De cativa ani, romanii platesc pe factura de curent un nou produs: “certificate verzi”. Dai un ban, dar stii pe ce il dai?
Pe scurt, logica certificatelor verzi ar fi urmatoarea: a crescut poluarea, curentul produs de carbuni nu mai e bun, prin urmare, trebuie sa trecem pe surse “alternative” cum ar fi panouri solare si eoliene. Tara arde si baba se piaptana, ar spune o minte sanatoasa! Ce ne trebuie noua asa ceva, cand noi abia facem fata cu cheltuielile si ratele? Care politicieni criminali au permis o asemenea situatie in care romanul oropsit si jegmanit din toate partile sa mai fie nevoit sa mai plateasca in plus si subventii pentru tunuri din categoria Giga?
Ei bine raspunsul ar fi: politicienii nostri. Aia ar permite o asemenea magarie, sub umbrela “normativelor europene”. Problema ar fi, ca pe langa normativele europene, ai nostru politicieni, cumparati de lobisti, au impus plata unor certificate mult mai mari decat era cazul. Dar asta este ceva secundar.
Dupa cum stie tot romanul, unul dintre beneficiile integrarii europene este ca avem parte de preturi europene, desi salariile au ramas romanesti. Pana oarece vreme insa, nu toate preturile erau europene ci mai aveam parte de unele utilitati la un pret “neeuropean” ca sa ii zicem asa. Bunaoara, energia electrica, de exemplu. Dupa nenumarate valuri de scumpiri, datorate ineficientei companiilor de stat, si pentru ca presiunea din partea FMI era mare, s-a ajuns sa se sparga compania de stat si … paradoxal, sa se vanda altor companii de stat: din Italia (Enel), din Cehia (CEZ), din Germania (E.ON). Astea au ajuns sa se ocupa cu distributia, ca aici era mai usor de intrat. La productie, nu au reusit inca, desi au tot incercat sa distruga Hidroelectrica ca sa poata puna presiuni prin FMI si UE ca sa privatizam si pe asta. Au venit strainii, s-au infruptat din ditamai piata oligopolista, investitii minime, salarii minime, profituri maxime. Si-au bagat adaos din ce in ce mai mare, au inceput sa fure la facturi, sa inventeze tot felul de scheme de facturare, dar chinul consumatorului roman abia incepe.
De vreo 2-3 ani, s-au introdus asadar certificatele verzi. Cel mai mare tun legal din istoria Europei de Est. Oricine avea un milion de euro sau se putea imprumuta, investea intr-un parc fotovoltaic sau eolian si primea instant subventii imense de la statul roman, atat pentru investitia initiala cat si pentru energia produsa pe viitor. Asta pe langa viitoarea productie si pretul ei de pe piata. Cum ar fi sa zicem de exemplu, ca pentru fiecare Dacie produsa, statul roman ar plati motorul si ar oferi si un bonus de 1000E pentru PRODUCTIA fiecarei viitoare masini. Visul oricarui afacerist, cele mai bune conditii pentru orice tip de afacere – si asta fara sa mai luam in considerare eventuale fonduri europene. La inceput au venit vulturii din afara, dar nu a durat mult pana cand si baietii destepti de pe la noi s-au prins cum merge treaba si au intrat si ei in hora, pentru ca inspre final, tot omul cu bani isi tragea si el un parc fotovoltaic, sa nu raman de prost. Bineinteles, discutam aici de galeria grea, de nume pe care le gasim in top 300.
Rostul acestor certificate era deci sa se produca energie “curata” astfel incat romanul sa nu mai miroase fum de la carbuni. Banii se dadeau la “ecologisti” si pentru ca panourile solare si eolienele nu sunt inca fiabile din punct de vedere economic (peste tot sub subventionate de stat), viitorul suna bine, orice s-ar fi intamplat. Pentru ca multi si-au facut investitiile prin credite, aportul lor fiind minimal, pentru majoritatea, amortizarea se facea destul de repede prin subventiile de la lansare si prin profiturile din primii ani.
