Un coșmar fără precedent: Occidentul nu-și mai poate rambursa datoriile

După cum este cunoscut, actualele niveluri al îndatorării publice au devenit nesustenabile atât în cazul Japoniei, dar și al SUA, al Marii Britanii, al Franței, al Italiei, al Spaniei și al Portugaliei. Ca să nu mai vorbim de cazul Greciei. Acest eveniment fără precedent istoric reprezintă, fără îndoială, cel mai mare risc cu care se va confrunta economia globală în următorii ani.

Pentru naivii care încă mai cred că guvernele statelor menționate sunt capabile să-și reducă actualele niveluri nesustenabile de îndatorare până la praguri sustenabile de cel mult 60% din PIB, studiile de caz prezentate în continuare vor reprezenta, sunt convins, un adevărat șoc psihologic.

Astfel, datoria curentă a executivului american a atins acum două zile un nivel record: 18100 miliarde dolari sau 18,1 trilioane dolari (1). Să presupunem, în acest context, că administrația Obama și legislativul de la Washington ar decide diminuarea acestui uriaș nivel de îndatorare cu 8,1 trilioane dolari, astfel încât datoria publică să fie redusă până la un prag sustenabil de 10 trilioane dolari, ceea ce ar reprezenta aproximativ 56% din PIB-ul SUA. De asemenea, să presupunem că nivelul dobânzii percepute în contul datoriei remanente și a celei rambursabile va fi de 2% pe an , iar termenul de rambursare al celor 8,1 trilioane dolari va fi de 10 ani. Dar cât de fezabilă ar fi o asemenea decizie ? Scenariul prezentat în continuare reflectă foarte clar faptul că un asemenea proiect este pur și simplu utopic chiar și pentru termene de rambursare de 20 sau de 30 de ani.

DDS – dobânzi în contul datoriei sustenabile; SAD – serviciul anual al datoriei (dobânzi plus rambursări) în contul datoriei excesive.

Într-adevăr, tănând cont că veniturile fiscale și nefiscale ale executivului american au totalizat anul trecut 3333,2 miliarde dolari, rezultă că totalul costurilor necesare pentru reducerea într-un deceniu a nivelului îndatorării publice la un nivel sustenabil ar reprezenta 33% din veniturile bugetare de anul trecut ale guvernului american, respectiv 20,8% din veniturile bugetare de anul trecut – pentru o perioadă de rambursare a îndatorării excesive de 20 de ani și 16,9 % din veniturile bugetare de anul trecut – pentru o perioadă de rambursare a îndatorării excesive de 30 de ani (2).

Desigur, aceste niveluri prohibitive ale costurilor bugetare necesare pentru reducerea datoriei publice până la un nivel sustenabil ar putea fi diminuate în termeni relativi prin creșterea PIB și prin creșterea sarcinii fiscale în perioadele analizate. Dar aceste ipotetice căi de reducere a ponderii costurilor menționate sunt, deasemenea, utopice în contextul menționat. De ce ? Pentru că alocarea anuală, timp de decenii, a sute de miliarde dolari proveniți din impozite și taxe în scopul răscumpărării unor bonduri guvernamentale înseamnă, oricum am judeca lucrurile, sterilizarea sau diminuarea, timp de decenii, a masei monetare cu o valoare echivalentă. Ori, cum ar mai putea crește PIB-ul SUA, dacă guvernul american și Fed (banca de emisiune a SUA) ar comprima sistematic, timp de decenii, cantitatea de dolari aflați în circulație ? În sfârșit, dacă guvernul american ar majora actuala sarcină fiscală și ar menține timp de decenii acestă majorare, atunci probabilitatea creșterii PIB ar deveni nulă sau negativă.

Să analizăm acum cazul Greciei, un caz despre care aproape toată lumea își dă cu părerea. Lăsând la o parte comentariile unor „analiști” care decretează că grecii sunt leneși, hoți, mincinoși și că trebuie„ învățați minte”, să analizăm dacă actualul nivel de îndatorare al guvernului grec este sau nu este sustenabil. În acest scop, voi folosi modelul de analiză utilizat anterior în cazul guvernului american.

Surse de date: 1. International Monetary Fund, World Economic Outlook Database, October 2014; Eurostat,Government statistics.

Într-adevăr, din scenariul precedent se poate observa că procesul de rambursare a datoriei publice împus Greciei în mod discreționar de către CE, BCE și FMI este imposibil de realizat , chiar dacă perioada de rambursare a datoriei excesive ar fi de 30 de ani , în condițiile în care veniturilor bugetare ale guvernului grec au totalizat anul trecut doar 85 de miliarde dolari. Mai mult, datorită unui tratament discriminatoriu impus  de către BCE, nivelul dobânzilor plătite în contul datoriilor scadente de către guvernul grec a fost cuprins între 4% și 7% în ultimii doi ani, ceea ce a transformat Grecia, dintr-o țară suverană, într-un inedit lagăr de prizonieri al birocrației de la Berlin și de la Bruxelles.

În sfârșit –  la fel ca și în cazul SUA și al Greciei – Franța, Marea Britanie, Spania, Italia , Portugalia și mai ales Japonia, care  înregistrează în acest moment un nivel al datoriei publice de 245% din PIB,  au atins niveluri nesustenabile ale datoriei publice (3,4). În acest context, recenta decizie a BCE de a printa 1,3 trilioane de euro în următoarele 20 de luni pentru a finanța datoriile publice nesustenabile ale Franței, Spaniei, Italiei și Portugaliei, o decizie lipsită de cea mai elementară legitimitate și transparență, reprezintă a încercare disperată de a salva Zona Euro – o zonă în care Grecia a fost transformată, așa cum spuneam, într-un lagăr de prizonieri al birocrației comunitare –  nu numai de recesiune și de șomaj endemic , ci , mai ales , de dezintegrare.

În concluzie, datorită printării iresponsabile de bani fără acoperire în active reale, triada occidentală ( SUA, UE și Japonia) a devenit, paradoxal, una din cele mai vulnerabile zone ale  globului în ceea ce privește transparența deciziilor politice, respectiv sustenabilitatea creșterii economice și a dezvoltării sociale. În opinia mea, aceastăetapă faustică a istoriei Occidentului reprezintă nu doar un epifenomen, ci începutul unui cumplit coșmar. Un coșmar pe care George Orwell și Aldous Huxley l-au anticipat, fiecare în felul său, cu mult timp în urmă…

Surse de date: 1. US Department of the Treasury, Public Debt reports; 2. Board of the Federal Reserve System, Economic Research & Data, Financial Accounts of the United States, December 11, 2014; 3. International Monetary Fund, World Economic Outlook Database, October 2014; 4. Eurostat, Government statistics.

Autor: Nicolae Taran

Sursa: Active News