de democrație americană. Principalul slogan care apără acest concept este cel conform căruia, democrația este un sistem prost, dar este cel mai bun pe care îl avem.
• ”Democrația originală rusească” – conform Constituției, Rusia este republică federală, semiprezidențială. Ținând cont că Vladimir Putin este la putere (premier sau președinte) din 1999, cu greu putem considera Rusia un stat democratic. Dacă, la început, Vladimir Putin era considerat un reformator, acum este asociat de presa occidentală cu Lenin și Stalin. După o perioadă de reforme interne ce au dus la o importantă creștere economică, Rusia întâmpină probleme în relațiile cu statele occidentale, din cauza conflictului din Ucraina. În acest moment Rusia se află pe o pantă descendentă din punct de vedere economic.
• ”Democrația promovată de Uniunea Europeană” – După criza economică, UE își propune promovarea unei uniuni fiscale foarte asemănătoare cu uniunea americană. Aceste schimbări tind spre dispariția statelor naționale și spre transformarea într-un sistem de state pe modelul celor americane. Este evident că tonul acestor idei vine de la Berlin și că în interiorul Uniunii lucrurile nu sunt încă stabilite. În acest momemt, problemele ridicate de Grecia pun sub semnul întrebării buna funcționare a UE, iar nevoia de reforme este resimțită acut.

De ce nu mai funcționează exportul de democrație?

Se vorbește tot mai des de eșecul democrației, care este, fără doar și poate, un sistem politic cu multe lacune, care a fost aplicat, de multe ori, prost dar în acest moment nici nu există alte soluții viabile.

Trebuie însă precizat că forma de democrația trebuie să țină cont de specificul local. Același sistem nu poate fi aplicat în Germania, Grecia, Turcia și China, deoarece mentalitățile și raportarea la autoritate este foarte diferită. În această fază a dat greș exportul de democrație american și european. Statele Unite au dorit să impună democrația americană, în primă fază, în America de Sud, în state foarte puțin dezvoltate, unde companiile multinaționale au profitat de guvernele corupte, sau în statele din Orientul Mijlociu unde ideea de democrație este total incompatibilă cu specificl național. În aceeași fază este acum Uniunea Europeană. Același sistem nu poate funcționa și pentru Marea Britanie și pentru Grecia, Bulgaria și Belgia, deoarece nu toate pornesc de la același nivel de dezvoltare sau același tip de cultură.

Se pare că civilizația a ajuns într-un punct mort. Contestăm democrația, cu toții suntem conștienți că este departe de a fi un sistem perfect, dar soluții nu există. Mixul chinezesc între liberalism și comunism duce la creștere economică și stabilitate dar și la exploatarea propriilor locuitori. Liderii populiști, pe modelul Vladimir Putin sau Recep Tayyip Erdoğan sunt, în cel mai bun caz, soluții de moment care asigură stabilitate și prosperitate pe termen scurt. În aceste condiții, este modelul de democrație occidental singura soluție viabilă?

* Claude Lelouche, regizor francez – citat:  ”opriți planeta, vreau sa cobor”.

Autor: Cristi Rosu

Cristi Roșu este masterand al Facultății de Filosofie, Universitatea din București, la specializarea Studii de dezvoltare internaţională şi etica relaţiilor internaţionale. Este interesat de teoria relațiilor internaționale, filosofia conflictului și teoria jocurilor.