Manualele de istorie vor consemna ziua de 25 octombrie 2011 ca ziua in care s-a incheiat “de fapt” chiar daca nu inca si “de drept” ultimul mandat al ultimului presedinte al Romaniei.
Nu mai incape nici o indoiala. Discursul de azi al regelui Mihai, numai pentru cine nu vrea sa vada lucrurile asa cum sint, nu a fost altceva decit “discursul de instaurare a Monarhiei in Romania”. Iar asta este departe de a fi o simpla “gluma”
Lucrurile incepusera de citava vreme sa fie mai mult decit evidente. “Fundatura” in care zace acum anchilozata Romania nu putea sa lase indiferente marie puteri. “Deceptia Basescu” precum si lipsa oricarei alternative politice viabile, nu aveau decit sa aduca o profunda ingrijorare atit in vest cit si in est.
Aceste “nelinisti” nu aveau cum sa nu aibe si urmari. Iar daca in interiorul tarii nu putea fi gasit, oricit s-ar fi cautat, “personajul salvator”, el a fost gasit in exterior. Si-atunci, puterile occidentale si-au dat mina cu Rusia si ajuns sa asistam le ceea ce acum un an nici nu am fi visat sa asistam vreodata.
Voiculescu nu are nici un aport in toata povestea asta. Ca “om de informatii” el doar “a aflat” in timp util ceea ce se pregateste si probabil ca s-a gindit ca n-ar strica sa faca sa “para” ca “s-a gindit” si el, in acelasi timp, la acelasi lucru. In fond gogoasa “salvarii Romaniei” este o gogoasa extrem de apetisanta la care deja s-a alcatuit o imensa coada, mai ales acum ca vistieria tarii e cam goala si nu mai e nimic de furat de pe nicaieri.
Socotelile clicii politice sint relativ simple: Un “mosneag de 90 de ani” oricit de “rau” s-ar dovedi a fi, oricit de “greu de manipulat” ar fi, nu poate trai la infinit. Merita deci asteptat. Oricum “structurile de putere” ramin intacte. Si ele au fost dintotdeauna “structuri de comanda” deci nu vor face altceva decit sa astepte “noi ordine”. Mutarea “regelui” nu va face decit sa elimine “nebunul” de la Cotroceni ceea ce constituia “singura lor problema” importanta. Marile puteri, tot la poarta “lor”, a celor care au monopolizat intregul sistem al structurilor de putere, vor bate sa “cerseasac ajutor”. Ca nu vor avea la cine sa bata.
Cumplita eroare.
Ultimile zile ale ultimului presedinte al Romaniei sint triste. Mutarea cu regele Mihai l-a pus intr-o situatie de “sah”. Iar problema este ca orice mutare ar face la rindul sau, il va arunca in – mult rivnita de multi – situatie de “sah mat”. Pentru el, partida asta este deja incheiata. In plus, serviciile de informatii, ca si pe Ceausescu, l-au “tradat”. Si nu l-au tradat pentru ca serviciile de informatii au vreo predilectie inspre tradare, ci pentru ca la fel ca si Ceausescu, Basescu nu a vrut sa inteleaga dincotro va bate vintul, lucru extrem de important in anumite situatii “fiziologice”. Ca si Ceausescu nu a vrut sa inteleaga ca “Siguranta Nationala” nu este doar un “simplu concept” si-atat. Ca si Ceausescu, nu a stiut cum sa “asculte” si cum sa “inteleaga” informatiile pe care serviciile de informatii i le-au furnizat.
La fel ca si Ceausescu, nu a stiut cum sa “gospodareasa” banii tarii. Avertismentele lui Isarescu s-au lovit ca de un zid de piatra. Cind “faci ce vrei” cu banii tai e una, dar cind “faci ce vrei” cu banii altora, e cu totul altceva.
Multa lume si-a batut capul sa priceapa ce-a vrut sa spuna Etienne Davignon atunci cind s-a referit la “populism”. A fost un avertisment sever. Putini insa au “priceput” asta. In nici un caz Basescu. Iar lucrul cel mai grav este ca nu l-au priceput nici macar cei care s-a pus azi la coada, la marea gogoasa a “salvarii Romaniei”, acolo in cladirea “Palatului Poporului”. Al poporului “populizat” de “populisme” din toate partile. Din ABSOLUT toate partile.
Acelasi averisment sever l-a repetat astazi regele Mihai. Si este inutil sa repet… cu ce “rezultat”.
“Arhitectura” acestei manevre politice care a iesit la suprafata astazi este cel putin interesanta. Un fel de “mesaj ascuns” pare sa se desprinda din toata aceasta: “comunistii l-au alungat pe rege, comunistii sa-l pun ala loc”.
