La Gala Cotidianul, n-aţi mai interpretat niciun rol. Aţi fost omul, prezentatorul şi liantul sufletesc dintre scenă şi public. Aţi vorbit despre fericire, despre Dumnezeu, despre generaţia „fuck you”… despre ce-am pierdut. Ne mai putem ridica?
Nu mai putem face nimic decât recreştinându-ne, reapropriindu-ne de noi. Noi nu mai putem merge mai departe pe drumul pe care am pornit. S-a dovedit că este un drum înfundat, un drum pe care nu ne mai putem manifesta ca oameni. Nu ştiam că este un drum înfundat, dar am pornit pe el pentru că alţii ne-au îndemnat. Ne-au spus că pe-aici sunt libertatea, dreptatea şi adevărul. Dar, se pare, nu pe-aici ne e drumul…
Bunicii noştri ne-au crescut altfel. Mai în sărăcie, dar mai aproape de Dumnezeu…
Da, mâncau cu mâna, dar erau mai fericiţi. Acum avem câte zece tacâmuri, dar nu ştim ce mâncăm.
Am trecut de la o societate aşezată pe tradiţii la una impusă cu tancul, dar aşezată şi ea oarecum, pentru ca mai apoi să trăim ceea ce trăim acum…
A mai rămas puţină osânză de la societatea aceea „rea”. Din păcate, nu că actuala societate n-ar fi bună, însă nu suntem pe drumul ei cel bun, pentru că acest capitalism este o societate – aşa cum a spus Lenin odată şi n-am crezut – în putrefacţie. Societatea capitalistă trebuie să-şi găsească o nouă formulă de manifestare, pentru că nu mai poate rezista în contextul actual. Altfel, se distruge din interior şi distruge şi omul care-o compune.
Ce-avem noi de făcut, noi ca români, dacă mai putem face ceva, ca participanţi la aceste transformări globale?
Rămân la părerea că am pornit pe un drum greşit şi nici măcar acum nu ne dăm seama unde ne aflăm. În primul rând, noi ne-am renegat propria noastră identitate. Românul este un om foarte ciudat, un om aflat la răscruce de vânturi, la răscruce de popoare năvălitoare. Care cum a trecut pe-aici a luat câte ceva din sufletul românesc şi a mai lăsat câte ceva la schimb. Şi-atunci nu suntem de condamnat, căci ne-am format în acest fel. De condamnat este faptul că nu mai avem noroc. Nu mai avem noroc de comandanţi care să ne adune, care să ne înţeleagă şi care să ştie să ne mobilizeze. Aici este marele necaz. Aud acum că trebuie găsite din nou soluţii pentru ajutoarele sociale… Eu nu cred că avem nevoie de asemenea soluţii, ci de soluţii de muncă. Omul să muncească şi să aibă bucuria răsplătirii muncii lui. Dacă românul nu mai are bucuria muncii lui, atunci se duce totul de râpă, nu mai există nimic.
Ajungem la vechea vorbă, „ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim”?
Exact, exact… Numai că există şi o urmare: „Nu ne pot plăti ei cât de puţin putem lucra noi!”… he, he, întotdeauna există şi o urmare, cum spunea Baranga: „În orice pivniţă mai există o pivniţă”. Aici e marele necaz, s-a distrus felul de a gândi al românului. Şi-aşa românul nu gândea chiar extraordinar, dar totuşi se gândea un pic la el, la familie, la popor, la ţară… Acum s-au pierdut toate acestea, nu se mai gândeşte decât la satisfacerea nevoilor primare şi la îmbogăţire. Şi am reuşit – am mai spus şi cu altă ocazie – să facem în douăzeci şi ceva de ani, în sfârşit, un „om nou”, un om urât, un om plin de angoase, un om nefericit , un om care îşi pierde omenia şi nu mai ştie cum să reacţioneze. L-a pierdut pe Dumnezeu, dar pierzându-l pe Dumnezeu s-a pierdut pe sine. Şansele de îndreptare sunt foarte întunecate, pentru că nu se ocupă nimeni de sufletul omului. Este foarte adevărat că tehnica şi civilizaţia au adus multe lucruri în favoarea omului, el a fost „mărit” prin maşinării.
