Marius Nistor: „Pentru a se mentine la Putere vor o populatie cat mai putin instruita”

Preşedintele executiv al federaţiei sindicale Spiru Haret, Marius Nistor, nu are încredere în noul ministru al Educaţiei, considerându-l continuatorul politicii promovate de Daniel Funeriu.

• Jurnalul Naţional: Daniel Fune­riu, controversatul ministru al Educaţiei, a fost înlocuit. Ce ar trebui să facă de-acum înainte Cătălin Baba, noul ministru, pentru a re­zolva problemele din sistem?

Marius Nistor: Este greu de crezut că noul ministru al Educaţiei va opera o schimbare. Greii Partidului Democrat-Liberal se retrag de pe primele poziţii, locul lor fiind preluat de cei aflaţi pe locurile doi şi trei. Deci este greu de crezut că, acum, Cătălin Baba va face altceva decât ce a făcut domnul Funeriu până în momentul de faţă.

Reproşuri pentru fostul ministru al educatiei
• Care au fost greşelile majore?
Lipsa dialogului social. A des­fi­in­ţat, de fapt, Comisia de dialog social care ar fi trebuit să funcţioneze la ni­ve­lul Ministerului Educaţiei, a ignorat în totalitate orice punct de vedere pri­vitor la legislaţie, la modul în care ar fi trebuit rezolvate unele probleme, puncte de vedere venite din partea pro­fesioniştilor, din partea aso­ci­a­ţi­i­lor de părinţi şi din partea sindica­te­lor. Pe de altă parte, el este minstrul care a acceptat ca o lege de o importanţă extraordinar de mare pentru un stat să fie adoptată prin asumarea răs­punderii guvernamentale şi nu să fie rezultatul unui consens politic.

O lege care nu este rezultatul unui consens politic va fi şi ea modificată o dată cu schimbarea regimului politic. Pe de altă parte, avem o lege care, prin cele peste o sută şi ceva de me­to­do­logii, devine prea stufoasă şi greu ac­cesibilă pentru majoritatea sa­la­riaţilor din sistem.

• Care sunt punctele ce ar trebui schimbate în această lege?

Eu aş merge pe o altă variantă: care sunt punctele din lege care ar tre­bui să rămână şi care ar trebui puse în aplicare. În primul rând, structura con­siliilor de administraţie. Legea pre­vede o anumită structură care ar fi trebuit respectată. Din cauza ins­truc­ţiunilor promovate de ministrul Edu­caţiei, structura consiliilor de ad­mi­nistraţie nu respectă prevederile le­gii şi, drept urmare, rectorii se află în­tr-o postură foarte delicată de a în­căl­ca legea cu bună ştiinţă.

Pe de altă par­te, este vorba despre efectivele de elevi la clasă. Legea aceasta conţine un lucru bun: faptul că nu se dă nici un fel de derogare pentru depăşirea nu­mă­rului de elevi la clasă. În realitate, pe baza unei instrucţiuni a mi­nistrului, legea este încălcată. Pe de altă parte, prin încadrarea profesorilor pentru învăţământul preşcolar şi primar pe funcţii şi sa­la­ri­zarea conform studiilor pe care dânşii le au. Ei bine, lucrul acesta nu a fost aplicat începând cu data apa­ri­ţiei legii, respectiv 9 februarie 2011.

Pe de altă parte, trebuie să constatăm cu regret că această lege permite politizarea sistemului de învăţământ, creează foarte multe discriminări în rândurile elevilor, este o lege care va trebui modificată, dar este foarte clar, cu actuala majoritate parlamentară, acest lucru nu se va întâmpla. Şi mai este ceva important: legea cuprinde un articol care se referă foarte clar la bugetul care trebuie alocat Educaţiei. Se stipulează foarte clar şi este angajamentul tuturor partidelor politice, ca Educaţia să beneficieze de minimum 6% din Produsul Intern Brut (PIB). În realitate, cu încălcarea prevederilor legale, bugetul alocat Educaţiei este de 2,3% din PIB, cel mai mic buget din ultimii 20 de ani.

Picior luate pe picior
•  Cum se va realiza practic trece­rea clasei a IX-a la gimnaziu şi intro­du­cerea clasei pregătitoare?

Referitor la programele şcolare şi la schimbarea structurii sistemului de învăţământ cu trecerea clasei a IX-a la gimnaziu şi a grupei pregă­ti­toare transformate în clasă pre­gă­titoare, din punct de vedere adminis­trativ, cei care au venit cu astfel de idei nu au fost foarte bine pregătiţi, iar reacţiile lor au fost pur şi simplu pompieristice, generând haos şi incertitudine în rândul elevilor şi al părinţilor. Lucrurile acestea nu se pot face de pe o zi pe alta, nu se pot face doar declarativ. Ele trebuie gândite bine, astfel încât, în momentul în care sunt aplicate, să nu apară nici un fel de disfuncţionalitate.

