Concepțiile stranii despre organizarea statului de drept și echilibrul dintre puteri formează un nesfârșit lanț al slăbiciunilor.[i] Odată ce deturnarea populist-prezidențialistă a viziunii demo-liberale despre politică a produs efecte palpabile, jocul reacțiilor și contra-reacțiilor este foarte greu de oprit. Așa se face că, de curând, Parlamentul a ținut să răspundă la ceea ce unii dintre reprezentanți interpretează drept un asalt continuu împotriva autorității legislative prin nenumărate cereri de reținere și arestare. După cum știm, ele sunt susținute de către Direcția Națională Anticorupție (DNA) ca și cum la astfel de măsuri extreme s-ar reduce cercetarea penală a demnitarilor, ba chiar „justiția” însăși. Întreaga procedură se desfășoară pornind de la cererile de încuviințare înaintate de către DNA, prin intermediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie și al Ministrului Justiției, cel care adresează solicitarea Parlamentului. Abia apoi se adresează procuratura judecătorilor, singurii care pot dispune, potrivit textului Constituției (art. 23), arestarea unei persoane.
În replică la pretinsele exagerări ale procurorilor, prin inițiativa unui grup de senatori, a fost formulată o propunere legislativă menită să reglementeze răspunderea patrimonială a magistraților. Așadar să faciliteze apariția unei serii de procese împotriva celor ce inițiază procesele penale (procurorii, nu de foarte mult timp promovați la condiția de „magistrați”) ori judecă procesele civile sau penale (judecătorii, care, potrivit art. 126 din Constituția României sunt magistrații chemați să realizeze actul de justiție). Predictibil, replica este populist-justițiară – ca și juridicizarea (juridicialization) antiparlamentarismului, tendința căreia încearcă să-i răspundă.
„Incep sa se miste lucrurile din punct de vedere legislativ pentru tragerea la raspundere patrimoniala a magistratilor care comit abuzuri grave concretizate cu sentinte strambe care produc traume si prejudicii justitiabililor in procesele civile si penale. Nu mai putin de 47 de senatori sustin acest proiect de lege, demers care constituie o reactie a Parlamentului in fata unei realitati de netagaduit: din toate cele trei puteri ale Statului, Justitia a ramas singura care nu raspunde” citim pe un site care se adresa pe vremuri publicului specializat din domeniul dreptului și din magistratură.[ii]
Întreg articolul excelează în etalarea de clișee populiste antijuridice, înscriindu-se în corul vocilor ce denunță o pretinsă lacună legislativă. Aceasta i-ar face pe magistrați să posede „imunitate absolută” în plan constituțional.[iii] Prin intermediul unei noi legi, odată deveniți mai vulnerabili decât sunt deja în relația cu acei magistrați și politicieni ce conduc sistemul judiciar, magistrații vor acționa în sfârșit responsabil… și totul va fi bine. Practic, avem de-a face aici cu o copie inversată a discursului populist propagat de partizanii cruciadei împotriva imunității parlamentare. Dacă militanții justiției penale fără limite consideră că aplicarea prevederilor Constituției „blochează justiția”, inamicii lor din bastionul mediatic al Antenei 3 susțin de mult timp că trebuie sancționate „abuzurile justiției”. Nici prin minte nu le trece să stabilească care sunt raporturile juridice semnificative și aspectele politice care împiedică reglementările deja existente (inclusiv cele constituționale) să funcționeze.
Ar trebui să observăm cu atenție cum vocile care se opun exaltării justițiare deplasate, mentalitatea ce domină actualmente verbiajul politic autohton, deși ar fi putut să ia o tonalitate rațională, înaintând spre o soluție, tind să eșueze tocmai pentru că pornesc de la premisele greșite fixate de discursul populist pe care intenționează să-l contrazică. În realitate îl confirmă.[iv]
Se pare, așadar, că idee proastă nu vine niciodată singură. Cum reușește gândirea eronată să se propage fără opreliști critice doar prin intermediul automatismelor de limbaj? Poate că nu am depășit epoca în care hipnotizarea opiniei publice se realizează prin repetarea de sloganuri și cuvinte cheie. Dar nu ar fi trebuit să dezvoltăm o oarecare imunitate la tehnicile ieftine descrise în manualele de manipulare de la începutul secolului trecut?
