Când drumul spre UE ajunge la linia roşie trasată de Rusia

Răstignirea Republicii Moldova
Începând din ianuarie 2013, Republica Moldova se află într-un război politic care a lăsat statul fără premier, fără preşedinte al Parlamentului, fără procuror general, cu judecători constituţionali a căror inamovibilitate este pusă sub semnul întrebării şi mai ales fără forţe politice capabile să închege o nouă alianţă de guvernare. Toate acestea la nici jumătate de an de ceea ce era considerat un moment esenţial în evoluţia ţării: Summit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius, unde se aştepta semnarea Acordului de Asociere la UE şi a acordului aprofundat de liber schimb cu UE. Acum, asocierea la UE nu mai este de actualitate, iar liberul schimb pare din ce în ce mai departe.

O alianţă ad-hoc cu comuniştii care a îngropat ţara

Apogeul disputei politice dintre cele trei partide prooccidentale care au guvernat ţara începând din 2009 a fost atins pe 5 martie, când guvernul condus de liberal-democratul Vlad Filat a fost demis prin votul Parlamentului. A urmat, la scurt timp, demiterea prim-vicepreşedintelui Parlamentului, democratul Vlad Plahotniuc (Vlad Ulinici, aşa cum stă scris în paşaportul românesc pe care îl deţine) – oligarhul moldovean ale cărui afaceri au prosperat atât sub regimul comunist Voronin, cât şi sub noul regim prooccidental. Nu a scăpat de răzbunarile politice nici preşedintele Parlamentului, Marian Lupu, demis pe 25 aprilie. Ocolit nu a fost nici liderul liberal Mihai Ghimpu, care s-a trezit cu o puternică mişcare disidentă în partid.

Însă derapajul major s-a înregistrat pe 3 mai, ziua în care, potrivit lui Ghimpu, “Republica Moldova a fost răstignită”. În preajma Paştelui, o bizară coaliţie între comunişti şi liberal-democraţi a votat o lege care conferă Parlamentului dreptul de a demite judecătorii Curţii Constituţionale, cu 3/5 din numărul total al deputaţilor. A mai fost votată o lege care transferă Centrul Naţional Anticorupţie din subordinea Parlamentului în cea a Guvernului. A mai fost anulat votul prin care a fost numit un nou procuror general. A fost anulat votul dat cu numai două săptămâni înainte pentru introducerea unui sistem electoral mixt şi a fost majorat pragul electoral la 6% pentru partide şi la 11% pentru alianţele de trei partide, de la 4%, respectiv 6%.

Votul a avut loc în grabă cu ambele lecturi efectuate în aceeaşi zi. Alianţa de moment între până atunci proeuropenii liberal-democraţi conduşi de Filat şi comuniştii lui Vladimir Voronin s-a făcut la doar câteva zile după ce Curtea Contituţională a decis că Filat nu mai poate fi desemnat premier, fiind demis în urma unui vot de neîncredere pe motive de corupţie a cabinetului său.

Drumul spre UE s-a blocat undeva între Moscova şi Bruxelles

Momentul Vilnius ar fi fost încununarea unui parcurs european dificil pentru populaţie şi pentru liderii politici, a unor eforturi diplomatice susţinute la Chişinău, dar şi la Bucureşti. Însă, în momentul apropierii acestei “premieri”, ceva s-a rupt brusc.

Moartea unui om de afaceri la o partidă de vânătoare la care participau suspect de mulţi demnitari, în decembrie 2012, a deschis un scandal care a întins Republica Moldova pe o masă de disecţie, iar Bruxelles-ul părea că observa brusc simptomele unei patologii extrem de grave, incompatibilă cu “valorile fundamentale ale UE”. Au urmat apoi o vizită la Chişinău a miniştrilor de Externe din Suedia, Polonia şi Marea Britanie şi o declaraţie aproape sfidătoare a ministrului Radoslaw Sikorski, cum că semnarea Acordului de Asociere al UE este imposibilă, din cauza unor probleme de traducere care ar condiţiona parcă asocierea Republicii Moldova de cea a Ucrainei.

