Am mulți prieteni care vor vota cu Monica Macovei. Nu-mi permit să le dau sfaturi, nici nu vreau să demonstrez de ce (eventual nu) este bine ca președintele României să fie doamna Macovei. Adică nu vreau să pun aici în balanță răul mic cu răul mare și să trag concluzia că alegerea bună este pe cutare taler. Deci, vă rog să nu luați acest articol drept ceea ce nu este, adică un îndemn de a (nu) vota cu cineva. Analiza mea își propune doar să arate inconsistența programului Monicăi Macovei, urmând ca fiecare să decidă cât de mari i se par aceste inconsecvențe și dacă, în ciuda lor, nu cumva merită totuși să voteze pentru Macovei. Fac precizarea că este singurul astfel de demers care va fi publicat pe acest blog, nu voi analiza programele candidaților mai mult decât am făcut-o aici. Am decis totuși să mă refer la programul Monicăi Macovei deoarece (1) acesta (și candidatul în sine) a stârnit o foarte interesantă și intensă rumoare în rândul chibiților și al publicului rafinat intelectual, adică al elitei acestei națiuni și (2) programul își propune să reflecte o viziune liberală, familiară argumentelor susținute în general pe acest blog.
Așadar, să facem liberalismului dreptate până la capăt. Tocmai în jurul acestei chestiuni se învârte de fapt și dezbaterea de pe diverse forumuri sau rețele sociale. În centrul discuției se află orientarea ideologică a programului. Este excesiv ideologizat, spunea deunăzi Sorin Cucerai. Este atât de… „dreapta”, încât reprezintă un pogrom pentru săraci, afirma Vasile Ernu. Este în sfârșit un program cu certe veleități liberale, zic mulți simpatizanți ai liberalismului economic. Well, să vedem: cât de liberal este de fapt decalogul lui Macovei?
Voi începe cu concluzia: programul Monicăi Macovei conține numeroase contradicții afirmate cu emfază, încât este greu să ghicești dacă ele sunt emanația gândirii unui populist care a vrut să o facă dinadins (pentru a câștiga voturi) sau a unui ideolog part-time, într-o gravă pană de inspirație.
Programul este liberal când spune:
“Principala sursă a corupției e statul. Nu e destul să pedepsești corupții și hoții, trebuie să le elimini sursele de îmbogățire frauduloasă. Vreau un stat minimal, care să se ocupe de funcțiile esențiale: apărare, siguranță, justiție, monedă și fiscalitate, diplomație… Statul nu are ce să caute în producție și servicii… Trebuie privatizate întreprinderile și regiile de stat, prost gestionate și căpușate de 25 de ani. Statul să rămână proprietar numai asupra companiilor de care depinde siguranța națională și să le gestioneze eficient.
Proprietatea e sfântă… În prezent, doar 15% dintre proprietăți sunt înregistrate în Registrul de Carte Funciară, o situație inacceptabilă… Pe lângă cadastrare, trebuie rezolvată definitiv restituirea proprietăților confiscate, sau despăgubirea proprietarilor legitimi. Cred că singurul sistem economic firesc, viabil și universal profitabil este cel capitalist, bazat pe libertate, inițiativă, merit, muncă și recompensă.
E preferabil ca un leu să rămână la cine îl produce decât să ajungă la Stat.
Nu există prânz gratis: o falsă ieftinire acoperă o scumpire reală, orice cadou electoral se plătește mai scump decât merită… Ajutoarele unora sunt plătite prin munca altora… Cea mai bună protecție pentru șomeri este un loc de muncă. Cred în solidaritate, nu în falsa asistență.
Monopolul statului în educație trebuie să înceteze: părinții și copiii trebuie să-și poată alege furnizorul de educație, așa cum își aleg orice furnizor de servicii… Sistemul diplomelor recunoscute de stat generează non-valoare. Trebuie lăsată piața să decidă care diplome sunt valoroase și care nu.”
Dar stați așa! Dacă credeți că ați înțeles bine, anume că Monica Macovei pledează pentru minimizarea statului, pentru retragerea lui din toate domenii cu excepția celor bolduite mai sus, atunci vă înșelați. Spectrul măsurilor intervenționiste susținute în program este destul de amplu și, în cele mai multe cazuri, acestea se bat cap în cap cu principiile liberale enunțate mai devreme. De exemplu:
“Cota unică trebuie păstrată la 16%, pentru că este singurul impozit echitabil… După unele estimări, economia subterană reprezintă până la 30-35% din PIB, ceea ce la un PIB de circa 150 de miliarde de euro (conform Băncii Mondiale) reprezintă aproape 50 miliarde euro pe an. Dacă această evaziune fiscală ar fi redusă măcar cu 50%, am câștiga 25 miliarde de euro în plus la PIB, din care 8 miliarde de euro la buget, adică echivalentul a 800 km de autostradă în fiecare an. Pentru a reuși acest lucru, ANAF trebuie sa treacă prin reforme radicale.”
