Aceasta este ultima toamnă a Comisiei Barroso. Alegerile europene din mai 2014 vor crea un nou Parlament European, iar potrivit Tratatului de la Lisabona, viitorul președinte al Comisiei Europene va fi ales nu în urma înțelegerilor interguvernamentale, ci în funcție de rezultatul obținut de marile partide europene.
Europarlamentarul Daniel Cohn-Bendit, împreună cu Felix Marquardt, co-proprietari ai unei agenții de PR, au publicat în “New York Times” un articol de opinie prin care încearcă să mobilizeze tânărul electorat în vederea momentului mai 2014. O Europă fără state națiune, în care o Comisie și un Parlament cu adevărat reprezentative trebuie să folosească tot ce are mai bun continentul, pentru ca Europa să nu fie depășită de ritmul globalizării – acesta este visul lui Cohn-Bendit.
Este un reprezentant tipic al generației mai 1968, tânărul anarhist parizian cu cetățenie germană, care urma să își construiască cariera și succesul în logica sistemului împotriva căruia a militat (asemeni și lui Jose Manuel Barroso). Face parte din grupul Spinelli, care militează pentru o Europă Federală, alături de Guy Verhofstadt (liderul liberal din PE care este în cărți pentru șefia viitoarei Comisii Europene). Este de notat că singurii patru eurodeputați care au participat, doar cu statutul de observatori, la negocierea tratatului fiscal european fac parte din acest grup favorabil extinderii tehnocrației bruxelleze.
Iată manifestul lui Cohn-Bendit, la 45 de ani dupa momentul mai 1968, publicat de “New York Times” sub titlul ’’Soluția pentru Europa: puterea populară’’.
’’La alegerile europene de anul viitor trebuie să dezvăluim secretul cel mai bine păstrat de politicienii din țările noastre: că ceea ce ei văd drept chintesența guvernării moderne, statul-națiune, devine o structură politică depășită.
În Europa se maturizează acum o generație cu standarde de viață mai reduse decâte cele de care s-au bucurat părinții. Această generație are de facut o alegere: integrare accelerată sau o derivă prelungită către irelevanță.
Cel mai ambițios plan pentru a combate această situație dificilă și periculoasă este ca votul la alegerile europene să aibă loc în aceeași zi în întreaga Uniune, iar președintele Comisiei Europene să fie ales prin vot popular.
Este momentul pentru o mișcare transnațională, transgenerațională, transpartinică, apropiată și finanțată de masele populare, care să ducă integrarea europeană la nivelul următor. Și, înainte de a forma un nou partid, ar trebui să ne uităm la poveștile de succes ale Europei, pentru a ne da seama care ar trebui să fie platforma noastră.
Haideți să-i lăsăm pe finlandezi să ne învețe despre educație; pe francezi să ne învețe despre sistemul de sănătate; pe germani despre flexibilitatea pieței muncii și pe suedezi despre egalitatea de gen.
În acest moment, statele europene continuă să se simtă încă liniștite cu statutul lor de simbol al unui Vechi Regim. Ne mândrim cu istorii bogate, cu monumente frumoase și atragem turiștii din toată lumea, care ne admiră cultura, moda și gastronomia.
Dar aceste simboluri și acești turiști nu vor salva Europa. Ei pot salva Parisul, Berlinul, Roma sau Londra așa cum au salvat Valea Loarei, Bavaria, Toscana și Oxfordshire. Oricum, mai departe de capitalele pline de muzee și de zonele turistice, Europa este lovită de șomajul cronic, de o creștere economică jalnică și de îmbătrânirea populației.
Nu este vorba că liderii pe care îi alegem nu sunt bine intenționați sau incapabili să facă față provocărilor. Ei pur și simplu nu au capacitatea de a înțelege cea mai importantă realitate a politicii actuale. Este naiv să te aștepți de la politicieni tradiționaliști aleși pentru mandate de patru sau de cinci ani de către cetateni de pe un anumit teritoriu să se preocupe de probleme precum penuria de resurse, dispariția pădurilor, șomajul cronic, încălzirea globală, probleme a căror rezolvare ia zeci de ani.
Soluția de astăzi trebuie să fie una transnațională, altfel nu putem vorbi de soluții.
Haideți să ținem în continuare cu echipele noastre naționale de fotbal. Dar să nu mai continuăm să ne lăsăm prostiți de iluzia întreținută de liderii noștri că statul națiune este vehiculul potrivit vremurilor noastre.
În schimb, ar trebui să îmbrățișăm o perspectivă pe care alții deja o simt – aceea că suntem la începutul unei noi ere postnaționale, în care europenii vor putea deveni din codași lideri.
Dacă nu facem asta, Europa riscă să devină un stereotip al Americii: un loc cu cele mai bune spitale și milioane de oameni fără asigurare medicală; un loc cu cea mai avansată tehnologie din lume, dar cu mulți care nu au acces la ea; cu cele mai bune universități, dar cu generații ținute în înapoiere de viziuni patriarhale asupra lumii.
Suntem, în mod ciudat, ultimii care ne mai îndoim de proiectul nostru politic. Ne plângem că Europa este doar un concept abstract pentru cetățenii ei, dar nu am făcut legi pentru instituirea pașaportului european sau un cadru prin care toți europenii să înțeleagă cu adevărat Europa.
Este o veche zicală evreiască, ’’dacă ai doar două variante, alege-o pe a treia’’. Ideea nu este să înlocuim gerontocrația europeană cu o dictatură a tinerilor. Această mișcare trebuie creată de toți cei care, indiferent de vârstă, sunt de acord că trebuie să transferăm puterea către tineri, pentru a reduce din datoriile cu care am împovărat deja această nouă generație.
Tinerii europeni s-au născut în austeritate și au crescut în reduceri bugetare și o lume digitalizată. Spre deosebire de liderii noștri actuali, ei sunt adaptați la schimbările rapide, iar instinctul lor este de a folosi cele mai inovative și mai ieftine metode pentru a-și atinge scopurile.
Politica a început să se preocupe în Europa prea mult despre cum ar vrea fiecare națiune să arate lumea și prea putin de cum ar trebui să ajungem cât mai repede la niște rezultate. Decât să ne certam pentru a vedea care dintre politici este de preferat, ar trebui un efort pan-european care să determine cele mai bune metode în fiecare domeniu și sa le adoptăm la nivel de continent. Ce face o țară cel mai bine? Care sunt modelele de succes? Cum putem pune la un loc toată experiența și soluțiile testate în întreaga Europă?
Europa nu va fi schimbată de alegerile din 2014. Se va schimba doar când politicieni cu viziune europeană care sunt aleși în funcții la nivel național vor fi de acord să transfere atribuțiile la nivel european.
Trebuie să-i facem pe politicieni să înțeleagă că nu vom mai accepta cacealmaua lor naționalistă, că nu vom mai împărtăși temerile lor de a aluneca către irelevanță dacă vom ceda din suveranitate Comisiei Europene și Parlamentului European.
Ori vom pune la lucru întreaga putere și resursele Europei, ori vom fi depășiți de ritmul globalizării. Primul pas nu este să votăm ca niște cetățeni francezi, germani sau greci, ci precum niste cetățeni europeni.”
Autor: Calin Marchievici
Sursa: Cotidianul
Adauga comentariu