Transnitria şi Găgăuzia – noi provocări şi tendinţe separatiste

Undeva pe ruta Bruxelles-Berlin-Moscova, drumul european al Chişinăului s-a blocat, iar politicienii-oligarhi iresponsabili de peste Prut au pus şi ei mâna serios la acest eşec. Având în faţă o ţară practic neguvernată, Federaţia Rusă a plusat şi a recurs, ca de obicei, la provocarea şi şantajul transnistrean. În noaptea dinspre 26 spre 27 aprilie, aşa-zişii vameşi transnistreni au încercat să instaleze posturi de control suplimentare la Gura Bâcului, precum şi între satul Varniţa şi cartierul Severnîi din oraşul Bender. A fost vorba, practic, de o încercare de mutare a graniţei separatiste pe malul drept al Nistrului. O intervenţie aproape nesperat de promptă a Comisiei Unificate de Control a dus la aplanarea situaţiei.

În timp ce liderii de la Chişinău se ocupau cu răzbunările politice prin intermediul instituţiilor statului, la începutul lunii martie, la Comrat, capitala Regiunii Autonome Găgăuze, şi-a făcut apariţia un detaşament de cazaci ruşi. Intitulat Batalionul cazac al Bugeacului, el a cerut Chişinăului recunoaşterea ca asociaţie obştească, cu obiectivul a „apăra patria-mamă prin orice mijloace“. Nou sosiţii cazaci nu se sfiesc să vorbească despre Republica Găgăuzia, să-şi intituleze liderul drept preşedinte al acestei aşa-zise republici şi să-şi împartă medalii comemorative, primite chiar din mâna başcanului Mihail Formuzal, recunoscut de Chişinău. Or, asemenea organizaţii ale cazacilor au apărut în Osetia de Sud, Abhazia şi Transnistria înainte de iniţierea conflictelor armate secesioniste.

Desant diplomatic al Rusiei şi UE la Chişinău

Aceasta este imaginea politică a Republicii Moldova, considerată până de curând drept povestea de succes a Parteneriatului Estic. Cât priveşte economia, aceasta este controlată de familia fostului preşedinte comunist Vladimir Voronin, de oligarhul Vlad Plahotniuc şi de încrengătura ţesută de premierul Filat. Industria se află în partea stângă, necontrolată, a Nistrului, iar graniţele vestice încă permeabile pentru contrabandişti pot fi unul dintre motivele amânării aderării României la Schengen.

După adoptarea legilor de pe 3 mai, Chişinăul este supus unui adevărat desant diplomatic. Primii sosiţi sunt emisarii Moscovei, în persoana vicepremierului rus Dmitri Rogozin, cel care are pâinea şi cuţitul atât pe partea economică, cât şi de securitate: el este reprezentantul lui Vladimir Putin pentru dosarul transnistrean şi al premierului Dmitri Medvedev pe relaţia economică cu Republica Moldova. Rogozin a sosit în R. Moldova, joi, 9 mai.

“Vizita domnului Rogozin are un caracter neoficial şi acesta nu va avea întrevederi cu oficiali de la Chişinău. Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene a fost informat despre această vizită”, arată guvernul demisionar de la Chişinău.

Dmitri Rogozin a luptat cu arma în mâini de partea separatiştilor transnistreni, în timpul războiului din 1992. Faptul este recunoscut chiar de Rogozin, în cartea „Vrag Naroda”, publicată la Moscova, în 2006. „Astăzi am să plec la Chişinău, mă voi întâlni cu politicienii moldoveni şi le voi spune că nu trebuie să existe o astfel de politică, care să interzică să ţinem minte lucrurile sfinte. Doresc ca Moldova să se întoarcă spre 9 mai, pentru că noi toţi suntem în viaţă, datorită veteranilor”, a spus Rogozin, nemulţumit de atitudinea politicienilor moldoveni faţă de Ziua Victoriei. Este însă puţin probabil ca doar acesta să fie mesajul său pentru Chişinău.

