Părintele Justin Parvu: „12 luni de linişte, după care vine urgia“

O măicuţă de la mănăstirea Paltin susţine că înainte de a închide ochii, duhovnicul a avertizat că doar 12 luni va mai fi linişte, după care vremurile vor deveni tulburi.

Monahia Fotini, una dintre maicile care l-au îngrijit pe părintele Iustin în toată perioada în care starea sănătăţii sale a devenit critică, relatează în revista „Atitudini”, publicaţie a Mănăstirii Petru Vodă, cum s-a despărţit duhovnicul de această lume. „Cu 5 zile înainte de a-şi da duhul, a fost ceva mai bine, parcă îşi revenea şi prinsese ceva putere. În această ultimă perioadă toţi ucenicii mai apropiaţi au luat un ultim cuvânt de învăţătură de la părintele, un ultim sfat”, povesteşte măicuţa.

Ca să nu îl obosească pe părintele suferind, ea nu îndrăznea să îl mai întrebe ceva. „Mergeam lângă patul sfinţiei sale, îi sărutam mâna şi mă aşezam în genunchi să mă rog în tăcere lângă sfinţia sa”, spune Monahia Fotini. Cu toate acestea, părintele Iustin a dorit să li se adreseze atât ei, cât şi altor cinci ucenici care se aflau în chilie, cel mai probabil, acelea fiind şi ultimele cuvinte ale duhovnicului înainte de moarte. Întâi de toate, părintele a vrut să afle ce se mai întâmplă în ţară.

„Toţi cei din jur s-au mirat că vorbeşte şi au venit cu toţii să asculte. Eu, împreună cu Părintele Justin cel tânăr, am început să îi relatăm câte ceva dintre cele mai importante probleme, constituţia, homosexualii şi războiul dat familiei creştine, retragerea cetăţeniei de onoare lui Valeriu Gafencu şi altele, lucruri pe care părintele le asculta cu foarte multă atenţie. Şi mai zicea, oftând din când în când: Măi, măi…”, povesteşte măicuţa.

O veste care l-a bucurat pe părintele Iustin a fost că Mitropolitul Vladimir din Basarabia îşi dăduse binecuvântarea pentru construirea unui paraclis închinat martirilor din temniţele comuniste din pământul Basarabiei, ceea ce însemna recunoaşterea sfinţeniei lor, inclusiv a lui Valeriu Gafencu. „Părintele a zâmbit şi a zis: Mare biruinţă!”.

„Nu trebuie ajuns la extreme”

Deşi s-a ferit mult timp să-i adreseze întrebarea legată de lupta împotriva cipurilor din actele de identitate, Monhia Fotini a îndrăznit în acea împrejurare. „Părinte, ştiţi problema cardurilor de sănătate, ele nu au intrat încă în vigoare. Dar ele vor fi pe viitor totuşi obligatorii. Vă întreb: ce să facă o mamă care are un copil bolnav în stare critică şi este necesară o intervenţie chirurgicală, pentru că altfel ar muri? Ca să îl opereze va trebui internat, ca să îl interneze, are nevoie de cardul de sănătate cu cip. Ce sa facă mama? Să îşi interneze copilul sau să îl lase să moară?”. Răspunsul dat de Arhimandrit nu i-a lămurit îndeajuns pe ucenici, ba, chiar a stârnit curiozitate.

„Nu, să nu îl lase să moară. Eu nu îmi pot asuma această decizie. Nu trebuie ajuns nici la extreme. Acest cip nu e pecetea, nu e lepădare… Dar fiecare să facă după conştiinţa şi puterea lui. Cât puteţi luptaţi împotriva lor cu toată forţa şi unitatea, dar fără atitudini extreme, încă nu e cazul. E vorba însă că mai sunt 12 luni… ”.

Cum părintele s-a oprit, cei de faţă au bănuit că duhovnicul se referea la faptul că după un an nu vor mai fi cipurile pe documentele de identitate şi au cerut o lămurire.

„Nu”, a răspuns Părintele, 12 luni de libertate şi vine urgie”, a răspuns părintele.

Cineva a întrebat să explice mai clar, dar părintele nu a mai răspuns”, mai povesteşte măicuţa. Aceasta i-a transmis Arhimandritului că în acest caz trebuie să se însănătoşească pentru a-i ajuta pe semenii ameninţaţi de urgia proorocită. „Părintele a răspuns iar cu umor şi zâmbetul cel mai frumos din lume: <Măi, să ştiţi că nici eu nu ştiu ce să fac. Nu m-am hotărât dacă să trăiesc sau să mă duc. Nici eu nu mai ştiu ce vreau>”, au fost ultimele cuvinte ale părintelui după cum relatează Monahia Fotini.

Sursa: adevarul.ro