Informaţii şi perdele de fum

Am vrea să gândim limpede, am vrea să ne găsim informaţiile relevante, am vrea un răgaz ca să ştim unde ne aflăm, am vrea climatul de linişte care să ne permită să ne găsim calea. Ei bine, nu se poate! E aproape ca la bombardament. Societatea românească este ţinută ca pe jăratic, iar opinia publică este dezorientată de strâmbe băgate periodic de profesionişti ai diversiunii. Şi dacă nu te interesează politica ori afacerile publice, tot rişti să fii prins în vârtejul jocurilor de scenă numai având un copil la şcoală.

Examenul de bacalaureat din 2013 a fost însoţit, ca şi în alţi ani, de un scandal mediatic. De data aceasta epicentrul a fost la Liceul Dimitrie Bolintineanu din Bucureşti, unde există suspiciuni legate de învârtirea neavenită a unor sume de bani. Totul a început cu prezentarea conţinutului unor înregistrări ale Serviciului Român de Informaţii care ar incrimina profesori din şcoală. Preluat de televiziuni, subiectul este ridicat uşor-uşor în ordinea preferinţelor publicului. Oarecum normal. În definitiv, nu sunt puţini aceia care au în familie un tânăr înscris la BAC în acest an…

Mai întâi sunt cadrele didactice, care sunt ridicate “în masă” de organele de anchetă. Dezbaterea se aprinde, taberele se delimitează. Opinia publică este coaptă, iar partea cea mai bună poate să înceapă. Producţia media lansată de procurori cu ajutorul figuraţiei diverşilor aghiotanţi în uniformă se profilează ca un succes de “box-office” asemenea altor seriale TV cu priză la public precum “Patriciu în cătuşe”, “Palincă şi caltaboşi”, “După Elodia prin pădure”, “Teroristul în şlapi”, “Câinele Bosquito şi nefericitul japonez” sau “Umflă-i pe vameşi!”.

Vineri, Parchetul – o casă de producţie care începe să rivalizeze cu MGM sau 20 Century Fox – pune în scenă un punct culminant al operei “Şpagă la bacalaureat”. Este vorba despre un episod de proporţii epice, cu lupte corp la corp între poliţişti şi părinţi, cu sechestrări de persoane (elevii au fost reţinuţi în incinta liceului între două şi trei ore fără a li se fi prezentat vreun mandat), cu autocare pentru un gen de turism care la fel de bine ar fi putut fi făcut cu duba. Iese purtătorul de cuvânt al Poliţiei. Comentează cutare analist. Intervenţii de la Procuratură. Părinţi îngrijoraţi. Reporterii se agită spre succesul producţiei media. Telespectatorii se revoltă. Premierul iese şi spune că nu se mai poate. Este urmat de ministrul Justiţiei. Pleacă autocarele. Goale. Ies şi primii elevi. Cam speriaţi… Ne mai inflamăm o tură.

Cam cât de util va fi pentru demersul în Justiţie tot acest tărăboi? Un pronostic: probabil nu mai eficient decât cel iscat acum doi ani şi jumătate în vămile României. Mobilizarea atunci a trupelor de intervenţie, arestarea a zeci de vameşi, sutele de înregistrări, elicopterele aduse pentru un impact cât mai puternic al serialului TV nu s-au materializat nici în dosare substanţiale finalizate în instanţă şi nici în venituri suplimentare la punctele vamale.
Ca şi în dosarul vameşilor, şi episodul de acum de la BAC nu îşi găseşte vreo justificare decât dacă îl interpretăm ca o încercare de a canaliza interesul opiniei publice prin intermediul unor producţii artistice ale unor instituţii de forţă. O perdea de fum, o pâclă peste ochii românilor, aşternută de profesionişti ai diversiunii cu scopuri pe care rămâne să le desluşim peste timp.

Este o nenorocire pentru societatea românească faptul că nu îşi găseşte nici liniştea şi nici sensul, în condiţiile în care opinia publică este sistematic măsluită. Într-o intervenţie pentru Realitatea TV de marţi seara, purtătorul de cuvânt al SRI, Sorin Sava, a făcut o precizare importantă: nu Procuratura a solicitat asistenţa serviciului de informaţii pentru o anchetă la Liceul Bolintineanu, ci SRI a fost instituţia care a sesizat Parchetul. Aşa cum bănuiam, cel mai probabil avem de-a face cu o producţie al cărei scenariu a fost scris în laboratoarele Secu’.

Acolo unde ar trebui să fie o ceaţă groasă care să facă bezmetică o întreagă opinie publică, este un fum străveziu care ne spune că ne confruntăm cu o nouă înscenare. A fost făcută într-un mod într-atât de vizibil, ţipător şi iritant încât ne face să ne gândim că cei care conduc “inteligenţa” românească ar trebui să fie cam proşti.

Totuşi, prea mare şi preţul plătit! Terorizarea unor tineri în cel dintâi examen important la început de viaţă este peste toate. Şi aşa după ratele de nereuşită la bacalaureat din anii trecuţi, presiunea era mare, emoţiile ridicate. Să mai vii, în condiţiile astea, şi cu potera după copii! Ce să mai spunem şi despre părinţii cu nervii în pioneze… Pentru asta plătim “instituţiile de forţă”?

Să fim înţeleşi! Activitatea SRI – activitatea serviciilor de informaţii în general – este una importantă. Aici mă refer însă la atribuţiile stabilite prin lege, respectiv la culegerea de informaţii. Nu scrie nicăieri că serviciile secrete trebuie să ridice perdele de fum sau să bulverseze opinia publică prin mascarade şi acţiuni care să îi lovească pe cetăţeni. Eu unul ştiu că activităţile de dezinformare şi contrainformaţii se realizează pe teritoriul inamic. Cu ce a păcătuit societatea românească pentru a fi transformată într-un teatru de război?!

Ştiu că profesioniştii din serviciile speciale sunt antrenaţi să urmărească obiective şi nu să încerce periodic recursul la moralitate. Totuşi, de data aceasta s-a mers prea departe. Dacă nu s-au dat la o parte de la a băga teroarea în nişte elevi de liceu, ne putem întreba legitim unde se vor opri. Vor realiza atentate pe teritoriul ţării împotriva propriilor cetăţeni pentru a-şi justifica activitatea şi bugetele sau pentru a ne întreţine vigilenţa faţă de “pericolul terorist”? Tocmai de aceea este foarte important să denunţăm aceste practici ale “perdelelor de fum” despre care manualul ne spune că nu se fac decât contra duşmanului. La nivelul Parlamentului, al instituţiilor executive şi al societăţii civile acest subiect trebuie luat serios în discuţie. Membrii “sistemului” înşişi ar trebui să îşi reconsidere comportamentul. Măsluirea opiniei publice în niciun caz nu poate fi o misiune pentru nimeni. România trebuie să îşi găsească, prin dezbatere, calea ei…

autor: Adrian Panaite
sursa: curierulnational.ro