Este important să ne întrebăm cum se răspândesc atât de eficient ideile proaste. Unii ar da vin pe Internet, alții pe mediile de informare clasice. Adevărul ar putea să fie găsit undeva la mijloc… dacă l-ar căuta cineva. Din nefericire, aici, la marginea Uniunii Europene, ceea ce numim „presă” nu mai este decât un complex comercial-informațional evazionist. El se împlinește pe sine fie în evaziunea fiscală, fie în evaziunea din realitate. Construcția evazionistă a realității sociale pornește din trusturi și se desăvârșește cu ajutorul Internet-ului, unde știrile circulă cu o viteză mai mare decât viteza gândului, de vreme ce sunt preluate de la o sursă la alta fără să fie gândite.
Iată, pe scurt, cel mai recent exemplu relevant pentru subiectul nostru. La data de 8 aprilie 2015, Curtea Constituțională a emis un comunicat în care anunța respingerea cererii formulate de Preşedintele României privind soluţionarea conflictului juridic de natură constituţională dintre Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte și Parlamentul României, respectiv Camera Deputaților și Senat, pe de altă parte. Justificarea cererii era omisiunea Camerei Deputaţilor şi a Senatului de a modifica dispozițiile art.24 din Legea nr.96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor, respectiv dispozițiile art.173 din Regulamentul Senatului. Tot atunci Curtea Constituțională a admis cererea formulată de Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, constatând existența unui conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Senatul României, conflict declanşat de refuzul acestuia din urmă de a redacta şi publica hotărârea care atestă rezultatul votului dat în Plenul Senatului. Soluționarea conflictului constă în stabilirea obligației de a redacta hotărârea adoptată în şedinţa Plenului din 25 martie 2015 prin care atestă rezultatul votului cu privire la cererea de încuviinţare a arestării senatorului Dan-Coman Şova, apoi de a comunica hotărârea autorităţilor publice competente şi de a o publica în Monitorul Oficial al României.[v]
Cred că susținerile din comunicat nu sunt satisfăcătoare. Mai întâi, ele nu menționează esența problemei, anume în ce constă pe fond conflictul juridic de natură constituțională, localizându-l într-un aspect procedural. Ne interesa cum apreciază Curtea raportul dintre puterea judecătorească și puterea legislativă în chestiunea imunității parlamentare. Apoi, nu sunt satisfăcătoare pentru că adoptarea unei hotărâri de fiecare dată când o propunere este respinsă nu se regăsește printre practicile parlamentare consacrate. Spre deosebire de cei ce conduc instituțiile importante ale statului și de mulți alți cetățeni, consider că este important pentru funcționarea mecanismelor democrației constituționale ca deciziile Curții Constituționale să fie respectate, fie că sunt bine întemeiate, fie că nu. În ultimă instanță, asta înseamnă a pune puterea de stat în limitele concepute pentru a o face mai puțin periculoasă pentru societate decât ar fi dacă ar rămâne nereglementată, neîngrădită, nedivizată, monolitică. Democrația liberală se întemeiază pe limitarea puterii, pe competiția dintre narațiuni și interese contrare în cercurile puterii, nu pe adevărul total, infailibil, atotputernic.
Să revenim la comunicatul Curții Constituționale. Am văzut ce conține. Surpriza vine când consultăm organele de presă ale statului de drept. Ce am aflat de la instituțiile de presă considerate respectabile sau măcar acceptabile în România? Că
„Senatul a blocat activitatea Justiţiei atunci când a votat împotriva ridicării imunității senatorului Dan Şova” (RFI).[vi]
„Curtea Constituţională a judecat, astăzi, sesizările făcute de preşedintele Klaus Iohannis, PNL și CSM în cazul lui Dan Şova. CCR a decis că Senatul a blocat activitatea Justiţiei” (DIGI24).[vii]
„In cazul Dan Sova exista un conflict de natura constitutionala intre autoritati, a decis miercuri Curtea Constitutionala, dupa ce a admis sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Potrivit deciziei CCR, senatorii au blocat activitatea Justitiei. In ce priveste sesizarile venite din partea presedintelui Iohannis si a PNL, CCR a decis ca acestea nu sunt admisibile” (Revista 22).[viii]
„Curtea Constituţională a admis sesizarea CSM în cazul lui Dan Şova. CCR a decis că Senatul a blocat activitatea Justiţiei” (Cotidianul).[ix]
Nu se putea mai clar. Limpede. Senatul a acționat ilegal, neconstituțional, iar Dreptatea însăși (Justiția, adică DNA) a rămas blocată. Câtă nedreptate!
