„România nu e de vânzare!“ – mesajul „golanilor“ de azi pentru haita de aur a lui Ion Iliescu

Azi noapte am fost iar golan. Golan ca în 1990. Am golănit prin tot orașul alături de tinerii protestatari care strigau din tot bojocii “România nu e de vânzare!”. Mai strigau și altele, legate de Roșia Montană.

Peste zece mii de tineri, frumoși, inventivi, isteți, disciplinați, fluturând steaguri și tot felul de lozinci care mai de care mai cu schepsis, cu umor și simț ritmic au zguduit Bucureștiul, ca în vremurile de demult ale manifestațiilor împotriva lui Ion Iliescu și a găștii sale moscovite. Manifestația avea toboșari, avea stegari, avea avantgardă formată din bicicliști, și mai toată lumea avea un instrument de produs zgomot, de la sticle goale umplute cu pietricele, la fluiere, claxoane și trompete de stadioane.

Diferența între protestatarii de acum și cei din ianuarie, din solda lui Hrebenciuc este ca de la cer la pâmânt. Este prima manifestație de amploare, legitimă, autentică și originală la care particip din toată inima, de la momentele Pieței Universității din anii studenției în care eram eu însumi unul dintre organizatorii și vectorii manifestației golanilor.

Ca și atunci, Iliescu a sărit, cu spirit combativ bolșevic, să aplice eticheta de golan tinerilor ieșiți în stradă. Omagiu mai mare nici că se putea. Când șandramaua comunistă te face golan înseamnă că e ceva de capul tău. Iar po­ziționarea clară a lui Ion Ilici Iliescu alături așa zisul proiect Roșia Montană, de Soros și gașca șmecherașului Beny Steinmetz, proprietarii Gold Corporation nu face decât să cla­rifice – a mia oară – legătura directă între membrii rețelelor criminale, cei de aici și cei de afară, care au jefuit și distrus patrimoniul României. Beny Steinmetz unul dintre patronii companiei implicate în jefuirea aurului românesc deține indirect, prin firma BSG Capital, 16% din acțiunile Gabriel Resources, acționarul majoritar al Roșia Montana Gold Corporation (deține 80% din proiectul minier) și alături de el se mai află personaje precum John Paulson, Thomas Kaplan, George Soros, Mark Rich (decedat între timp).

Însă în timp ce Beny Steinmetz, este anchetat de autoritățile guvernului SUA, autoritățile din România continuă jocul pervers al favorizării Gold Corporation.
„Nu ne vindem țara” strigau feseniștii lui Ilici, în 1990, după care securiștii și activiștii PCR din echipa moscovită a lui Iliescu au distrus tot, au vândut tot, pe nimic.
Puțină lume știe că povestea de la Roșia Montană a pornit de fapt în 1990, când premier era nestemata de Petre Roman, „os de ardelean” crescut de Brucan, și a fost continuată de absolut toți factorii politici, în mare majoritate creați, nășiți și lansați de același Ion Iliescu.

Cel care spune acum „Băieții ăia din piață, saracii, dacă o sa stați de vorbă cu ei, nu stiu mare lucru, nu au de unde să știe, sunt oameni de specialitate care cu greu se pronunță într-o asemenea chestiune. Altminteri, fiestecine de pe stradă își dă cu părerea.”

Împotriva proiectului se pronunță de ani de zile istorici, experți de mediu și o sumă întreagă de organizații neguvernamentale, iar ca instituție de vârf a inteligenței românești și for suprem de autoritate științifică Academia Română a emis, încă din 2004 și, respectiv, din 2006, avize științifice negative. În 2009, academicieni s-au adresat direct candidaților la președinție, într-o scrisoare deschisă publicată și de „Curentul“, somându-i să-și definească prioritățile ca viitori oameni de stat și în raport cu problema de nivel național a Roșiei Montane.

„Academia Română cere din nou autorităților Statului Român să analizeze cu multă atenție proiectul, sub toate aspectele sale, antrenând specialiști dezinteresați și onești din țară și străinătate, inclusiv din organismele europene, înainte de a da cale liberă acestui proiect atât de controversat și – după părerea noastră – extrem de periculos. Academia Română încearcă astfel să prevină un dezastru ecologic și cultural, cu multiple consecințe inaccep­tabile“ – se afirma în comunica­tul Academiei.

Evident, Academia Română, care și-a dat cu părerea răspicat despre nocivitatea proiectului Roșia Montantă e formată tot din golani, săracii, care nu știu mare lucru.
Am stat de vorbă, până târziu în noapte cu unii dintre tinerii și mai puțin tinerii protestatari, să înțeleg ce au înțeles ei din povestea de la Roșia Montană. Unii, vechi golani cândva, au venit direct la mine să mă întrebe de ce presa e cum e, de ce s-au vândut toți, de la România Literară a lui Nicolae Manolescu la Trustul lui Voiculescu.

Curentul a scris mereu despre Roșia Montană, a șters pe jos cu haita celor de la Gold Corpo­ration, a demontat propaganda otrăvită și mincinoasă a manipulatorilor angajați de companie și a probat mizeria clasei politice – de la nevasta lui Crin Antonescu, plătită să facă reclamă corporației, la cei din mass-media care au încasat arginții otrăviți ai celor de la Gold pentru a minți necontenit.

Liderii USL o dau la întors după ce au susținut proiectul Gold Corporation

Ieri, Antonescu, vâzând amploarea protestelor s-a grăbit să încerce să câștige ceva simpatie susținând că proiectul ar trebui respins. Acum mai puțin de două săptămâni în data de 29 august spunea asta: „Am spus întotdeauna că exploatarea resurselor este binevenită atâta vreme cât este rentabilă sub aspect economic pe perioadă semnificativă, pe perioadă lungă și câtă vreme se menține în respectarea condițiilor de mediu într-o Europă civilizată a secolului în care trăim și cu exigențele pe care le avem cu toții deja ca standard“.

