Un mesia? Nu noi, cei interesati – cit mai informati, cit mai hotariti, cit mai bine coordonati – trebuie sa elaboram, progresiv, raspunsul? El nu poate fi formulat aprioric, oricit de profunda si de documentata ar fi analiza, are nevoie de o spirala actiune-observatie-analiza-decizie-actiune, detatonari, conforme cu un plan convergent. Nu poate fi gasit de citeva “virfuri” (guru, lideri, personalitati etc.) ci reclama contributia multora, plasati in diverse contexte, vazind prin diverse filtre, acoperind pozitii si metode variate de observare. O boala a unei colectivitati, reclama interventia creierului sau colectiv. (sursa)
Un spatiu de coordonare a proiectelor
In acesti …ani s-au consumat, mai mult sau mai putin observate, multe energii- dedicate Eliberarii Romaniei, de catre diverse persoane sau asociatii. S-au irosit atitea idei valoroase, s-au ratat atitea ocazii, s-au stins atitea initiative, sa-au uitat atitea acte laudabile… s-au blazat atitea constiinte dezamagite. Puse cap la cap, coagualate, coordonate, activitatile noastre ar fi dus undeva, ar fi construit progresiv o baza pentru continuarea cautarii. Ele s-au irosit insa , ca o pierdere termica (miscare sociala browniana). Experienta Retelei si inexperienta noastra- ne-au impiedicat sa ne polarizam agitatia.
Era firesc sa se intimple asa. E aproape paradoxal sa formezi o miscare structurata (coerenta) de jos in sus, lasind fiecaruia libertatea de a actiona conform constiintei lui, fara inregimentari, fara obligatii, fara motivatii materiale. Sa impaci nevoia de profunzime cu cea de promptitudine. Sa organizezi fagurele, pe masura ce se albinele active toarna mierea pe unde pot . Partea adversa, condusa din centri bine organizati, folosind aparatul statului si manipularea Media, bazata pe inrolarea membrilor mafiei si folosirea mercenarilor-are cu totul alte sanse.
Se pare deci ca, dupa oamenii de actiune, pierdem in acest punct si pe cei capabili de analiza, siliti sa se plece in fata evidentei: masinaria Puterii nu poate fi infruntata de jos in sus. E o concluzie pripita. De-abia acum provocarea devine interesanta pentru ginditorii profunzi, capabili (iubitori) de meta-analiza: “Care e solutia structurala a unei asfel probleme? De-abia acum omul de actiune e pus in fata unei provocari incitante: “Cum sa te descurci, strapungind acest blocaj”?
Pentru atacarea lor colectiva este neceasara o infrastructura de comunicatie si coordonare. Dorim solutii? Sa punem intii la punct ochii care sa scruteze realitatea, creierul care sa gindeasca, nervii care sa comunice influxurile. Sa asiguram intii circulatia informatiei intre celulele civice- pina acum izolate. Vom vedea apoi de ce judecati si de ce interventii va fi capabil acest sistem multipolar.
Metafora sistemului nervos nu e suficenta pentru a sugera tot ce avem in vedere. Sa o combinam cu cea a modului de actiune a virusilor. Organisme mici si simple… care pot dobori creaturi enorme si bine organizate. Suna interesant… pentru postura noastra fata de monstru , nu? O data rezolvata problema propagarii informatiei eliberatoare de constiinte (organizatoare de rezistente), Tovarasii vor incepe sa aiba dificultati cu noi. Ii vom hartui din toate partile. Le vom devaloriza atuurile- prin modul nostru de organizare- difuz, distribuit si dinamic.