Dar de ce este necesară păstrarea cotei unice la nivelul actual dacă urmărim minimzarea statului?! Un stat mai mic are nevoie să colecteze mai puține impozite, nu e logic? Și ce sens are referirea stângistă la stârpirea evaziunii fiscale despre care orice liberal știe că reprezintă o reacție firească a populației la un regim de impozitare puternic opresiv? Nu “este preferabil ca un leu să rămână la cine îl produce”? Observați vă rog că programul nu conține nici o altă referire la fiscalitate, buget, cheltuieli publice, implicit la mărimea și rolul statului în economie. Concluzia firească: dacă un asemenea program este pus în aplicare vom avea primul stat minimal din istorie cu una din cele mai mari poveri fiscale din lume! Totuși… statul minimal este o vorbă în vânt, după cum veți vedea imediat.
“Niciun copil nu trebuie să fie lăsat în urmă sau pe margine… Un stat minimal, care nu va mai trebui să se ocupe de toate, se va concentra pe zonele și cazurile cu reale dificultăți, și va susține fiecare copil să meargă la școală. O educație gratuită nu înseamnă o educație inegală: copiii din mediul rural au același drept la o educație de calitate precum cei din mediul urban. Statul trebuie să se îngrijească de educație mai ales în zonele defavorizate economic… Educația e prioritate națională și trebuie să i se aloce 6% din PIB în mod real, nu doar pe hârtie. Media europeană este de 5%, dar noi stăm mai prost la educație și trebuie să alocăm mai mult.”
Hopa! Hai să o lăsăm baltă cu statul minimal, să constatăm că 6% din PIB reprezintă 8,7 mld. euro. Dacă împărțim această sumă la numărul elevilor și studenților școlarizați pe locuri gratuite (3 milioane) rezultă o finanțare de aproape 3000 euro anual pe cap de elev. Mult, mult rău, pe bune că dacă terminăm cu corupția așa cum promite canddiatul, atunci nu văd de ce statul ar trebui să aloce mai mult de un sfert din această sumă (aproximativ taxa în învățământul superior). Dar deh, corpul profesoral trebuie stimulat, că votează și el…
“Bacalaureatul trebuie să rămână examenul decisiv de maturitate intelectuală a unui tânăr. Mă opun ferm relativizării acestuia și studiilor universitare fără bacalaureat.”
Deci până la urmă nu desființăm chiar toate diplomele de stat, ba chiar impunem și cerințe universităților.
“România investește de 19 ori mai puțin decât media UE în cercetare.Angajamentul de finanțare a cercetării cu minimum 1% din PIBtrebuie respectat, pentru a deveni competitivi și a nu ne transforma într-un deșert intelectual și tehnic. Cercetarea trebuie să fie subvenționată.”
Ce putem spune… în cazul în care autorii programului și-au imaginat că vor atrage de partea lor bugetarii care activează în vechile institute de cercetare, cred că și-au făcut speranțe deșarte. Dacă la subvenții se reduce chestiunea, atunci ei vor vota cu un candidat mai de stânga.
“Câți copii, atâtea locuri la creșe și grădinițe. Voi milita pentru crearea unui program național de stimulare a natalității cu respectarea libertății individuale și de cuplu, și de sprijinire a mamelor active.”
Mai bine zicea că sprijină familia și cu asta basta. Așa, pare că angajează statul în construcția de grădinițe (exact unde sectorul privat a reușit!) cu același avânt constructivist pe care îl regăsim, de pildă, și în programul Elenei Udrea.
“Economia pierde anual circa 18-19 miliarde euro din cauza stării proaste de sănătate a populației. Dacă ne-am încadra în media de sănătate UE, PIB-ul României ar fi cu 6-7 miliarde euro mai mare (adică 600-700 de km de autostradă în fiecare an). Banii alocați sănătății nu sunt deci bani pierduți, ci investiți… Voi cere alinierea bugetului pentru sănătate la media europeană de 6%.”
Greșit. Banii cheltuiți de stat nu sunt investiți, ci risipiți. Deci, nici de la cârma sănătății nu se retrage statul. Mai sunt multe domenii de care trebuie să se ocupe “statul minimal”? Oho, fără număr…
“Banul omului e dreptul omului: pensia e ban economisit, nu cadou de la stat. Statul este obligat să asigure pensionarilor un trai decent după o viață de muncă.”
