Indiferent că ne place sau nu, că realizăm sau nu, că vrem să recunoaștem sau nu, minciuna e una din cărămizile de bază ale marelui edificiu social și individual, a societății și a individului. Realitatea obiectivă, dură și rece din lumea exterioară e inumană, e lipsită de tot ceea ce noi considerăm indispensabil vieții noastre ca ființe sensibile și evoluate.
Pentru ca să trăim în lumea în care trăim acum ne-am creat de la zero această realitate, îmbrăcând ideile din mintea noastră cu materie. Pe calapodul minții au luat naștere și clădirile și străzile și toate obiectele care ne ajută să trăim în confort și umanitate, departe de pădure și de pericolele și neajunsurile în care trăia omul arhaic, necivilizat.
Dacă am reușit să îmblânzim prin știință, prin tehnologie, prin natura noastră sensibilă jungla exterioară, natura, mediul în care trăim, nu am reușit să facem același lucru și cu jungla noastră interioară, adevăratul topos existențial uman. În interior am rămas aceleași fiare. Dacă peștera și copacul le-am schimbat pe casă și pe bloc, fiara din noi nu a fost înlocuită cu o pisicuță inteligentă și sensibilă, nu a fost nici măcar domesticită. Fiara, adevărata natură umană a primit doar o lesă și haine de camuflaj. Ea vânează nestingherită în jungla civilizației unde poftele ei carnale, foamea nestăpânită de orice, fac ravagii. Interesele, nevoile instinctuale de hrană, de reproducere, de conservare au la om proporții grotești, hiperbolice, deviante, față de fiarele autentice din natură, un lucru însă le este similar: forța nestăvilită, sălbăticia, ferocitatea cu care se manifestă.
Omul este lup pentru om. După ce am subjugat toate ființele planetei, după ce măcelărim în abatoare deșănțate toate animalele care ne trec prin cap (și prin burtă), am ajuns să ne măcelărim pe noi în războaie mondiale și regionale, fără judecată și temei. Dar asta nu e nimic. Ipocrizia și minciuna dau măsura adevăratei monstruozități a firii umane. Deși distrugem planeta prin tot ceea ce facem, minut cu minut, vrem cu toții să ne dăm ecologiști. Deși urâm societatea aceasta strâmbă, proastă și nedreaptă și, în cercurile intime, o înjurăm din toți rărunchii, oficial ne dăm cu toții prietenoși și sociabili. Deși îi urâm, ne sunt antipatici, agasanți sau complet indiferenți majoritatea cunoscuților, ne dăm cu toții afectuoși și altruiști. Deși ne pasă doar de interesul nostru mărunt, avem atitudini mesianice, de salvatori ai neamului. Deși ne facem cruci și frecventăm bisericile cu zel și tenacitate, dar doar ca pe firmele de asigurare, mânați de frica față de viitorul incert, de boli și de insuccese, ne dăm cu toții buni creștini practicanți. Deși pe unii îi interesează doar satisfacerea orgoliului personal și umplerea buzunarului, candidează la diverse funcții locale sau de stat, mai înalte sau mai mărunte, după posibilități, influență și avere.
Încă de când ne-am născut, cei mari ne-au spus că lumea e într-un anumit fel – într-un fel greșit! Ne-a fost umplut capul cu minciuni și prostii încă din fragedă pruncie, pentru că lumea falsă, mincinoasă și ipocrită e mult mai frumoasă decât cea reală. Unii dintre noi i-am lăsat mai apoi pe drumul vieții și pe Moș Crăciun, și pe Iepuraș, și pe zâne și pe Albă ca Zăpada și pe Făt-Frumos, și pe balauri și pe zmei, și pe țiganul care vine și te fură dacă nu ești cuminte. Am lăsat pe marginea drumului tot balastul de minciuni care ne incomoda, ne lega de mâini și de picioare și nu ne lăsa să înaintăm. Am descoperit treptat și neplăcut că Moș Crăciun aduce cadouri doar dacă le plătim, și pentru a avea bani să le plătim, nu e indicat să fim exagerat de cuminți fiindcă riscăm să rămânem și fără bani și fără cadouri de la viață. Am constatat cu oroare de la o anumită vârstă că Albă ca Zăpada are cam prea mulți pitici, și pe creier, și în dormitor, și că zânele sunt foarte greu de deosebit de vrăjitoare. Făt Frumos e de cele mai multe ori un prost, la fel ca și consoartele sale ce nu îl mai însoțesc pe cai fabuloși ci pe mașini cu cai putere fabulos de mulți. Iar țiganul, el nu vine și te fură dacă nu ești cuminte, ci dacă ești prea credul sau fără minte. În viața reală balaurii și zmeii sunt întotdeauna mai simpatici și mai de succes decât personajele binelui, acestea din urmă fiind de cele mai multe ori considerate ființe banale și neinteresante.
Ne-am dezvățat să credem în minciuni și în povești, în ființe extraordinare prin imaculata lor candoare, prin trăsăturile și puterile urieșești, puse mereu doar în slujba binelui și a dreptății. În viața matură, binele și răul sunt noțiuni foarte greu de delimitat, ele se întovărășesc și întrepătrund în funcție de scop, de interes, de dorințe și necesități.
Dacă ar fi să ne dezbrăcăm cu toții de minciună, am dezvălui o lume atât de plină de urâțenie, de goală de substanță și de valoare, că ne-am îngrozi. Așa dormim cu toții un vis în care ne acoperim non-valoarea, răutatea, insensibilitatea, interesele meschine – cu reversul lor întrupat sub formă de minciună și de rafinată iluzie. Ajungem la maturitate să nu ne mai dorim adevărul și autenticitatea, fiindcă minciuna și falsitatea sunt singurele care ne mai oferă satisfacții, sunt singura noastră natură. Oamenii fac avere pe minciună, cariere, căsnicii, prietenii, relații, își construiesc personalitatea pe falsitate și ipocrizie. Apoi înjură că lumea e nedreaptă, că e injustă, murdară, proastă și fără sens.
La rang de artă a fost dusă minciuna în politică și acum vedem spectacolul ei suprem. Suntem în plină campanie electorală și mincinoșii și ipocriții ni se perindă prin fața ochilor, față în față, sau prin intermediul mass-media, un bâlci al deșertăciunilor pentru a-i prosti pe proști. Așa cum nu mai cred în basmele copilăriei, nu mai cred nici în basmele vieții adulte, nu mai cred nici în Ispirescu, nici în Isărescu, dacă e să fac un joc facil de cuvinte. Copii proști adulți la trup sunt însă destui și oamenii s-au deprins într-atât cu minciuna și cu basmele că nu mai știu să distingă realitatea de ficțiune, realul de fabulos.
Priviți-vă în ochi și priviți-i în suflet, în trecutul lor și în prezent. Aveți nevoie de autentic, de valoare și de real palpabil și benefic în viața voastră, nu de povești cu Feți-Frumoși și cu zâne, ce fac într-un mandat cât alții în șapte. Nu mai votați povestitori și vrăjitori din cuvinte, prostitori în față. M-am săturat să trăiesc în lumea lor macabră de basme și povești, lipsite de realizări în planul realului. Minciuna lor cea de toate zilele, nu o mai credeți voi astăzi, și nici în ziua votului.
Minciuna noastră cea de toate zilele, ia-ne-o nouă astăzi… și poate vom trăi cândva într-o lume mai bună.
sursa: presalocala.com
Adauga comentariu