Un alt aspect: nu ne vom lasa atrasi in capcana cautarii marilor consensuri multilaterale, paralizati in nesfirsite discutii, elaborind organizari complexe pentru a urmari obiective vagi. Vom semanla, interconecta sau gazdui proiecte organizate in jurul unor obiective concrete, palpabile – punind pragmatismul (concretetea) in slujba moralitatii (principiilor). E perfect posibil si legitim ca doi participanti, cooperind bine intr-un anume proiect- sa fie in dezacord pe alte teme. Nu se vor certa insa in acest spatiu- dedicat sinergiei in definirea strategiilor, obtinerea “livrabilelor”, combinarea rezultatelor separate. Fiecare persoana (grup) va contribui conform posibilitatilor si intereselor sale, implicindu-se doar in proiectele care-i convin (ca obiectiv , ca metoda, ca echipa). Vom stimula astfel participarea pe scara larga, minimizind efectul incompatibilitatilor.
Cresterea “bulgarelui de zapada” se va face cu pierderi minime, cumulind activitati variate (autonome- sau corelate, organizate aici- sau doar semnalate) in jurul unui numitor comun conceptual- care va fi redefinit continuu.. Aceasta integrare “semantica” a actiunilor- va produce caracterul unitar de care vor putea profita toate proiectele conectate, toti cei ce vor sa actioneze automom, dar solidar, in cadrul unui curent coerent.
Romanii sint siliti sa aleaga intre adeptii aservirii fata de Mafia interna si adeptii aservirii fata de grupuri de interese si propaganda externe. (…) “Ciocnirea” amintita o capcana, in care cele doua parti fac capital reciproc din denuntarea nocivitatii adversarului : baronii semnaleaza (cind au nevoie) vinderea tarii si cei aserviti extern semnaleaza crimele baronilor (cind au nevoie). Alteori, cele doua parti concurente (nu adverse) se aseaza la masa verde, pentru a cade la pace, impartindu-si prada si teritoriile. Vrem sa deschidem ochii romanilor asupra acestui joc. Asta le va permite sa-l depaseasca , redesenind linia frontului- intre patriotii completi si tandemul baroni locali/arendasi pentru straini. (sursa)
Propagarea explicatiei
Ma voi concentra aici asupra unei strategii pe care am putea-o numi “razboi informational”, “contra-propaganda”, “anti-manipulare” sau (in termeni pozitivi) “iluminism politic”, ” propagarea explicatiei eliberatoare”, sau (in termeni mai descriptivi): intretinerea unui val de informare explicativa pentru contagierea spre Bine, Adevar, Dreptate, Cinste, Munca, Solidaritate, Responsabilitate, Frumusete, Profunzime.
Nu afirm ca aceasta ar fi singura cale. Las altora provocarea de a elabora analize privind alte piste (proteste, presiuni asupra partidelor etc). Voi reveni si eu asupra unora. Incep insa cu “iluminarea”- pentru ca o consider la baza tuturor. Am vazut organizari geniale, negocieri subtile, confruntari curajoase- care au esuat pentru ca nu au dispus de energia unei participari numeroase, de calitate. … Rataciti in lumea efectelor, nici nu ne mai dam seama ca am fost indepartati de frontul cauzelor.
Ce s-ar putea face
a. Trebuie sa cucerim canale eficace de informare a populatiei.
b. Sa ocupam avant-posturi in radio-televiziunea si presa existenta.
c. Sa infiintam posturi de televiziune de contestatie, cu acoperire nationala.
d. Sa redeschidem posturi de radio ca “Europa Libera”, dar care sa fie de data aceasta doar ale noastre, nu ale unor puteri care sa le poata orienta si inchide conform altor agende.
e. Sa luam pozitie public, peste tot in lume; sa facem valuri cit mai vizibile si contagioase.
f. Sa antrenam in protest romanii iesiti afara, deci scapati din corsetul mediatic intern.
g. Sa ne explicam celor de alaturi, ca sa ni se alature cit mai multi, din aproape in aproape.
h. Sa cooperam cu “luptatorii explicationali” raspinditi in toata Romania.
i. Sa pornim si sa intretinem curentul de A.E.R prin Internet, arma cea mai greu de parat.