De unde se înțelege că sistemul public de pensii rămâne pe picioare. Sistem în care, ca să fim scrupuloși, banul omului nu e dreptul omului, deoarece mai recuperezi doar un sfert din ce cotizezi pe parcursul unei vieți active. Cu randament zero. Știm că pensia va mai reprezenta doar un sfert din salariu peste două decenii, dar putem avea încredere în presupozițiile Monicăi Macovei despre ce înseamnă un „trai decent”.
“Voi cere demararea unui program de refacere a industriei naționale de apărare.”
Ne înarmăm? Și nici măcar nu ne înarmăm așa, privat, prin legalizarea portului de armă, ci oficial, prin cheltuieli publice. Bine măcar că nu se apucă statul să ridice macarale…
“Reducerea dependenței de gazul rusesc este o prioritate strategică națională… trebuie să lucrăm cu parteneri de încredere, dintre aliații noștri din Vest.”
Ba pardon! Uite că o face. Să notăm că programul nu șoptește nimic despre problema gazelor de șist, nici nu vorbește – așa cum ar fi firesc într-un program “de dreapta” – despre dreptul de proprietate asupra resurselor subsolului. Se vede treaba că “proprietatea e sfântă”, dar nu în orice domeniu și doar în regim colaboraționist.
“Televiziunea Română și Radioul public sunt găuri negre, politizate de toate regimurile, unde domnește un regim de privilegii. Voi acționa pentru depolitizarea lor și voi cere rentabilizarea lor.”
Credeam că programul cere privatizarea lor, fiindcă aici chiar nu văd unde este bunul public pe care chipurile trebuie să îl ofere statul.
Decalogul Monicăi Macovei este inconsistent și în domeniul justiției. De exemplu, afirmația
“Susțin independența justiției împotriva imixtiunii politice”
este imediat insoțită de precizarea
“Judecătorii și procurorii profesionisti, corecți și independenți trebuie să fie răsplătiți, iar cei aserviți politic, corupți, neprofesioniști și cei care țin dosarele cu anii trebuie eliminați din sistem.”
ceea ce poate face pe oricine cu capul pe umeri să se întrebe: bine-bine, dar cum este garantată independența justiției dacă judecătorii și procurorii vor face obiectul urmăririi din partea organelor statului? Eu înțeleg că avem o problemă de tipul “Cine îi păzește pe gardieni?”, dar programul nu ne spune cine ne păzește de securiști, mai ales în contextul în care România are unul din cele mai mari servicii de securitate din lume, iar spațiul public este invadat de acesta? Wishful thinking, dacă nu cumva altceva…
Am lăsat la urmă poate cel mai anti-liberal principiu afirmat de Monica Macovei:
“Trebuie eliminată prezumpția dobândirii licite a averii.”
Fie și doar acest singur principiu compromite întreaga orientare liberală a programului. Te și întrebi, de ce ar fi nevoie de așa ceva într-un stat minimal, în care redistribuția politică a avuției sociale are un rol redus în determinarea averilor, în care evident corupția nu ar fi un subiect important? Nu ar fi nevoie, evident. Și atunci de ce se insistă pe acest aspect? Probabil din motive personale, această invenție marca Macovei datând dintr-o epocă anterioară lansării candidaturii prezidențiale. Ceea ce ridică o ultimă întrebare fundamentală: cum poate o persoană care toată viața a lucrat pentru stat, ba chiar în structurile de forță ale acestuia – pentru care este firesc să gândească în termeni autoritar-paternaliști – să vină cu un program autentic liberal? Iaca, este greu. De aici rezultă The curious case of Monica Macovei…
P.S. Există o dezbatere între filosofi: cum poate fi instaurat capitalismul, cum pot fi instituite principiile libertății într-o societate care nu are o asemenea tradiție, într-o națiune care, în toată istoria ei, a fost controlată autocratic și paternalist? Cu ajutorul unei persoane gen Pinochet, zic unii. Prin educație, zic alții.
P.P.S. Nu uitați ce am spus în primul paragraf al acestui articol.
Sursa: Logica economica
bati campii, puiule!
Analiza este făcută în bătaie de joc cu ironii de maidan: exemplu “Ne înarmăm? Și nici măcar nu ne înarmăm așa, privat, prin legalizarea portului de armă, ci oficial, prin cheltuieli publice”, etc. Ești incompetent analistule și nu ai habar ce inseamnă o politică liberală.
deci cine a scris acest articol?