Guvernul susţine că activitatea economică în România se dinamizează şi consideră că, pe ansamblul anului, s-ar putea înregistra o creştere economică de peste 2%, în timp ce Vestul Europei continuă să se afle în recesiune. Se mizează de fapt pe contribuţia recoltelor dintr-un an agricol se pare foarte bun cu ajutorul lui Dumnezeu. FMI îi ţine guvernului isonul majorând pentru prima dată – după opt coborâri ale propriilor prognoze de când are acord cu România – estimarea privind creşterea economică.
Interesul celor două instituţii în evidenţierea unei creşteri economice cât de cât semnificative este cert, după ani de căderi şi lâncezeală, care ridiculizează pur şi simplu „macrostabilizarea” cu care se laudă ambele. Plauzibilitatea este însă altceva. Căci, de pe alte tronsoane de bază ale aceloraşi statistici reiese că, dimpotrivă, ar fi trebuit să se înregistreze o scădere, şi nu o creştere a PIB, cel puţin până acum la jumătatea anului, când încă minunatele recolte pe care se mizează nu s-au contabilizat în statistici.
Nu poate exista creştere a unui PIB dependent disproporţionat de consum când tocmai consumul scade! Informaţia privind comprimarea consumului nu este inventată, ci vine din acelaşi loc din care vin şi evaluările de creştere economică. Degeaba se sforţează partea minoritară (de pildă exporturile) să crească, întrucât nu va putea, la orice creştere, să tragă în sus ansamblul, când partea copleşitor majoritară îl ţine în jos. Este cazul românesc şi, în condiţiile unei asemenea structuri, PIB-ul României va rămâne ani de zile cu frâna trasă, deoarece creşterea consumului nu are din ce să fie finanţată. Producţia nu-l compensează, băncile nici nu se gândesc să-i ofere credite, iar finanţatorul care ar mai rămâne, adică statul, este ca şi falit, nemaiavând bani în condiţiile „macrostabilizării” nici măcar de investiţii.
Nu poate exista creştere economică atunci când consumul de energie primară scade! De asemenea, informaţia respectivă nu este inventată, ci vine din acelaşi loc din care vine şi anunţul privind revigorarea creşterii economice. Un alt indicator mai relevant pentru pulsul activităţii economice decât evoluţia consumului de energie nu există, pentru că este un indicator în unităţi fizice, nealterat de incertitudinile obiective ale estimărilor valorice.
Nu poate exista creştere economică atunci când sunt pe rol vreo 100.000 de insolvenţe şi când noi mii şi mii se adaugă în valuri în fiecare lună! Atragem atenţia că nu e vorba de microîntreprinderi (căci baremurile stabilite nu le-ar admite să intre în procedura juridică de insolvenţă), ci de societăţi cu pondere în PIB.
Cel puţin aceste trei motivaţii structurale şi conjuncturale se asociază, cu încăpăţânare şi intersusţinere şi intercorelare reciprocă, în a demonstra că PIB-ul ar trebui să scadă şi nu că PIB-ul ar creşte! În mod evident ceva nu este în regulă! Sau creşterea economică poate, ca în vorba poetului, „era pe când nu s-a zărit, azi o vedem şi nu e”!
Autor: Ilie Serbanescu
sursa: jurnalul.ro
Adauga comentariu