Pâş pâş, sssst! Să nu ne simtă pisica! Cam aşa s-au mişcat autorităţile statului în privatizarea exploatării cuprifere de la Roşia Poieni. Mai întâi cu declaraţii iritate vizavi de modul zeflemist în care au pus problemele pe tapet cei doi avocaţi ai firmei canadiene, la negocierile cu reprezentanţii Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri. Dar mai ales din cauză că Roman Copper nu s-a sinchisit să răspundă la termenii asupra cărora insista statul român în termenul legal de până la 6 aprilie, ora 24:00, ceea ce a făcut ca înţelegerea să cadă şi ministrul Bode să iasă public cu declaraţii ce anunţau reluarea licitaţiei de privatizare.
Ba s-au auzit voci că firma canadiană va fi exclusă şi din licitaţiile următoare. Pentru ca acum, iată, după ce-a trecut şi cel de al doisprezecelea ceas, să cădem în stupefacţie la auzul veştii că privatizarea continuă, cu aceeaşi firmă fantomă, înfiinţată special pentru preluarea exploatării de la Roşia Poieni, care constituie nu mai puţin de 60% din rezerva de minereu de cupru a României.
Insistenţa de care dau dovadă atât statul român, prin jalnicii săi reprezentanţi, dar şi firma care a câştigat licitaţia, e cel puţin suspectă.
Pentru că, spre deosebire de alte societăţi cu capital de stat, Cupru Min nu este falită şi nu are nici cum să fie, câtă vreme minereul pe care îl extrage se vinde pe bani buni în toată lumea, iar piaţa e departe de a fi saturată.
Se vehiculează ideea că ar fi necesari numai circa 100 de milioane de euro pentru redresarea societăţii, bani pe care statul şi-i poate permite. Pur şi simplu nu se doreşte păstrarea în rezervele statului şi mai ales rentabilizarea unei afaceri de exploatare a resurselor naturale.
Practic, statul român dă cu piciorul unei surse sigure şi consistente de bani la buget.O face cadou unor străini, pentru că nu este în stare să asigure un manageriat competent şi responsabil în propria ogradă.
Cineva acolo, sus, în conducerea acestei ţări spre groapa istoriei (n-au demonstrat altceva în toţi aceşti douăzeci şi doi de ani toţi cei care s-au succedat la putere!) doreşte cu tot dinadinsul să facem cadou câştiguri exorbitante unor firme străine,pe nişte sume de tot râsul. În exploatări mai mult decât rentabile!
Căci iată, numai în cazul de faţă, cele 200 de milioane de euro pe care îi va plăti Roman Copper Inc. statului român pentru preluarea biznisului, plus un impozit teoretic pe profit, plus participaţia teoretică de maximum 19%, plus o redevenţă de 4% sunt mai nimic pe lângă valoarea estimată a zăcământului. Teoretice, da, adică dacă firma se va comporta corect cu statul şi nu va solicita compensaţii pentru investiţii, scutiri de impozite pe motive inventate şi alte şiretlicuri de care suntem sătui.
Hotărât lucru, firma care va exploata Roşia Poieni va şti cu siguranţă să-şi drămuiască bugetul afacerii, spre deosebire de nevolnicul stat român, garantat cel mai prost gospodar din Europa, cel puţin!
Astfel încât, chiar şi cu un profit estimat de 20%, să zicem, scăzând costul exploataţiei pe unitatea de timp şi dările către stat, întreprinzătorii de la exploataţia cupriferă din inima Transilvaniei se vor scălda în galbeni. Bani pe care statul nu-i va putea împiedica să fie repatriaţi, să fim bine înţeleşi! La fel de bănos ar putea fi şi statul, fireşte, dar nu se vrea.
Extrem de suspectă graba semnării contractului de privatizare, după ce expirase legal termenul în care canadienii cei zeflemişti puteau semna contractul.
Iar anunţul privind continuarea procedurilor de privatizare a fost făcut marţi, a treia zi de Paşti, să nu cumva să bage prea mulţi de seamă. Punctele asupra căruia nu cădeau de acord canadienii erau plata integrală a contractului, îndeplinirea obligaţiilor de mediu şi clauzele referitoare la transparenţa contractului.
Sunt tare curios să văd cine a cedat cu privire la acest ultim punct şi dacă vom afla integral termenii acestei privatizări controversate acum, după paştele ortodox sau la cel al cailor.
Ion SCUTARU
sursa: financiarul.ro
Adauga comentariu