Replica UE este aşteptată tot printr-o “vizită privată”. Comisarul european pentru Extindere, Štefan Füle, va veni, săptămâna viitoare, la Chişinău, într-o vizită privată, informează radio Europa Liberă. Rămâne de văzut dacă influenţa Bruxelles-ului va reuşi să o învingă pe cea a Moscovei.

Republica Moldova, renegată de UE?

Cert este însă că drumurile către UE s-au blocat pentru moment, după cum o sugerează declaraţiile oficialilor europeni. Iată câteva.

„Sunt foarte îngrijorat în legătură cu votul de săptămâna trecută din Parlamentul de la Chişinău, care a modificat o serie de legi importante. Aceste schimbări, cum ar fi posibilitatea de a demite judecătorii Curţii Constituţionale de către Parlament, vor avea consecinţe pe termen lung, negative pentru ţară şi dezvoltarea democratică”, a menţionat preşedintele PE, Martin Schulz, într-o declaraţie de presă.

Directorul Biroului OSCE pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului, Janez Lenarčič, a lansat şi el o declaraţie în care susţine că „legile adoptate de Parlamentul Moldovei, prin votul PLDM şi PCRM, la finele săptămânii trecute, sunt în contradicţie cu angajamentele asumate de Republica Moldova şi riscă să submineze realizările de până acum în procesul de democratizare a ţării”.

Şeful Delegaţiei UE la Chişinău, Dirk Schuebel, a apreciat că „eventuala promulgare a legilor votate vineri de Parlament ar însemna încălcarea Constituţiei R. Moldova, deoarece Curtea Constituţională trebuie să fie o instituţie independentă”.

Comisarul European pentru Extindere, Štefan Füle, i-a sugerat şefului statului Nicolae Timofti să nu promulge pachetul de legi votat vineri de PLDM şi PCRM. Ei au avut o discuţie telefonică vineri. Şi preşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Jean-Claude Mignon, a sugerat acelaşi lucru.

Cu toate acestea, se pare că implicarea UE este una tardivă. Fostul Reprezentant Special al UE la Chişinău, ungurul Kalman Mizsei, arată, pe o reţea de socializare, că „privind implicarea europeană, sunt, desigur, o mulțime de lucruri care s-ar fi putut face mai bine. Cred că greșeala noastră inițială a fost de a permite Alianței să alunece pe panta aleasă de domnul Ghimpu la începutul anului 2010, prin libera interpretare a Constituției în interesele sale. Mai exact, Consiliul Europei s-a dovedit a fi atunci mai puțin principial. Am rămas atunci singur în tentativa de a întoarce totul înapoi”.

Aşadar, impulsivul preşedinte interimar din 2010, Mihai Ghimpu, ar fi un prim vinovat pentru actuala criză. Ghimpu a avut atunci marea ambiţie personală de a schimba constituţia prin referendum. La scrutin au participat mai puţin de 33% din alegători şi a fost anulat, iar ulterior s-a alunecat către alegeri anticipate. Scenariul are mari şanse să se repete şi acum, iar marii câştigători vor fi comuniştii lui Vladimir Voronin.

Un preşedinte atent cu Occidentul

Preşedintele Republicii Moldova a fost foarte receptiv la sugestiile europene. Miercuri, el a respins proiectul de lege ce prevede retragerea de către Parlament a mandatelor judecătorilor Curții Constituționale în cazul „pierderii încrederii”, adoptată la 3 mai curent. Legea a fost retrimisă în Parlament.

În schimb, șeful statului a promulgat legea de subordonare la Guvern a Centrului Național Anticorupție, de abrogare a deciziei de introducere a sistemului electoral mixt și interzicerea pașapoartelor sovietice. A fost acceptată modificarea Codului Electoral, cu majorarea pragului electoral. Au fost promulgate atât legea prin care au fost precizate atribuțiile Guvernului în exercițiu (demisionar), cât și legea care au fost stabilite competențele prim-ministrului interimar.