Din ce în ce mai multă tehnică, necesită din ce în ce mai mult timp pentru întreţinerea ei în detrimentul sufletului…
Păi aici e problema, că în acest corp mare care i s-a făcut românului, toată „civilizaţia” îi ocupă un loc foarte mare ce nu mai poate fi stăpânit. Şi singura soluţie de a schimba lucrurile este să adăugăm ceva la acest suflet care se pierde în acel mare corp. Dar ca să adăugăm ceva la suflet trebuie să ne re-unim şi să ne re-înţelegem. Trebuie început simultan şi de la copii, şi de la cei care ne conduc ţara…
Doar dacă vremelnicii conducători acceptă „învăţătura prin învecinare”, vorba regretatului Petre Ţuţea, Dumnezeu să-l odihnească! Dar cine mai acceptă această învăţătură?
Nu i-am ascultat pe bătrâni, i-am nimicit. Uitaţi-vă în cultură, în artă; la această oră nu mai poţi face un film cu boieri, cu lume, pentru că nu mai ai actori de vârstă. Am făcut o sută de şcoli de teatru fără rost, inutil… Scot direct şomeri, fabrici de diplome, nu e niciun fel de concurenţă, nicio relaxare? Nu vedeţi că după douăzeci şi ceva de ani nu s-a mai lansat nicio vedetă?.. Apare, se ridică, luni e gata! Aici e marea problemă. În felul de a gândi al oamenilor, în felul de a munci, de a se căsători, în felul de a conduce maşina, în felul de a-şi privi semenii şi-aşa mai departe. Până şi Biserica a intrat în această horă.
Se spune că pe actori e bine să-i priveşti doar pe ecrane şi să nu ai de-a face cu ei. Sunteţi excepţia care întăreşte regula?
Pe mine, atunci când făceam multe filme, mă-ntrebau unii: „Când ai timp să faci?’’ Şi le răspundeam că în timpul liber. „Cum în timpul liber?”. Uite-aşa, când sunt liber de la teatru mă duc la film, de la film mă duc la Grădină, când sunt la Grădină aştept să merg în altă parte. Ăsta-i timpul meu liber, adică de dimineaţa până seara lucrez. Acum am ieşit din teatru, pentru că nu mă mai interesează acest teatru, nu este pentru om. Deci Teatrul s-a făcut şi s-a născut din nevoia de a-l ajuta pe om, de a-l civiliza şi de a-l împinge pe calea virtuţii, de a-l forma prin virtute. De-asta s-a înfiinţat teatrul şi nu pentru altceva! Nu este un loc de întâlnire al mizeriilor umane, ci un loc de regăsire a frumuseţii. Am părăsit teatrul, film nu se mai face, sau foarte puţin, şi-atunci m-am apucat să citesc. Am citit, am mai scris, am scris o carte de psalmi care a avut mare succes internaţional, s-a tradus în spaniolă, am lansat-o în Peru, acum o lansăm la Paris, în franceză, deci am făcut câte ceva în zona asta.
Aţi participat la Gala Cotidianul. De ce?
Din dorinţa noastră de a re-crea personalităţi. Ce aţi făcut dumneavoastră aici, asta aţi făcut! O mică picătură, dar foarte importantă. Contează foarte mult, pentru că picătură cu picătură se adună, ştiţi cum e…
Ce le transmiteţi cititorilor Cotidianul?
Să nu mai spună ”am citit în ziar”. Să gândească singuri, să preia lucrurile bune din ziar, să-l citească, dar în acelaşi timp să-şi „citească” şi propria personalitate.
D-le Dorel Visan, deasupra articolului pe care-l citesc si sub care comentez, scrie “gndeste.org”, denumire care indeamna cumva catre “gandire”.
Va intreb: Dvs ganditi inainte de a vorbi? Nu chiar asa de profund ca d-l Iohannis, pe care-l subestimati cu gratulatie, dar macar mai mult ca mine, ati putea?
Ati citat azi 14.11.2014 la realitatea in direct: “Cresteti, inmultiti-va si STAPANITI pamantul…” Ma rog, biblia spune “SUPUNETI” ((BIBLIA asa cu “b” mic, cum au facut-o preotii ortodocsi in aceasta campanie, prin atitudinea lor oribila, lipind “Votati victor ponta” (eu, nu ca ei, ci tot fara majuscule)), pe spatele icoanelor sfantului Arsenie Boca.
