Curba lui Gauss, sau distrugerea treptata a Romaniei

La mai bine de un sfert de secol de când am sperat cu toţii că România va avea, în sfârşit, libertatea şi recunoaşterea internaţională pe care le merita, constatăm cu indignare şi frustrare că toate visele românilor s-au irosit în neant. România a avut un parcurs, aidoma celui al reprezentării grafice a lui Gauss. Mai precis, am plecat de la momentul zero, când ţara nu avea nici o datorie externă, nici un contract neonorat cu vreo ţară din lume, cu o economie bine conturată, cu resurse energetice la standarde şi mai ales, am fost prima favorită în competiţia pentru dezvoltare, pe o cale democratică, dintre ţările din estul Europei, alături de Polonia, Cehia-Slovacia, Ungaria, RDG, ţările Baltice, fosta Iugoslavie, Bulgaria şi Albania.

În mod cinic şi dramatic, ţara a încăput pe mâna eşaloanelor doi și trei ale securităţii şi ale PCR. Acest fapt a condus naţiunea pe un drum anevoios, către distrugere şi delapidare. Au fost distruse cel puţin 1300 de fabrici, combinate, întreprinderi, cooperative meşteşugăreşti, întreprinderi de tot felul, comerciale, extractive, maritime, feroviare sau agricole, totul s-a pulverizat sau tăiat şi s-au vândut la fier vechi. În tot acest timp zeci de mii de locuri de muncă au dispărut iar în locul lor a apărut noua identitate naţională: „şomerul”. Totul a fost distrus; inclusiv învăţământul şi sănătatea. În locul lor au apărut instituţii producătoare de semianalfabeţi şi de diplome fără studii, iar unităţile de sănătate au fost înlocuite cu spitalele morţii, fără medicamente, fără bani de întreţinere şi suficiente fără cadre medicale. Românii au fost invitaţi să-şi părăsească ţară de către Oligarhii Puterii Politice instaurate cu fast şi cu largul „vot al românilor” manipulaţi şi mai ales dezinformaţi.

Securitatea infiltrată în toate instituţiile de stat a monopolizat puterea în interesul propriu, dar nu şi-a uitat prietenii şi rudele apropiate, transformând rapid puterea politică, naţională într-una de clanuri de partide şi de interlopi mafioţi, iar rezultatul a fost dezastros: țara a fot sfâşiată şi devastată nemilos, vândută la kg şi la bucată tuturor celor care ofereau mai mult!

Aşadar, am urcat vretiginos în curba lui Gauss, ajungand la apogeul distrugerii naţionale, la dispariţia naţiunii române. Suntem în „vârful” acestei curbe. Acum, când oligarhii puterii, îşi dau seama că să ajuns la saturaţie, prin diverse canale politice, inernationale mai mult, sesizând pericolul unor revolte populare, au gândit un plan la fel de diabolic că şi cel din ’90.

Au început o puternică campanie de dezinformare şi manipulare, împotriva oricăror manifestări de stradă şi mai cu seama radicale. Pe bloguri, pe diverse site-uri de net, prin presa aservită, se injectează populatei sloganuri de temperanre, de renaştere prin metode spirituale, prin iubirea aproapelui şi a celui care îţi vrea răul, prin rugăciuni şi clemenţă! O altfel de schimbare la faţă, a pliticii hidoase!

Prin readucerea în prim-planul societăţii a unor partide şi mişcări gen „Alba ca Zăpadă”, dar manipulate din umbră de mafioţii înfipţi la ciolanul naţiunii. Ce doresc aceştia? Timp, răgaz, să se replieze, să mai acapareze noi averi, să-şi refacă forţele şi să-şi pună la adăpost clanurile şi averea furată de la stat, de la noi toţi!

Astfel se inoculează ideea că aceste partide, mişcări, să între în jocul lor electoral, în celebra „roata norocului” electorală, ca fiind soluţia cea mai bună, unde să joace tot după regulile lor, deoarece, nu-i aşa?!, totul este democratic şi legal… Legal să între în joc oricine doreşte, şi are cu ce… Dacă are, dacă nu să fie ajutaţi de băieţii deştepţi, jocul este „free, ruletă se învârte, iar noi fraierii plătim la urmă toate cheltuielile lor!

Am văzut cu toţii în 2012 ce înseamnă ruleta electorală, atât la referendum cât şi la parlamentare, când în total dispreț şi bătaie de joc, ei sau ales singuri, tot ei şi-au votat şi mărit numărul de parlamentari fără ca noi, fraierii, să fim de acord sau nu. Asta este ruleta electorală la români… Tot aşa se va proceda şi în următorii ani, nimic nu se va schimba… orice partid şi/sau candidat care va intră în acest joc nefast şi viciat, va ajunge o marionetă la mâna oligarhilor puterii.

În fond care va fi rezultatul? Deja previzibil, dar nu se ştie sigur, ar fi să scăpăm de acest sistem politic peste abia încă 25 de ani, prin urmare, naţiunea să reintre pe pantă coborâtoare, lent şi uşor, încă un sfert de veac, în aşa fel încât, poate, după acest interval să ajungem din nou la acel moment zero, de la care am plecat în ’90. Cu o mare diferenţă însă… Atunci va fi un mare ZERO absolut, la toate nivelurile. La Buget, în economie, în agricultură, finanţe.

Și cine mai are puterea să rabde încă 25 de ani? Cine mai rezistă? Unde şi cum vor fi atunci copii noştri, generaţia lui ’90 şi 2000, în special? Ce ne aşteaptă în acest interval? Încă 25 de ani de sărăcie de bugete gâtuite, peticite! Haideţi să gândim odată şi bine. Ce ne dorim? Ori să schimbăm acest sistem politic putred şi bolnav, ori să mai suportăm încă 25 de ani, poate şi mai mult, această agonie, între libertatea adevărata şi sclavie pe viaţă, între adevăr şi minciună, între realitate şi virtual.

Autor: Viorel Sandu

Sursa: Ziarul Natiunea