Complexul si complicatul ecosistem al unei economii nationale/regionale/globale cuprinde, printre alte vietuitoare, si o specie ai carei stramosi ii regasim inca din cele mai vechi timpuri: hienele. In vremurile de criza, acestea isi parasesc birlogul si pot prospera mai mult decit in vremurile normale.
Hiena nu comite neaparat o frauda din punct de vedere legal, insa jongleaza mereu mult dincolo de limita unei minime etici sau morale in afaceri. Nici nu este – decit arareori – un pradator de forta; pagubele pe care le produce constau mai mult in efectul de haita, care, insumat la scara unei intregi economii, poate provoca adevarate tragedii.
Expresia “noii imbogatiti” – cu un evident sens peiorativ – s-a nascut din aburii Revolutiei franceze. In timp ce “tricotezele” se distrau in umbra ghilotinelor iar politicienii schizoizi incercau sa stearga secolele anterioare de istorie din memoria colectiva, o sleahta intreaga de hiene speculau durerile nationale pentru a-si rotunji conturile.
Afacerea asignatelor, criza agricola, contractele de armament, toate au fost speculate in mod singeros de indivizi lipsiti de scrupule – unii dintre ei, putini, au ajuns pe esafod la rindul lor. Nici actuala criza economica din Romania nu face exceptie de la o asemenea regula – aparitia hienei care simte mirosul de moarte.
Vom enumera citeva exemple. Pe masura ce incidentele de plata in banci se inmultesc si tot mai multi intreprinzatori sunt in situatia sa a nu mai putea rambursa ratele, executia garantiilor s-a transformat intr-o adevarata afacere colaterala. Pentru ca cea mai mare parte a garantiilor – dupa “moda” ultimilor ani – a constat in imobiliare, executia silita imbraca cel mai adesea forma vinzarii de case si terenuri.
Este la fel de valabil si pentru persoanele fizice, care si-au achizitionat case in baza creditului ipotecar (nu mai comentam conditiile de dobinzi/comisioane) si acum nu le mai pot plati. Executia acestor garantii este concesionata de banci unor firme specializate, care transforma miraculos falimentul unora intr-o afacere prospera pentru altii.
Chiar daca teoretic aceste bunuri se vind la licitatie, numai “premiantii” stiu ce, cit si cind. In acest fel, case si terenuri care au fost achizitionate cu sute de mii de euro trec in proprietatea unor “baieti destepti” pentru doar citeva mii sau zeci de mii de euro. Unii ramin cu datoriile, altii cu proprietatiile.
Este valabil si pentru firme/domenii de afaceri. Strinsi cu usa, unii patroni sunt obligati sa-si cesioneze actiunile pe mai nimic, unor binevoitori care, in mod straniu, sunt la curent cu situatia lor financiara mai bine decit ei insisi uneori. Din fericire, doar imprumutul de la FMI&UE a salvat Romania de actiunea celor mai periculoase hiene, acelea care ar fi putut sfisia un leu fragilizat de amputarea importurilor si aflat in anii anteriori sub presiunea unui enorm deficit de balanta.
Speculatorii pe moneda, care in anii ’90 au gituit pesos-ul mexican, de exemplu, sau au prabusit economia ruseasca prin speculatii pe bonurile de tezaur in ruble in 1998. Fara acest imprumut, o Trezorerie aflata in foame de bani era obligata sa se imprumute la dobinzi neverosimile iar absenta unei “armuri” de protectie ar fi incurajat speculatiile pe leu (cum s-a si incercat in ultimele luni de doua-trei ori).
Aici consecintele ar fi fost intr-adevar mai mult decit grave, la nivel national. Sigur, este dificil, pina la urma, se vorbesti de o morala in afaceri, cind regula de aur a afacerilor este sa scoti cit mai mult profit in cit mai putin timp – in limitele cadrului legal, natural.
Numai ca este rolul institutiilor statului si al societatii civile, de ce nu, ca in acest lant trofic sa se interpuna intre setea de profit a “fiarei” antreprenoriale si consumatorul/contribuabilul expus riscului de a fi sfisiat doar pentru a ghiftui o hiena iesita dupa prada.
Cum am mai spus-o de multe ori, capitalismul fara o etica si o morala a afacerilor devine doar o jungla in care lupta pentru prada este singura ratiune de a exista iar micile vietuitoare nu au nici o sansa.
Fiecare capitol al intortocheatei noastre tranzitii a nascut, la vremea respectiva, pradatorii sai – de la Caritasurile anilor ’90 la firmele-capusa si lipitorile incastrate pe trupul bancilor de stat; de la norocosii carora li se aminau sistmatic datoriile la buget (pina ce erau complet rontaite de inflatie) si pina la fericitii care primeau inapoi un TVA fictiv.
Acum insa avem – sau ar trebui sa avem – un stat suficient de matur pentru a pune mai hotarit piciorul in prag, prin institutiile sale specifice iar micile antilope sa nu mai fie lasate la bunul plac al hienelor care profita de criza.
Eugen Ovidiu Chirovici
sursa: bloombiz.ro
Punctul pe I, ca intotdeauna…