Cititorul neanesteziat se întreabă probabil cum de au ajuns oare atâția jurnaliști la aceeași interpretare juridico-politică. Similitudinea e șocantă dacă ne gândim că are ca temei decizia lacunară a Curții Constituționale. De nicăieri din cuprinsul ei nu rezultă că Senatul ar fi împiedicat trimiterea în judecată a lui Dan Șova, ceea ce ar echivala cu „blocarea Justiției”. Nu rezultă nici că parlamentul ar trebui să aprobe toate solicitările de ridicare a imunității susținute de DNA. Sau că instituția imunității parlamentare este o găselniță a hoților care au conceput Constituția României, cum zicea Cristian Tudor Popescu într-o emisiune la DIGI24. Conflictul juridic de natură constituțională se rezolvă, potrivit comunicatului oficial, nu prin „deblocarea Justiției”, adică prin desființarea instituției imunității parlamentare, ci prin adoptarea unei hotărâri care ar putea să confirme faptele îndoielnice ale lui Călin Popescu Tăriceanu.[x] Nici măcar studiul perseverent al dreptului în școlile de jurnalism nu ar duce la un asemenea consens. Experiența demonstrează că zicala „câte capete, atâtea păreri” este inexactă când posesorii creștetelor respective sunt filosofi, juriști sau jurnaliști. În cazul acestora părerile se multiplică exponențial în raport cu numărul capetelor.
Cred că răspunsul la întrebare se găsește în publicația Evenimentul Zilei. Culmea, Mircea Marian redă impecabil, profesionist, cu titlul adecvat[xi] opiniile politice ale lui Eugen Tomac, liderul partidului ce i-a asigurat Elenei Udrea candidatura în alegerile prezidențiale (PMP). Perfect inteligibil din perspectiva unui participant la lupta politică de pe o asemenea poziție, Eugen Tomac afirmă:
„Decizia a fost clară: Senatul a blocat activitatea Justiţiei”.[xii]
Decizia o fi clară pentru dumnealui. Nu e clar deloc însă mecanismul prin care numeroase surse de știri au preluat, ca la un semn, opinia politicianului – părtinitor, interesat, ca orice politician – drept adevăr universal. Păi nici adevărurile universale nu au aceeași expresie lingvistică ori de câte ori sunt enunțate. Mie îmi e clar doar că jurnalismul copy-paste creează alegătorul copy-paste, politicianul copy-paste, politica copy-paste, dreptul copy-paste, în cele din urmă… omul copy-paste – ființa incapabilă să gândească critic, supusul perfect. El nu e sărăntocul știrb, pensionarul diabolic, care suge sângele tinerilor antreprenori creativi, plini de sine și de leadership. Are acces la internet, călătorește în străinătate, trimite scrisori deschise… Tocmai în asta constă măreția lui. Reușește să rămână supus chiar și atunci când protestează, acționează autoritar chiar și când se crede un erou al democrației, nu înțelege ce i se întâmplă nici măcar când cineva îi explică… dar adoră modelele. Ce ar fi viața fără un model? Ce este mai reconfortant pentru spirit decât o idee de-a gata, un model din „țările civilizate”, un clișeu din presa „quality”?
PS: Nu pierdeți competiția de filme anticorupție promovată de organizatorii TIFF (Festivalul Internațional de Film Transilvania, 29 mai – 7 iunie)[xiii] în încercarea disperată de a salva cinematograful noului val de uzură și plictis. Aștept cu nerăbdare concursul de poezie anticorupție de care are mare nevoie Festivalul Internațional de Literatură de la București (FILB). Poate nu ar fi o idee rea să avem și o secțiune anticorupție la Festivalul „George Enescu”. Ar fi păcat să nu…
Note:
[i] Am descris într-un articol anterior mitologia antiparlamentaristă, antiliberală, a „superimunității”. Ovidiu Gherasim-Proca, „Superimunitate la liberalism”, SocialEast, 02/04/2015, http://www.socialeast.ro/superimunitatea-la-liberalism/, data accesării 14 aprilie 2015.
[ii] Elena Dumitrache, „În sfârșit, Parlamentul reacționează la abuzurile justiției – 47 de senatori au initiat proiectul de lege privind raspunderea patrimoniala a magistratilor care comit erori judiciare. Ministerul Finantelor se va indrepta, de indata, cu actiune in despagubi”, Lumea justiției,http://www.luju.ro/dezvaluiri/evenimente/in-sfarsit-parlamentul-reactioneaza-la-abuzurile-justitiei-47-de-senatori-au-initiat-proiectul-de-lege-privind-raspunderea-patrimoniala-a-magistratilor-care-comit-erori-judiciare-ministerul-finantelor-se-va-indrepta-de-indata-cu-actiune-in-despagubiri-imp, data accesării 13 aprilie 2015.