O ironie a soartei? Nu, nicidecum. Este tot un “avertisment”. Cu siguranta ca nu-l va “prcepe” nici Iliescu, nici Voiculescu si nimeni din actuala structura politica vopsita cu grija timp de peste 20 de ani. Si asta pentru ca nu pot pricepe ca va veni o zi la fel ca cea de azi, cind se vor trezi de dimineata intr-o lume care nu va mai avea nimic din cea de azi.
Problema nu este in acest moment daca imaginea Regelui Mihai va fi sau nu Imaginea cu care va trebui sa ne obijnuim sa o punem in locul imaginii lui Traian Basescu. Acest lucru este deja o realitate indiscutabila. Problema in acest moment este CUM vor evolua lucrurile in viitor. Si nu in viitorul apropiat, in care “detaliile tehnice”, in care “formalitatile” de instaurare se vor derula ci perioada care va urma acestor formalitati.
Un singur lucru insa este cert: “coada” la care s-au pus astazi “alesii neamului”, atit cei de acum cit si cei de acum 20 de ani, inarmati pina-n dinti cu armamente mediatice este departe de a fi… cea corecta. La coada asta nu se da nimic. Ba dimpotriva!
Autor:
Stau si ma inteb daca nu ar fi mai bine sa redevenim monarhie…ca prea se fura tot in ziua de azi!
E unul dintre scenarii! Mai tare e ca o varianta este aducerea unui “cap incoronat’ de afara, unul care s-a “indragostit” brusc de Romania! Si care declara ca se trage din… Vlad Tepes! Sunt mule alte variante care se pregatesc in culise! Conspiratiile exista! Dar, conspirationostul cel mai de temut al omului este el insusi! cand isi compromite zilnic INIMA! Si alege variantele MINTII, doar pt a supravietui!…
Haha, si crezi ca pe urma nu se mai fura !!! Nu asta e esentialul, vezi bine ca regele e o solutie de a stopa rezistenta, forta care inca se opune cancelariilor occidentale si care e organizata si condusa chiar din interior, de Basescu. Crezi ca e spre binele tau cumva, sau te uiti iar tot de pe margini, spectator din esalonul 3 sau chiar patru… Pentru cei de rand, nu cred ca-i de bine.
Nu am nici cea mai vagă impresie că o naţie, mai ales din Europa, mai poate să-şi aleagă vreun viitor fără implicarea populaţiei.La cât este de manipulat poporul român, iarăşi nu cred că va exista ceva care ar putea să-l scoată din adormirea ce ia fost indusă în cei 20 de ani capitalism.S-a trezit odată în 1989 că apăruse ruptura indisolubilă dintre clasa conducătoare şi popor. Dar aici este vorba nu să rupi clasa conducătoare de popor, deoarece poporul este legat intrisec de sistemul monetar. Poate să vină şi mama mămicii politicianului într-o comunitate să promită marea cu sarea, românul va trage spre cel cei asigură fânul şi apa.Aşa că politicianul trebuie să fie frate cu cel ce tipăreşte banii. Aşa că indiferent de regimul politic, că e republică, monarhie, dictatură, socialism luminat ori întunecat, în mileniul III, omul este prins în hora asigurării traiului de zi cu zi. Capitaliştii de mult au aruncat pe piaţă, pauza de masă de la prânz.Adică obligatoriu omul trebuie să mănânce şi patronul trebuie să-i dea liber la ora 12.Şi să recupereze după masă cele opt ore de muncă.Şi aşa cu această grijă au ocupat toată ziua lumină a cetăţeanului şi nu văd eu pe nimeni care vine de la servici la orele 18 sau 19, să-i mai ardă de întâlniri cu prieteni sau rude pentru a discuta şi ei. Asta da manipulare a omului. Ţine-l ocupat ca să nu aibă timp să se întrebe de ce e ăla stăpân şi el slugă.În concluzie, indiferent de sistemul politic din ţara noastră, traiul românului va fi acelaşi, adică societate împărţită între sclavi şi stăpânii de sclavi. Nici un sistem social nu are ca motto de bază în conducerea unei naţiuni cele două elemente de bază ale unei fiinţe vii.Adică asigurarea hranei şi adăpostului.Restul componentelor vieţii după aceea.Stăpânii dau legi pentru condiţiile de trai ale păsărilor şi animalelor, pe care trebuie să le respecţi. Dacă nu le respecţi rişti sancţiuni chiar cu închisoarea. Unde există vreo lege care sancţionează pe “stăpânii” de oameni(stăpâni aleşi chiar de către ei) că sunt pedepsiţi în vreun fel dacă oamenii suferă de foame sau nu au adăpost?! Nicăieri în lume. Părerea mea este că toată această abureală cu a da cu trompeta şi a striga grija ta pentru oameni, dar de fapt sunt numai vorbe goale, fără rezulatate palpabile pentru majoritate, este exact ca frecţia la un pcior de lemn.