De la John Stuart Mill la Vlad Petreanu, cine nu muncește nu votează!

Vlad Petreanu scrie într-o manieră care, așa cum am văzut că se întâmplă, iar o să-i facă pe socialiști să explodeze și să vorbească despre pogrom împotriva săracilor! Articolul său este despre desființarea venitului minim garantat. Și deși este intempestiv (bunăoară, de ce să nu cerem mai întâi desființarea salariului minim? Aici ducem o politică clar mai aberantă decât multe țări) și putem comenta pro și contra destul pe acest subiect, mai interesantă mi se pare partea care se referă referă la dreptul la vot.

“Ei nu contribuie cu nimic la progresul societăţii, practic nu plătesc taxe, impozite, contribuţii la sistemul de sănătate sau la fondul de pensii, n-au putere de cumpărare nici măcar în ceea ce priveşte utilităţi de bază şi, în general, sunt o categorie profund vulnerabilă la mituirea electorală prin diverse promisiuni populiste şi cadouri altfel derizorii: pentru ei, o sticlă de ulei şi un kil de făină chiar reprezintă ceva, încă două zile în care păcălesc foamea.”

Care îmi amintește de ce scria John Stuart Mill în Representative Government, în 1861:

“Este de asemenea important ca adunarea care stabilește taxele, fie ele generale sau locale, să fie aleasă exclusiv de către cei care plătesc aceste taxe. Cei care nu plătesc nici o taxă, folosindu-și votul pentru a dispune de banii altora, au toate motivele să fie risipitori și deloc înclinați spre economisire. În chestiunile bănești, dacă ei dispun de puterea de a vota, atunci înseamnă că se încalcă principiul liberei guvernări… E ca și cum permitem unora să-și bage mâinile în buzunarele altora, pentru orice scop pe care socotesc de cuviință să-l numească „public”…

Cel care nu-și poate asigura traiul prin munca proprie, nu are dreptul să pretindă privilegiul de a primi banii altora. Ajungând dependent de restul membrilor comunității, el renunță la dreptul său de a fi egal cu aceștia în alte privințe. Cei cărora le este îndatorat pentru a-și putea continua traiul pot pe bună dreptate să pretindă, doar ei, puterea de a se ocupa de administrarea treburilor comune la gestiunea cărora el nu mai contribuie cu nimic, sau la care contribuie dar cu mai puțin decât primește. Ca o condiție pentru dreptul la vot, ar trebui fixat un interval, să zicem 5 ani înainte de alegeri, în timpul căruia votantul să nu se regăsească pe listele celor care primesc ajutoare.”

5 ani este exact durata mandatului de președinte al României. Dacă am pune în aplicare ce zice Mill, atunci persoanele care, la un moment dat, nu au avut nici un venit și au beneficiat de ajutoare sociale pe durata mandatului unui președinte nu vor mai avea dreptul să participe la alegerea următorului președinte.

Bineînțeles, chestiunea este doar de interes filosofic, aproape nimeni nu se mai apleacă astăzi serios asupra bazelor democrației. Din punctul de vedere al socialiștilor “drepturile sociale” moderne au fost câștigate prin revoluție și sunt un bun câștigat. Și, cum zicea recenta câștigătoare a premiului Nobel pentru pace, tot așa din revoluție în revoluție până la victoria finală. Care ghici care e? Hint: căutați pe acolo de unde am plecat!

Autor: Bogdan Glavan

Sursa: Logica economica