[iii] Consiliul Superior al Magistraturii s-a pronunțat asupra acestei chestiuni. Și a prezentat un punct de vedere întemeiat. Ar fi putut s-o facă, totuși, mai profesionist, mai bine documentat, cu mai multe arguumente. „Precizări ale CSM ref. «imunitatea absolută» a magistraților”, Juridice.ro, 21 ianuarie 2013, http://www.juridice.ro/239928/precizari-ale-csm-ref-imunitatea-absoluta-a-magistratilor.html, data accesării 14 aprilie 2015.
[iv] Tezele acestei direcții de argumentare sunt atât de eronate încât le voi rezerva un articol aparte. Este vorba de chestiuni relativ complicate, de maximă importanță pentru soarta democrației constituționale în România, așadar merită o tratare amănunțită.
[v] Compartimentul relaţii externe, relaţii cu presa şi protocol al Curţii Constituţionale, „Comunicat de presă”, 08.04.2015, https://www.ccr.ro/noutati/COMUNICAT-DE-PRES-158, data accesării 13 aprilie 2015.
[vi] Anca Năstase, „Actualitatea de miercuri, 8 aprilie 2015”, RFI România : Actualitate, informaţii, ştiri în direct, http://www.rfi.ro/emisiunile-rfi-ro-56949-actualitatea-miercuri-8-aprilie-2015, data accesării 13 aprilie 2015.
[vii] „CCR: Senatul a blocat activitatea Justiţiei în cazul lui Dan Şova. Reacţia lui Klaus Iohannis”, 08.04.15,http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Justitie/Curtea+Constitutionala+dezbate+sesizarile+in+cazul+lui+Dan+Sova?hc_location=ufi, data accesării 13 aprilie 2015.
[viii] T. D., „Curtea Constitutionala se implica prea mult in dialogul dintre puterile in stat, crede presedintele Senatului. Tariceanu: CCR sa nu mai fie sesizata cu cereri de solutionare in conflicte juridice”, Revista 22, 4 august 2015, http://www.revista22.ro/curtea-constitutionala-se-implica-prea-mult-in-dialogul-dintre-puterile-in-stat-crede-presedintele-senatului-tariceanu-ccr-sa-nu-mai-fie-sesizata-cu-cereri-de-solutionare-in-conflicte-juridice-54859.html, data accesării 14 aprilie 2015.
[ix] Julieta Târnovan, „Senatul, obligat să publice hotărârea în cazul Dan Şova”, Cotidianul.ro, 8 aprilie 2015, http://www.cotidianul.ro/senatul-obligat-sa-publice-hotararea-in-cazul-dan-sova-259576/, data accesării 14 aprilie 2015.
[x] Doar pentru cunoscători, a se vedea felul în care a fost motivată de câtre procurorii Parchetului de pe lângă Înalta curte neînceperea urmăririi penale în cazul votului cu fantome care oferea țării o nouă lege a pensiilor Departamentul Eveniment, „Parchetul: Roberta Anastase şi Sever Voinescu au NUP pentru numărătoarea voturilor la legea pensiilor”, Gandul.info,http://www.gandul.info/stiri/parchetul-roberta-anastase-si-sever-voinescu-au-nup-pentru-numaratoarea-voturilor-la-legea-pensiilor-8504739, data accesării 14 aprilie 2015.
[xi] Articolul nu lasă loc de confuzie. Până și expresia „a blocat” apare între ghilimele undeva în cuprinsul lui.
[xii] Mircea Marian, „Tomac (PMP): Senatul a blocat activitatea Justiției în cazul Șova”, 8 aprilie 2015, http://www.evz.ro/tomac-pmp-senatul-a-blocat-activitatea-justitiei-in-cazul-sova.html?hc_location=ufi, data accesării 13 aprilie 2015.
[xiii]„Competiție de filme despre anticorupție”, tiff.ro, 08.04.2015, http://tiff.ro/stiri/competitie-de-filme-despre-anticoruptie, data accesării 14 aprilie 2015.
Autor: Ovidiu Gherasim-Proca
Sursa: Social East
Adauga comentariu