Voi începe prin a spune că alegerile n-au fost nici câştigate şi nici pierdute: au fost tranşate. PDL, cu tot sprijinul ocult primit, se prăbuşeşte sub incompetenţa propriilor lideri. Armata lui Băsescu se dovedeşte a fi fost făcută doar pentru a servi unui singur scop, anume răspunsul eficient la comenzile stăpânului. Numai că stăpânul a început să joace duplicitar şi incoerent, motiv pentru care armata deciuplinată s-a transformat într-o adunătură abulică. Partidul prezidenţial nu e altceva decât o construcţie instabilă care, din când în când, reacţionează instinctual, asemeni unui organism lobotomizat. Şi toate acestea pentru că stăpânul nu mai are acum decât o singură prioritate: salvarea propriei piei.
De cealaltă parte a arenei, USL primeşte o lecţie destul de dură: indiferent de ceea ce declară liderii, rezultatul de acum este destul de aproape de eşec. Chiar dacă afirmaţia pare hazardată, personal cred că ar fi trebuit să înregistreze un scor clar de peste 65%, mai precis spre 70%. Ce a tras înapoi USL? În primul rând ajutorul primit de ceilalţi dinspre servicii şi, poate cel mai important, lipa de hotărâre a liderilor USL de a tăia în carne vie. Unii lideri locali fără viziune au căzut în capcana blatului cu foştii în timp ce alţii s-au culcat mult prea repede pe o ureche crezând că valul de antipatie la adresa PDL este suficient pentru a câştiga. De asemenea, o problemă destul de acută este reprezentată de hoţiile trecutului.
Guvernul Ponta n-a adus încă în faţă cazurile de corupţie pe care le-a criticat în perioada de opoziţie, iar întârzierea conduce la nervozitate. Dincolo de chestiunile declarative, marea masă a electoratului vrea să vadă sânge! Activitatea infracţională a fostei puteri trebuie adusă la vedere urgent, chiar dacă raţiunile electorale spun că împingerea subiectului spre toamnă ar fi mai profitabilă din punct de vedere politic. Cu toate că guvernul este obligat să se concentreze 100% pe economie, livrarea de material către Justiţie este obligatorie. Şi spun aceasta deoarece altfel va fi transmis mesajul negativ că se trage perdeaua peste ceea ce s-a făcut în trecut, a unui blat între foştii şi actualii întru conservarea căpuşării statului.
Situaţia pe scena politică se complică deoarece alegerile au subliniat inexistenţa unei forţe dominante. Lipsa cel puţin a unui partid care să coaguleze mai mult de o treime a electoratului este o veste negativă(de-aceea spuneam că procentul USL este insuficient). Luate separat, cele două componente principale ale USL(PSD şi PNL) împart relativ egal mai mult de jumătate din opţiunile alegătorilor(probabil PSD are spre 28%, în timp ce PNL joacă spre 25%). Urmează PDL cu 12-13%, PPDD cu 6-8% şi UDMR cu aproximativ 5%. Restul de aproximativ 25% sunt voturi care par a nu-şi găsi o reprezentare clară în actuala clasă politică şi reprezintă, teoretic, bazinul cel mai ofertant de creştere.
Cu toate că mulţi se aşteaptă la evoluţii spectaculoase, în viitorul apropiat nu cred că vom avea parte de mari surprize. USL, dacă nu va avea eşecuri în guvernare, va rămâne în expansiune(având ca target spargerea pragului de 60%), iar PDL îşi va continua contracţia, chiar şi în condiţiile trimiterii la cratiţă a celor două pietre de moară(Udrea şi Anastase). Mişcarea civică a lui Ungureanu, cu tot sprijinul serviciilor şi al sinecuriştilor, nu are alt scop decât justificarea unui post de decizie în PDL pentru utecistu’ ‘telectual(pe al cărui eşec politic pariez încă de pe-acum, indiferent de forţele mai mult sau mai puţin oculte de care e sprijinit). PDL se va opri oricum din cădere pe la 10%(scorul normal al unui partid cu doctrină oscilantă) şi aceasta indiferent de intrările în partid(probabil Nicuşor Dan şi Ungureanu vor fi capete de listă). UNPR cred că se va dizolva până în toamnă, iar PPDD e posibil să depăşească PDL. După alegeri, probabil electoratul PPDD va fi trădat prin absorbţia tele-partidului de către PDL(sunt curios care va fi preţul “pe procent”).
Cu toate că Băsescu e din ce în ce mai şters, multe din evoluţiile viitoare vor fi influenţate de comportamentul său. Are de ales între coabitarea paşnică şi continuarea partizanatului prin faultarea USL şi vânarea greşelilor de guvernare. În primul caz, către care este atras de instinctul de conservare, ar avea avantajul terminării mandatului şi a rezolvării(prin prescriere şi uitare) a multora din problemele sale juridice. În celălalt caz, care ar fi mult mai pe plac personalităţii sale accentuate, ar putea spera la reimpunerea unei forţe artificiale care să răspundă la fel de bine comenzilor sale. E greu de spus pe ce cale o va apuca, mai ales că acţiunile sale sunt haotice şi depind din ce în ce mai mult de stimulii lichizi. Personal cred că nu va urma cea de-a doua cale, chiar dacă vom mai vedea reproşuri şi reminiscenţe ale vechilor metehne.
Singura surpriză la care am putea asista ar fi apariţia unui partid autentic anti-sistem. Cu toate că societatea românească nu este pregătită pentru un “partid al piraţilor” este posibil să asistăm la mişcări incipiente care, în principiu, vor avea ca target populaţia tânără.
sursa: trenduri.blogspot.ro
Adauga comentariu