Atat de mult s-a pompat in aceste surse “verzi” de energie, incat s-a ajuns ca atunci cand bate vantul, sa avem la fel de multa energie din vant ca din apa. Pare un succes, nu? Ei bine, nu e chiar asa! De cand cu criza, consumul energetic in Romania a scazut drastic si avand in vedere productia care a crescut din cauzele enumerate mai sus, pretul trebuia sa pice si el drastic. Nu insa si daca pe langa faptul ca suntem obligati sa contribuim la “fabricarea” si subventionarea acestor generatoare, totodata UE ne obliga ca sa vindem energia electrica oriunde este ceruta si sa o vindem la preturi “europene”. In plus, producatorii nu pot sa vanda intern la alte preturi si sunt nevoiti ca sa ne vanda si noua tot la acelasi pret. Altfel zis, daca ungurii au nevoie de curent si se ofera sa ne plateasca noua dublu, ne dubleasza si noua pretul. Evident, exemplul este brut, ce doresc sa subliniez, este ca exista o corelatie intre pretul regional si pretul vandut in Romania, cererea din afara mareste pretul intern, indiferent de cantitatea de productie, indiferent daca energia nu este folosita si se pierde, indiferent de orice: asta vrea UE.
Cu privire la export, as face o scurta observatie: din cauza limitarilor tehnologiilor actuale, energia electrica nu poate circula prea mult pe fir fara pierderi semnificative. Din ce stiu eu, exista o limita de aproximativ 1000km peste care o linie nu mai are sens sa functioneze. Deci, cumparatorii nostri nu pot fi altii decat vecinii proximi, din fericire. Ceea ce nu inseamna ca daca neamtul are nevoie de energie si ofera un pret bun, ungurii nu vor vinde energia lor la neamt si vor cumpara de la noi mai ieftin decat o vand ei nemtilor, dar mult mai scump decat am da noi pe ea, daca ungurii nu ar licita.
Pare greu de explicat, dar ganditi-va la vasele comunicante sau mai bine zis la transferul de temperatura intre camere. Caldura merge de la mai cald la mai rece, asa cum si cererea si pretul ridicat vin dinspre vestul bogat inspre estul sarac, crescand pretul aici, desi sursa principala care “incinge” pretul este mult mai departe. Dar nu este doar principiul vaselor comunicante in joc, ci si autoritatile de reglementare si regulile pietelor care sunt inca un “garant” al saltarii preturilor si al descurajarii unei piete libere in care pretul sa fie direct relationat cu cererea si oferta.
Este paradoxal cum o data cu cresterea productiei si scaderea cererii, pretul la energie sa creasca in loc sa scada. Si mai paradoxal este ca romanii care au platit certificate verzi, au contribuit la producerea de energie ieftina pentru straini care beneficiaza acum de bunavointa si entuziasmul politicienilor romani care au introdus aceste certificate si care nu au facut nimic ca sa protejeze consumatorul intern. Oricat de drastica ar fi legislatia europeana, un stat puternic, care vrea, ar fi gasit mijloace de protectie. In cel mai rau caz, ar fi aplicat suprataxari producatorilor – masuri similare cu cele luate de unguri – dar ai nostri probabil nici nu vad asta ca o problema, ci se lauda ca exportam energie, ca si cum profiturile astea ar ajuta cumva pe fraierii care platesc certificatele.
Nu am mai mentionat nimic despre efectul distrugator asupra industriei miniere si termocentralelor romanesti al acestor masuri, dar cine sa se mai gandeasca si la amaratii astia, daca nici macar nu le-a pasat ca in 2-3 ani romanii o sa plateasca kilowatul dublu …
NOTA: o analiza mai detaliata a felului in care exporturile de energie produc cresterea pretului local, o puteti gasi aici.
Autor: Gigel Chiazna
Sursa: Chiazna.ro
Adauga comentariu