Am mers pe un drum nepotrivit, desi aveam perspectivele unei redresari. Am pornit atunci, in decembrie 1989, pe o noua cale, in euforia libertatii, fara datorii, cu un insemnat fond de rezerva. Este adevarat, trebuia sa schimbam directiile fundamentale ale existentei noastre, felul nostru de a actiona, felul nostru de a fi. Dar ce am facut? Am ingaduit cu totii fara a protesta si a ne impotrivi un urias jaf! Bogatia tarii, a noastra, a tuturor, s-a irosit, pana si pamantul roditor a luat in unele locuri calea strainatatii. Am distrus o economie, care ar fi putut fi repusa in functiune pe noi parametri, cum s-au petrecut lucrurile in Germania rasariteana fara a se irosi un cui si am pierdut oportunitatile edificarii unei noi economii prospere si proprii. Pe plan spiritual, am urmat tot o cale gresita. N-ar fi trebuit sa renuntam la noi insine, sa incercam sa iesim din hainele noastre milenare pentru ne imbraca in alte haine, care nu ni se potriveau, nu ca am fi fost lipsiti de insusirile necesare, dar deoarece nu rezultau din propria noastra devenire.
Natiunea noastra a intrat intr-o stare de criza din care nu s-a mai redresat. Ea si-a pierdut coeziunea, treptat s-a desprins din starea ei ancestrala, solidaritatea comunitara i-a fost grav afectata. Din zi in zi, o populatie nedefinita a luat locul natiunii!
Destararea a devenit un fenomen de masa si zi de zi am ajuns sa ne intrebam unde sunt romanii? Mai grav este ca aceasta evolutie nu a fost doar incurajata, ci chiar a fost fortata.
Dragostea de tara a ajuns sa fie vazuta ca un delict, fara a se tine seama ca modelul american, in alte privinte indrituit invocat, n-a fost urmat si in aceasta directie. Cu usurinta se ironizeaza patriotismul, iar in scoala el nu mai este amintit. Noroc de filmele americane pentru a ne aminti cum trebuie onorati cei care se jertfesc pentru tara lor, respectul pe care-l datoram steagului si locul pe care trebuie sa-l ocupe cântecul patriotic in inima fiecaruia!
Am ajuns sa ne crestem copiii si tinerii ca pe neromani si nici macar ca pe niste viitori cetateni. Avem in preajma noastra pe concetatenii maghiari, care ne dau zilnic masura in care ei acorda insemnatate identitatii lor, afirmarii si apararii ei. Este o lectie de comportament! Când oare ne vom trezi? Cand vom reinvata ca o tara nu este un hotel trecator, ci o parte din sufletul fiecaruia, din fiinta sa, o patrie fata de care avem datorii, iar indreptarea starilor nepotrivite de lucruri ne revine noua, cetatenilor, a o face si nu doar a pretinde satisfacerea de drepturi si sa asteptam ca altii din afara sa indrepte lucrurile in propria noastra tara!
autor: Acad. Dan Berindei
sursa: ziaristionline.ro
Noroc de filmele americane?!
Cum adica? Pai ce are America sa ne invete in privinta patriotismului? Ce bun poate sa dea America cand nimic nu e de scos?Patriotismul nu-si are loc in America, altfel biblia nu ar indemna ca oamenii sa iasa din ea in ziua distrugerii ei.
Rusine Domnule ACADEMICIAN! Mai bine incercati sa cunoasteti Romania, s-ar putea sa iesiti mai imbogatit.
Intelepciunea lumii acesteia e o nebunie pentru Dumnezeu, si intelepciunea lui Dumnezeu e o nebunie in fata lumii. Totusi nebunia lui Dumnezeu e mai inteleapta decat nebunia lumii.