Apoi v-ati oprit, nu stiu de ce, dar voi continua eu: “…si STAPANITI peste pestii marilor, peste pasarile cerului, peste toate animalele si peste tot ce misca pe pamant…”
De ce atata ura? Tot pamantul este vinovat, pentru ca ne tine, si trebuie sa-l “supunem”, in loc sa-l ingrijim? Dar toate celelalte vietati, oare ce vina au, de trebuie sa “stapanim” peste ele, in loc sa traim in pace cu toate?
Urmarindu-va, am inteles ca ati inceput sa ganditi mai profund asupre fiintei umane, cu ocazia unei boli, de care ati reusit sa scapati. Oare v-a venit ceva mai multa minte la cap? Nu cred! Si am sa va spun si de ce… intrebandu-va: Ce fel de dumnezeu este acesta, care indeamna evreimea (ca a ei au scris biblia PENTRU EI), la “supunere” a intregului pamant si la “stapanire” peste toate vietatile, inclusiv peste om, peste semenii lor de alta nationalitate (ca “peste tot ce misca pe pamant” asta ascunde)? Acceptand si crezand in asa ceva, cum va mai permiteti sa credeti in pace, liniste si intelegere intre oameni si intr-o relatie buna a lor cu celelalte vietati. Despre IUBIRE, nici nu mai pot aduce vorba, ca exista trimiterea catre aceasta porunca, a aceluiasi dumnezeu al urii, pe care a refacut-o astfel: “…Groaza si frica de voi sa aiba…” si insira iar absolut toate vietatile.
Pana la urma cred eu altceva, anume ca la dvs, ca si la tudor ghe, doar un titlu conteaza si ceva banuti, adica o bucatica macar din marea victima numita, jucata si proclamata de voi, fara simt, Romania…
Pacat! Si pe dvs si pe celalalt pomenit mai sus putin, v-am iubit pana la acest al doilea tur de scrutin. Oare, chiar v-a placut comunismul? Chiar v-a placut ca un om ca dl Iohannis a avut bunicii deportati undeva prin URSS, sau ca un om ca mine a avut un unchi 11 ani in Siberia, iar sora-mea nu si-a putut vedea fratele dupa tata, decat dupa 1989, la batranete??? Ce rost mai are versul Imnului nostru “N-ajunse iataganul barbarei semilune,/A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim?/Acum se vâră CNUTA în vetrele străbune,/Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!”
Cat de orb trebuie sa fiti, daca sprijiniti un candidat al carui socru, preot hirotonisit si securist n acelasi timp(!!!), a FURAT TARA intr-un hal fara de hal, iar azi ne rade-n nas prin parlament, jongaind legile si justitia cum pofteste, si bucurandu-se de imunitate???
Regret, dar dupa 45 de ani de dictatura, nu dau dreptul la replica unuia ca d-ta, care stie sa joace intelesurile cuvintelor ca pe degete, si care a facut ce-a facut atunci ca sa-i fie bine, ca pentru mine CUM SCRIE sau CUM SPUNE cineva, asa ramane. Punct. Va reamintesc: ganditi macar ca dl Iohannis, inainte de a scoate vorba pe gura, daca vreti sa-i fie bine tarii care va hraneste, ca pana un alta, cheltuielile de campanie ale lui ponta, noi le platim, nu el.
Multumesc Realitatii TV, pentru ne-a facut cunoscuta o alta fata de-a dvs pe care nu as fi putut-o cunoaste altfel!
Alexandru Tomas-Cervesy
Iertate sa-mi fie greselile, dar tastatura mea nu are alfabet romanesc, ci spaniol.
Marea dreptate are Dorel Visan!
Va aduceti aminte cand faceati propaganda lui Ponta? Nu aveti rusine? Dar cand v-a concediat Caramitru de la sefia TN Cluj la cererea actorilor care nu mai suportau abuzurile? Ce ipocrit. Copiii dumitale au facut afaceri pe spinarea relatiilor lui tati. Niste pilosi cu totii. Nu continuam, pentru ca stim cu totii ca ei sunt niste zerouri. Ca sunteti un actor talentat, fara doar si poate. Dar un caracter infect.