Or, în privinţa clasei zero sau a clasei pregătitoare, trecute de la grădiniţă la nivelul de învăţământ primar, problemele sunt deosebit de grave. Lăsând la o parte obligativitatea cadrelor didactice ca într-un timp foarte scurt să realizeze un nou recensământ, de data aceasta al elevilor, lăsând la o parte o metodologie stufoasă care nu spune mare lucru, lăsând la o parte imposibilitatea multor şcoli generale de a primi două rânduri noi de clase, şi mă refer aici la clasa zero şi la clasa a IX-a, de asemenea, trebuie să luăm în calcul şi faptul că, deşi declarativ, şcolile sunt pregătite să preia aceste clase, în mod real, acest lucru nu se poate realiza.

Plec de la o declaraţie a ministrului, conform căreia, cel puţin din punctul de vedere al mobilierului, toate lucrurile sunt puse la punct, există un mobilier reglabil. Ceea ce nu explică domnul ministru este următorul lucru: clasa zero va avea program de dimineaţă, iar mobilierul va fi reglat pentru copii, dar după-amiază vor veni elevii din clasele mai mari, iar mobilierul va trebui reglat din nou. Or, ministrul Educaţiei este cel care a fost de acord cu blocarea tuturor posturilor vacante, iar în momentul de faţă, noi nu avem personal nedidactic sufici­ent pentru a asigura buna funcţio­nare a unităţilor şcolare. Criza resursei umane este extraordinar de gravă.

Haos şi incertitudine în sistem
•  Cum se poate rezolva această criză? Ce soluţii mai există în acest moment?

Nu am garanţia, nu am încrederea, că un nou ministru va putea schimba ceva. Plec de la declaraţia domnului preşedinte, cel care spunea foarte clar: „Legea Educaţiei Naţionale asumate pe baza răspunderii guvernamentale este foarte bună, ea a asigurat reforma sistemului de învăţământ, care era prea stufos, cu prea mulţi angajaţi”. Deci, nu se va schimba nimic atâta vreme cât avem aceeaşi coaliţie guvernamentală, cât avem acelaşi preşedinte care, fără să ţină cont de interesele celor 4.500.000 de elevi, ţine cu insistenţă la această lege care, repet, nu este rezultatul consensului, ci este doar o minciună poleită politic.

Preşedintele României şi ministrul Educaţiei vor fi obligaţi să dea socoteală la un moment dat pentru faptul că au acceptat subfinanţarea sistemului de învăţământ şi vorbim nu despre cadrele didactice, ci despre milioanele de elevi, pentru că finanţarea per elev a scăzut dramatic. Ei vor răspunde pentru birocratizarea sistemului de învăţământ, lucru realizat „graţie” ministrului, prin încălcarea principiilor care au stat la baza realizarii acesteia. Birocratizare, politizare, subfinanţare, acestea sunt cele trei elemente foarte importante care au condus la starea de haos şi incertitudine din sistemul educaţional.

Există şi al patrulea element, strâns legat de bugetul alocat educaţiei: câtă vreme reprezentanţii Guvernului nu vor înţelege că această categorie socio-profesională trebuie să fie recompensată din punct de vedere financiar conform importan­ţei activităţii pe care o prestează, nu se va schimba nimic în bine în sistemul educaţional. Tinerii bine pregătiţi nu sunt interesaţi să vină în sistemul de învăţământ, iar dascălii care sunt în pragul pensionării, abia aşteaptă să iasă din sistem. Cei care au de pierdut sunt copiii.

• Ce interes au avut să distrugă sistemul de învăţământ?

Tot ceea ce au făcut cei care se află la putere în momentul de faţă a avut drept scop decredibilizarea an­gajaţilor din învăţământ, mer­gându-se pe ideea „medicii sunt corupţi, po­li­ţiştii sunt corupţi, dascălii sunt co­r­up­ţi. Pentru un partid care are politici dictatoriale, pentru un preşedinte care are un comportament dictatorial, pentru a se putea menţine la putere au nevoie de o populaţie cât mai puţin instruită, cât mai puţi educată. Ca să realizezi acest lucru trebuie să nu asiguri finanţarea corespun­ză­toare sistemului de educaţie, trebuie să decredibilizezi cadrele didactice şi ţi-ai atins obiectivul.

În momentul de faţă, cadrele didactice nu mai pot să ofere modele credibile elevilor, pentru că modelele sunt în momentul de faţă cele pe care le oferă pre­şe­din­tele ţării şi cei care-l înconjoară. Voi cita chiar din materialul domnului Miclea (Mircea Miclea, preşedintele Comisiei prezidenţiale pentru Educaţie, n.r.), care a stat la baza stra­te­giei privind reforma învăţământului preuniversitar şi la baza func­ţi­o­nă­rii comisiei prezidenţiale, că mo­to­rul dezvoltării economice a unui stat îl constituie educaţia. Dacă n-ai in­ves­tit în educaţie, atunci nu poţi vorbi în nici un caz despre dezvoltare economică, despre ieşirea din criză şi din recesiune.

sursaŞ jurnalul.ro