Este foarte clar. Americanii şi europenii vor înfrunta următorul “tsunami” al crizei de pe poziţii total diferite. Primii oferind economiei lor încă un pachet de stimului, cei din urmă consolidându-şi balanţele bugetare. Este un pariu care se pune în termenii “Cap” sau “Pajură” pentru că, de fapt, soluţiile pe care le avansează cele două echipe sunt faţete ale aceleiaşi “monede”. Şi fiind un pariu, este şi un experiment relevant pentru economişti şi decidenţii de politică economică.
Cine va câştiga, va impune un model.
Rămâne de văzut dacă vor câştiga americanii, şi atunci se va spune că într-o perioadă de criză statul trebuie să aleagă stimularea economiei, sau europenii, şi atunci se va spune că, dimpotrivă, statul trebuie să aleagă consolidarea conturilor sale.
Şi unii şi alţii pot invoca în favoarea lor argumente deloc de neglijat. Americanii pot spune că dacă nu vor continua să stimuleaze creşterea economică pot considera fondurile deja cheltuite cu programele iniţiate până acum drept “bani aruncaţi în vânt”. Europenii, că în sistuaţia în care se află în acest moment (cu problemele Greciei, care iar revin în prim plan, şi cu riscul contagiunii în zona euro) nu pot alege decât consolidarea finanţelor publice.
Orice ar spune, şi unii şi alţii, sîntem în faţa unui experiment care va marca gândirea economică.
“Pariul” (din perspective amatorilor de jocuri”) sau “Experimentul” (din cea a a fost lansat în cadrul ultimei întîlniri a miniştrilor de Finanţe din zona euro, de săptămâna aceasta (16 septembrie, Ecofin, Wroclav, Polonia), la care a participat, în mod extraordinar, şi omologul american al acestora, Timothy Geithner.
Casa Alba a prezentat deja proiectul următorului său plan de stimuli fiscali prin intrmediul căruia, ţintind direct taxele per angajat, administraţia Obama caută să dea un impuls creşterii numărului de salariaţi şi în final consumului.
“Avem din când în când păreri diferite faţă de cele ale colegilor noştri din SUA în privinţa pachetelor de stimulare fiscală” a declarat ministrul luxemburghez de Finanţe, Jean-Claude Junker, în acelaşi timp şi preşedintele Eurogroup-ului. “Nu vedem niciun spaţiu de manevră în zona eurocare să ne permită să lansăm un nou plan de stimuli fiscali. Nu vom putea face acest lucru”
Ca un simplu spectator al concertului europen, Geithner nu a putut decât să remarce pierderea armoniei mult clamate a celor 17.
“Guvernele şi Banca Centrală (n.r Banca Centrală Europeană) trebuie să lucreze împreună pentru a evita riscuri catastrofice pentru piaţa” a spus secretarul Trezoreriei adăugând referindu-se la euro că moneda unică este şi o victima a discursurilor propriilor săi “gardieni”. “Nu ar mai trebui să vorbească nimeni despre sfârşitul zonei euro”
Au fost nişte declaraţii care se pare că nu le-au plăcut celor din sala, austriaca Maria Fekter, oferind un model de bădărănie pe care nu-l credeam posibil la acest nivel. “America nu are ce să ne dicteze, atâta vreme cât ea însăşi refuză sugestiile noastre” a spus aceasta făcându-ne şi pe noi, ca şi pe alţii, să ne întrebăm: “Bine! Atunci de ce l-aţi mai invitat pe Geithner?”
Potrivit unui “draft” al World Economic Outlook a cărui formă finală va fi publicată pe 20 Septembrie, Fondul Monetar Internaţional a revizuit în sens negative estimările privind creşterea economică a SUA a zonei euro:
SUA 2011 (de la +2,5% la +1,6%) 2012 (de la 2,7% la 2,0%)
Zona euro 2011 (de la +2,0% la +1,9%) 2012 (de la +1,7% la +1,4%)
Germania 2011 (estimare neschimbată +3,2%) 2012 (de la +2,0% la +1,6%)
Franţa 2011 (de la +2,1% la +1,8%) 2012 (de la +1,9% la +1,6%)
În „draftul” primului World Economic Outlook din “era Lagarde” FMI argumentează în favoarea susţinerii fragilei creşteri economice. Instituţia financiară internaţională recomandă FED-ului american să fie gată să intervină “prin măsuri neconvenţionale” iar BCE-ului European să “asigure băncilor lichidităţi suficiente”. (Bloomberg, Le Figaro, Il sole 24 Ore)
Mircea Marin
sursa: standard.money.ro
Adauga comentariu