Și Ponta, în concurs cu Antonescu, o dă pe răzgândire. Înainte să ajungă la guvernare spunea: “Gold Corporation ar trebui să facă publice toate persoanele politice, fie că sunt de la PSD, PNL sau PDL, pe care le-a sponsorizat, pentru că la Basescu știm sigur că a fost, probabil si la Roberta Anastase. Altminteri, riscăm să avem în România cel mai grav caz de lobby și corupție politică”.

Cum a ajuns la guvernare Victor Ponta a aprobat, în Guvern, proiectul de exploatare minieră și l-a transmis cu viteză Parla­mentului, pentru dezbatere. Ponta a declarat public că a luat o decizie “curajoasă și controversată” uitând complet că a spus că la Roșia Montană este vorba „de cel mai grav caz de lobby și corupție politică”. Acum i-a trecut curajul când a văzut că se umflă și crește valul contestării în stradă al controversatului proiect aprobat de el însuși, cârlanul lui Ion Iliescu.

Tinerii ieșiți în stradă, cel puțin cei cu care am stat eu de vorbă, nu pot fi cu ușurință păcăliți, știu să folosească bine internetul și resursele publice de informare, au opinii clare stabilizate, formate prin lecturi proprii, nu din presă. I-am întrebat și eu dacă au aflat de adevărații patroni ai Gold, Soros, Paulson, Steinmitz, dacă știu că nu e vorba de nicio „afacere canadiană“ ci de un șmen ordinar al unei găști de indivizi cu câte șapte pașapoarte, concentrați dintotdeauna să sugă sângele și aurul întregii lumi. Culmea, cei mai mulți știau, citiseră, se documentaseră, au căutat să înțeleagă și s-au convins singuri de ce este nociv și ticălos proiectul Roșia Montană.

Știau chiar și de proiectul de contract scandalos prin care sta­tul român transferă suveranitatea sa Corporatiei oferindu-i dreptul la expropriere, ceva fără precedent în lume. Nici măcar în Africa, unde și-a făcut de cap Beny Steinmetz, inițiatorul unor sângeroase războaie ale diamantelor, aurului, fierului nu s-a ajuns la un așa hal de supușenie față de exploatatori ca la noi. Până una alta, Beny se află sub ancheta autorităților americane iar africanii, mai dotați cu cojones decât românii, au suspendat afa­cerile cu „canadianul“ Beny. Ion Iliescu în schimb, deși este direct vinovat de uciderea a sute de oameni și de martelarea a mii de bucureșteni, este liber, bine mersi și încă dă indicații. Beneficiează de un fel de imunitate perpetuuă, deoarece tartorul comunist Ion Iliescu face parte dintr-o rețea, rețea așezată ca o plasă peste o lume întreagă.

Toți cei ce conduc astăzi România au ajuns în scaune în baza acordului sau recomandării lui Iliescu și a celor din spatele lui Iliescu. Până și cârlanul imbecil de Ponta, numit astfel chiar de Tătucul Iliescu, nu este un băiet oarecare de pe stradă, el a fost a luat la plimbare pe stradă, în zilele „rivoluției“ lui Ilici de generalul Ștefan Kostyal, cadru de vărf al GRU, care „întâmplător“ i-a fost cândva coleg de celulă cu Sorin Ovidiu Vîntu.

Toți factorii politici au avut de-a gace cu biștarii de la Gold Corporation, compania garantată public de Ion Iliescu.

Ceea ce foarte puțină lume știe este că Problema Roșiei Montane nu (mai) este una „locală“, deoarece pe lângă RMGC (compania care vrea să exploateze la Roșia Montană) mai există alte două companii siameze, Carpathian Gold și European Goldfields, de asemenea canadiene, cu aceiași acționari, dar cu cote de participații diferite, care au concesionat perimetrul minier al întregilor Munți Apuseni și până în Nord, în Maramureș, la Rovina și Baia Sprie, astfel că situația de la Roșia Montană se poate multiplica în toată zona Apusenilor. Am lucrat cândva, înainte de 1989, în zonă, asistent scenograf pentru un film despre aur, realizat de Nicolae Mărgineanu, cunosc bine „terenul“. Este vorba de un perimetru de vreo 400 de kilometri pătrati. Unde nu se află doar aur.

Atacul asupra zonei în care se află (și) Roșia Montană ar urma să fie probabil, valoric, cel mai tare jaf realizat după 1990, iar rețeaua care patronează „combinația“ testează acum reacțiile oamenilor sperând să împingă „afacerea“ înainte, cu ajutorul politicienilor corupți până în măduva oaselor.

Reacția pe care o văd acum, la nivelul întregii țări arată o coerență și o voință de luptă, o unitate și o inteligență care deja a produs rezultate. Haita lui Ilici nu mai poate aduce minerii, ca în iunie 1990. Iliescu nu mai poate da ordin Armatei să tragă în „legionari”. Deoarece suntem deja legiune, noi toți cei care ne-am adunat pe străzile Capitalei, și în multe alte orașe ale țării și până să ne mătrășească pe toți poate apucăm să mește­rim un simbolic glonte de argint, pentru vârcolaci și strigoi ca Iliescu, partenerul lui Beny și Soros. Că tot le plac lor atât de mult neferoasele.

Autor: George Roncea
Sursa: Roncea.net