“Efectul celei de-a 100-a maimute” a fost facut cunoscut de catre biologul Lyall Wattson, in cartea sa Lifetide (Cursul vietii), aparuta in 1980. El a relatat cum primatologii japonezi care studiau maimutele macac in mediul lor de viata, in anii ’50, au dat de un fenomen surprinzator.vCartea lui a fost dusa la bun sfarsit printr-o lucrare foarte inspirata a lui Ken Keyes, publicata in 1981, numita Efectul celei de-a 100-a maimute.
“Maimuta japoneza, Macaca fuscata, a fost observata in mediul ei natural, timp de 30 de ani.
In 1952, pe insula Koshima, oamenii de stiinta au dat maimutelor cartofi dulci, aruncandu-i in nisip. Maimutelor le-a placut gustul cartofilor dulci si proaspeti, insa murdaria de pe ei nu le-a placut.
Savantii au observat cum a rezolvat problema o maimuta in varsta de 18 luni, numita Imo. Ea a spalat cartofii intr-un izvor din apropiere. A invatat-o si pe mama ei aceasta smecherie. Colegii ei de joaca au invatat aceasta noua modalitate si le-au invatat si ei pe mamele lor.
Aceasta inovatie culturala a fost preluata, rand pe rand de catre celelalte maimute, sub ochii cercetatorilor.
Intre anii 1952 si 1958 toate maimutele tinere au invatat sa spele nisipul de pe cartofii dulci, ca sa ii faca mai buni la gust.
Doar adultii care si-au imitat puii au urmat aceasta evolutie sociala. Ceilalti adulti au continuat sa manance cartofii dulci fara sa-i spele.
Apoi a inceput sa se intample ceva. In toamna lui 1958, un anumit numar de maimute Koshima spalau cartofii dulci – numarul lor exact nu este cunoscut.
Sa presupunem ca, intr-o dimineata, la rasaritul soarelui erau 99 de maimute pe insula Koshima, care au invatat sa-si spele cartofii.
Sa presupunem, in continuare, ca mai tarziu in acea dimineata, a 100-a maimuta a invatat sa spele cartofi.
Atunci s-a intamplat!
Catre seara, aproape toti membrii cetei isi spalau cartofii, inainte de a-i manca. Energia adaugata de aceasta a 100-a maimuta a creat cumva… o bresa ideologica!
S-a observat insa si altceva. Un lucru extrem de surprinzator a fost ca obiceiul spalarii cartofilor dulci a trecut apoi peste ape. Coloniile de maimute din alte insule si comunitatea de maimute de pe insula principala de la Takasakiyama au inceput sa-si spele cartofii.
Astfel, cand un numar critic achizitioneaza o noua cunostiinta, aceasta noua cunostiinta poate fi comunicata de la o minte la alta.
Chiar daca numarul exact poate sa varieze, acest fenomen al celei de-a 100-a maimute inseamna ca atunci cand doar un numar limitat de fiinte cunoaste o noua modalitate de a actiona, ea poate ramane in proprietatea constiintelor acestor oameni.
Insa exista un punct in care, daca o singura persoana mai achizitioneaza acea noua cunostina, campul prinde atata putere, incat aceasta cunostinta poate fi preluata aproape de toata lumea!”
Initial, Lyall Watson a studiat si asamblat povestea din dovezile lasate de cercetatorii primatelor. Deoarece fenomenuli-a surprins atat de mult pe cercetatori, ei n-au numarat cate maimute au fost necesare pentru a ajunge la acest efect. Asa ca Watson a propus un numar arbitrar, 99, si a considerat ca unul in plus, asa-numita cea de-a 100-a maimuta, ar atinge masa critica de constiinta, necesara pentru ca efectul sa se declanseze.
Noul model de comportament s-a extins spre majoritatea – insa nu spre totalitatea – maimutelor. Maimutele varstnice, mai ales, au ramas credincioase modelelor vechi de comportament, rezistand schimbarii.
Cand noul model de comportament a aparut, dintr-o data, in comunitatile de maimute de pe celelalte insule, doar cateva maimute de acolo au prins noua idee. Cele mai receptive la idei noi au inceput sa imite noul comportament si sa demonstreze in fata celor tineri si impresionabili. Astfel, au inceput si ei propria lor cale spre eventualul lor efect al celei de–a 100-a maimuta. (Alex Imreh)
Adauga comentariu