In afara tarii, lucreaza 2,9 milioane de romani. Ei au economisit zece miliarde de euro pe care ii tin in bancile din tarile in care se afla acum. In felul acesta, se pierd resurse financiare si se risipeste un potential important de forta de munca. Un studiu realizat, recent, de catre Fundatia Soros din Romania scoate in evidenta cateva adevaruri spectaculoase.
Primul, si cel mai important, este numarul romanilor aflati la munca in strainatate. Cifra la care ajunge studiul este de 2,9 milioane de romani. Este, fara indoiala, un numar impresionant.
Niciodata guvernul nu a vorbit oficial despre numarul muncitorilor aflati in afara tarii, dintr-un motiv cat se poate de simplu.
In fapt, plecarea romanilor la munca in strainatate releva precaritatea economiei romanesti. Cand exista aproape trei milioane de oameni care au plecat din tara pentru a lucra in lume inseamna cel putin doua sensibilitati ale economiei romanesti.
Prima arata cat de periferica este economia romaneasca si cat de putin ofera ea sanse cetatenilor romani.
A doua se refera la felul in care sunt distorsionate datele economice din Romania de catre aceasta realitate. Ganditi-va, numai: daca acesti trei milioane de oameni s-ar afla in tara, care ar fi rata somajului?
Din trei milioane de oameni, o parte ar lucra, o alta ar depasi perioada de somaj, dar cei mai multi ar fi in somaj.
Cifra de astazi a somajului ar fi, probabil, dubla. In plus, trei milioane de oameni reprezinta un procent important din totalul populatiei active a Romaniei.
Toate aceste aspecte arata potentialul imens nevalorificat de economia romaneasca. De altfel, guvernele din ultimii zece ani nu au facut nimic in tara pentru romanii din strainatate.
Mai precis, nu au facut decat sa clameze beneficiile pietei libere a fortei de munca si sa numere banii pe care muncitorii romani i-au trimis acasa. Remiterile, cum se numesc oficial trimiterile de bani, au fost substantiale.
In ultimii zece ani, au ajuns la aproximativ 30 de miliarde de euro. Acesti bani au avut rolul lor in economia romaneasca.
In primul rand, sumele sunt mai mari decat nivelul investitiilor straine directe. Cu alte cuvinte, romanii au trimis in tara mai multi bani decat investitorii straini. In felul acesta, banii muncitorilor romani au contribuit la reducerea deficitului de cont curent timp de ani de zile.
Un deficit care nu a fost deloc mic in perioada de crestere economica. In acei ani, scrie profesorul Liviu Voinea, a existat chiar un mit in Romania care spunea ca banii “capsunarilor” au pus umarul la cresterea economica romaneasca.
Dar, statistica si realitatea arata ca banii trimisi in Romania s-au dus catre consum. Banii veniti din afara tarii au crescut cu preponderenta consumul orientat, intr-o proportie covarsitoare, spre produsele din import. Dar aceasta nu este problema “capsunarilor”, ci a economiei romanesti. Si a viciilor pe care tranzitia le-a generat.
Economia romaneasca a traversat o situatie paradoxala. In anii ’90, au fost inchise multe companii cu capital de stat din motive legate de pierderea pietei externe si de caderea consumului pe piata interna.
Dupa ce, in anii 2000, cresterea economica a fost reluata, consumul a revenit spectaculos, dar, din pacate, prea tarziu pentru economia romaneasca.
Deja multe companii fusesera privatizate sau inchise astfel ca boom-ul economic, chiar dat de consum, nu a insemnat mare lucru pentru capitalul autohton si economia romaneasca.
Ba, dimpotriva, a creat un important deficit comercial. Studiul fundatiei Soros arata si ceea ce banuiam. Varsta medie a emigrantului roman este de 34,6 ani (adica oameni aflati in floarea varstei si in varful activitatii profesionale), exista un echilibru intre barbatii si femeile care au plecat la munca in afara tarii (53% sunt barbati, 47% sunt femei), nivelul de instruire al celor plecati la munca este, in general, scazut (un nivel de calificare inalt au doar 9% dintre romanii plecati in Europa de Sud si 20% dintre cei plecati in Europa de Nord).
Intrebarea este: cu ce planuri pleaca romanii? Ei isi doresc sa stranga 70.000 euro, iar orizontul de asteptare in care ar urma sa se intample acest lucru este de opt ani. Domeniile in care lucreaza cei plecati in afara tarii sunt deja stiute.
Este vorba despre constructii (26%), agricultura, ingrijirea la domiciliu (21%) si mai putin in domeniul industriei sau serviciilor (12%). Din acest punct de vedere, datele sunt coerente.
Avem oameni cu un nivel scazut de educatie care pleaca sa lucreze in constructii, agricultura sau ingrijire la domiciliu, iar intre cei plecati la munca proportia intre barbati si femei este echilibrata.
Desigur, studiul nu poate atinge dramele personale. Plecarile masive au dus deja la drame familiale, la abandonul familial, la copii ramasi in tara in ingrijirea bunicilor.
Toate aceste lucruri nu fac decat, dincolo de economie, sa afecteze sanatatea unui popor.
O alta cifra importanta a studiului arata ca romanii care muncesc in afara tarii au economisit intr-un an zece miliarde de euro, bani pe care ii tin in bancile din tarile in care lucreaza si nu in Romania.
Procentajele arata ca metoda desprinsa parca dintr-un alt secol (trimiterea banilor prin intermediari sau prieteni) arata dorinta de a minimiza costurile, adica de a nu plati comisioane bancilor sau firmelor de profil.
Adevarata problema este daca se poate face ceva pentru ca banii romanilor din afara tarii sa fie utili economiei romanesti. Cu siguranta, prea multe variante nu se pot imagina.
Din momentul in care romanii trimit mai putini bani in tara si economisesc mai mult in statele in care lucreaza este clar ca vorbim de o dezradacinare pronuntata a celor care muncesc in strainatate.
Ei incep sa-si inscrie copiii la scolile din tara in care muncesc, isi reintregesc familia acolo, in Europa, economisesc bani si trimit tot mai putin in tara.
Romanii plecati la munca devin, intr-o proportie covarsitoare, cetateni ai tarilor europene in care lucreaza si nu ai Romaniei.
Romania devine cel mult o destinatie de vacanta, de vizitare a rudelor si nimic altceva. Intrebarea este: ce i-ar mai face pe romani sa se intoarca in tara? Si, odata cu ei, banii pe care i-au economisit.
Raspunsurile, previzibile, vin chiar de la cei plecati. Un salariu la nivelul celui din Europa (31%), atingerea unei pensii decente (13%) sau implinirea planului de economii (47%).
Este cert ca putine ramuri economice si putine companii pot asigura salarii de nivel european, deci putini romani vor veni inapoi in tara si vor aduce si banii cu ei.
De asemenea, pentru a-si atinge planul de economii este nevoie de timp, iar multi dintre ei risca sa se integreze in tara in care lucreaza. In fine, am putea spera ca din cauza crizei economice sa se intoarca inapoi in tara.
Deocamdata, aceasta ipoteza nu s-a confirmat. Practic, nu se pot face prea multe peste noapte pentru romanii plecati la munca si pentru banii pe care ii economisesc.
Putem spera la o schimbare doar pe termen mediu, dar acum nimeni nu are vreo strategie sau vreun interes. Doar vorbe.
Constantin Rudnitchi
Adauga comentariu