Intreresantă este reacţia SUA la criza de la Chişinău. Ambasadorul Alfred Moser a criticat nu votul parlamentului, ci Curtea Constituţională. “Statele Unite sunt îngrijorate de orice decizie judecătorească care pare să se bazeze pe afirmaţii nefondate şi zvonuri în examinarea sesizărilor prezentate în faţa acesteia. Decizia Curţii Constituţionale lasă deschisă posibilitatea ca Curtea să judece integritatea altor nominalizări şi altor funcţionari bazându-se pe informație nefondată”, a spus Moser despre respingerea desemnării lui Vlad Filat pentru un nou mandat de premier.

Voronin: Moldova în UE ar fi o enclavă coruptă şi supusă României

Tonul foarte critic al Vestului şi lipsa realizărilor guvernării Filat, într-o ţară în care, potrivit ultimelor sondaje, 17% dintre cetăţeni aleg Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, 19% aleg UE şi 60% sunt nehotărâţi, au dat apă la moară comuniştilor moldoveni. Partidul lui Voronin este cel mai bine plasat în sondaje şi pândeşte anticipatele ce par să se apropie.

Iată analiza lui Vladimir Voronin, expusă marţi, 7 mai, din păcate una dintre cele mai puternice, concludente şi limpezi, atât timp cât Partidul Comuniştilor a reuşit să se prezerve în timpul luptelor politice din ultimele luni. “Intervenţia informaţională rapidă din partea UE şi a Consiliului Europei înseamnă că integrarea europeană a fost şi este percepută de către Bruxelles şi Strasbourg nu de pe poziţiile supremaţiei legii şi extinderii libertăţilor şi garanţiilor democratice, ci în calitate de un proiect geopolitic.

Sensul acestui proiect este simplist: de a împiedica cu orice preţ parteneriatul dintre Moldova şi Rusia, de a anula şansele pentru fortificarea relaţiilor integraţioniste ale Moldovei în spaţiul post-sovietic. Ba mai mult, astăzi este clar că Moldovei pe orbita europeană este privită din Bruxelles nu în calitate de stat independent, ci ca o enclavă politică coruptă, separată de Transnistria şi supusă României.”

“În momentul decisiv când majoritatea cetăţenilor au sperat în susţinerea Vestului în lupta cu mafia moldovenească, Vestul a luat partea mafiei. Uniunea Europeană a pledat nu pentru valori, ci pentru bani, nu pentru soluţionarea unei dispute politice interne, ci pentru escaladarea conflictului”, a spus Voronin.

Alegerile anticipate sunt singura soluţie, în cazul în care cele trei partide prooccidentale nu vor reuşi formarea unui guvern, cu medierea preşedintelui Timofti. Vor fi alegeri organizate în cea mai săracă ţară europeană, cu o pondere a remitenţelor de 23% din PIB (locul cinci în lume), cu o economie dominată de clanurile oligarhice locale şi de afacerişti ruşi şi occidentali “specializaţi” în economii în tranziţie, nereglementate, în care totul este posibil. O ţară ai cărei cetăţeni pot fugi de sărăcie doar lucrând în metropolele Federaţiei Ruse sau dobândind paşapoarte româneşti.

Analistul politic Oazu Nantoi a declarat, joi, că ceea ce se întâmplă astăzi pe arena politicii moldovenești este o degradare totală, scrie 24h.md. ”Cu conflictul transnistrean suntem în rahat total, cu Gazpromul contract n-avem de doi ani de zile, suntem foarte vulnerabili în raport cu Rusia. Cu Uniunea Europeană toate relațiile și istoriile de succes s-au spulberat și alți noi actori politici, deocamdată, nu apar în viața politică moldovenească.”

“Moldova este o ţară care are nevoie de două explicaţii. Ce fel de ţară este Moldova şi de ce ar trebui ca acest lucru să preocupe pe cineva? Am ajuns în Modova gândindu-mă că ştiu răspunsul la a doua întrebare. Am plecat de acolo nesigur pe ambele răspunsuri”, scria George Friedman, fondatorul Stratfor, cu mai bine de doi ani în urmă, în plin avânt european al Republicii Moldova.

autor: Călin Marchievici
sursA: cotidianul.ro