Putem folosi modelul unor actiuni anti-manipulare desfasurate in lume in ultimii ani. Omologii nostri occidentali (si nu ma refer aici la garniturile la putere…) au inteles mai demult ca informarea eliberatoare de constiinte, conditioneaza lupta pentru libertate.
Barajul mediei “oficioase” sau “corporatiste” (ce “modeleaza” mentalitatile in directia convenabila puterilor care “gestioneaza democratia”) a fost strapuns in ultimii ani de formidabila arma care e, inca, Internetul.
Nu putem face revolutie fara revolutionari. Revolutia franceza din 1789 (cu cuceririle si erorile ei), a fost precedata (pregatita) de citeva decenii de iluminsm (cu cuceririle si erorile lui). “Schimbarea” presupune forte politice si alegatori cu un anume fel de conceptii. Votul alegatorului, gestul politicianului- sint determinate de o judecata. Aceasta se face in functie de context dar si de gindirea care o gazduieste. Iar gindirea se formeaza, in timp.
Degeaba se asteapta rezultate de pe un ogor mintal cotropit de buruienile propagandei Puterii si de balariile produse de o viata indobitocitoare. Ce ar putea sa iasa “democratic” dintr-o populatie hipnotizata de o clasa de politicieni degenerati si lasata sa se scufunde in racile si iluzii de intelectualii neimplicati? Eliberarea Romaniei cere eliberatori.
O prima directie de atac, ar fi deci formarea acestora, largirea numarului de anticorpi din societatea romaneasca. Numai dupa ce ideile nobile vor avea un public emancipat, care sa le guste, sustina si propage- se va putea opri spirala degenerarii si va porni o alta, in sens invers. Asta presupune insa o munca de fond, rabdatoare, cu efecte intirziate. Nu va aduce succese spectaculoase si facile. Nici lauri hranitori de vanitati. Dar ne va permite sa nu ne mai miram pagubos ca “alternativele” deazamagesc, sa nu ma cadem in deznadejde dupa fiecare esec previzibil. (sursa)
autor: Ioan Rosca
trebuie inaltat romanismul, tot mai multi trebuie sa devenim si sa actionam ca si anticorpi sau patrioti.
Dupa cum Israelitii erau vindecati cand priveau catre sarpele inaltat de Moise,la fel si noi,atunci cand inaltam romanismul si privim catre “marete umbre”,suntem vindecati in noi insine,ne regasim identitatea pe care au incercat sa ne-o faca pierduta,sa ne instraineze de ea. Spiritul Romanesc prin istoria si cultura ei ne readuce la viata.
,,Stramosii nostri din morminte
Din somnul greu sa se trezeasca
Si inima lor amortita
Cu-a noastra sa se-nveseleasca
Caci dorul dus cu ei in groapa,
Cantat in doinele de jale,
Azi a-nviat in mii de piepturi
Nimic nu-i va mai sta in cale.”
Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului.(Ps 60:4)
Problemele unei societati nu pot fi depasite folosind aceleasi instrumente si acelasi sistem de gandire care le-au creeat. Propunerile autorului acestui articol sunt logice, dar nerealiste, in principal datorita unui dusman necrutator, si anume timpul. un alt dusman il reprezinta insusi sistemul social actual, care este primitiv si complet depasit de propria-i problematica. Asadar, nu se pot gasi solutii folosind metode de protest clasice sau instrumente politice. Metoda cea mai eficienta este desprinderea cat mai mult posibil fata de sistem a fiecarei familii in parte, adica independenta energetica, a hranei si a apei potabile si creearea unor cooperatii care sa asigure atat membrilor cooperatisti cat si nevoiasilor o paleta cat mai larga de bunuri industriale si de consum, si care sa concureze serios cu actualul sistem corporatist. Acest proces este, fireste, tot consumator de timp, dar poate fi pus in practica imediat, in plus este mai rapid si mai realist.