Adrian Tirca: “Elita plutocratică nu dorește să cedeze puterea conform dorinței democratic exprimate”

Explicația pentru fenomenul la care asistăm este una foarte simplă: elita plutocratică nu dorește să cedeze puterea conform dorinței democratic exprimate fiindcă… nimeni în istorie nu a cedat puterea de bunăvoie. De aceea puterea se ia, nu se dă, la fel cum meseria se fură, nu se învață.
Democrația reprezintă acel set de reguli și de mecanisme instituționale pe care societățile avansate l-au creat pentru cedarea pașnică a puterii. România a adoptat în 1991 o Constituție democratică nu doar fiindcă a vrut să imite Vestul, ci și pentru că avusese experiența Decembrie 1989, când s-a refuzat transferul pașnic al puterii și știm ce a urmat.
Exact așa cum pentru elitele PCR era de neconceput ca ele să nu se mai afle în fruntea bucatelor, tot la fel este acum pentru soroșiștii euroatlantici, care consideră că ei sunt permanenți în vârful piramidei de putere, lucru posibil doar dacă partidele care câștigă alegerile sunt dintre cele sistemice. Exact la fel cum globaliștii Ursulei din Comisia Europeană se sprijină pe coaliția partidelor sistemice Populari-Socialiști-Liberali-Verzi, iar dacă acest cartel nu mai are majoritatea, Europa devine a națiunilor suverane, direcția actuală de servilism față de Bruxelles poate fi menținută numai prin marea coaliție de partide antisuverane PSD-PNL-USR-UDMR.
Așa cum Emil Bobu nu își putea concepe rolul periclitat într-o nouă distribuție a puterii, nici ONG-iștii din rețeaua Soros cu sinecuri la stat nu vor să își imagineze că ar putea fi debranșați din pozițiile de putere și control pe care le dețin. De aceea, ei definesc democrația drept forma de guvernământ în care ei dețin puterea, politicieni democrați drept aceia care le recunosc supremația și privilegiile de mandarini intangibili ai aparatului statal, iar extremist este tot ce îi contestă pe ei, fiindcă au primit la o recepție a Ambasadei SUA coronița de democrat și consideră că asta îi îndreptățește să determine cui îi este permis să exercite puterea.
Faptul că poporul ar putea avea alte viziuni decât ei, că și-ar putea dori alte lucruri sau că ar avea alte năzuințe, pe ei îi lasă rece. Ei controlează întregul aparat de formare a opiniei publice, de la mass-media la universități și thinktankuri, și se consideră îndreptățiți să impună poporului narativa lor asupra lucrurilor. Dacă poporul o respinge, cu atât mai rău pentru popor, fiindcă ei consideră că statul democratic nu e vrerea poporului ci vrerea celor care și-au ridicat certificatele de democrați de la Grupul de Dialog Social și de la Alianța Civică în anii ’90. Alte atestate nu se mai emit, a rămas fără cerneală imprimanta de democrați, așa că trebuie să ne mulțumim cu ei, chit că ei sunt programați să apere și chiar să impună orice barbarie (injectare forțată de seruri experimentale, intrarea în al treilea război mondial) atâta timp cât ea este cerută de Occident. Rolul lor de intelectuali publici se rezumă la faptul că preiau ordinul din străinătate și îl diseminează în colonie pe limba băștinașilor, ca misionarii care îi evanghelizau pe sălbatici în mileniul trecut.
De aceea, creatorii de discurs public din România fac orice pentru a trage de timp înainte de întâlnirea cu inevitabilul: faptul că lumea s-a schimbat, era lor a apus, valoarea lor socială s-a evaporat fiindcă nu îi mai crede nimeni, și este timpul să iasă la pensie și să lase locul liber pentru o nouă garnitură de lideri, care sunt reprezentativi pentru popor și care sunt mai în armonie cu ce își dorește majoritatea populației. E greu să le explici bursierilor Soros ai anilor ’90 că timpul lor s-a scurs în umbra marelui USSA, dar asta e realitatea, sunt complet inadecvați acestui mileniu, și cu cât țin mai tare de scaun, cu atât vor face tranziția de putere la fel de dificilă ca predecesorii lor de acum 35 de ani.

Autor: Adrian Tirca