Ne apropiem de un punct de inflexiune. In Statele Unite se va marca, începând de săptămâna viitoare, începutul unei noi dinamici globale. Iar asta se va întâmpla indiferent de care dintre cele două scenarii va fi prevalent. Atât scenariul A, cât și scenariul B vor aduce cu ele o accelerare și bulversare si mai profundă a modurilor standard de a percepe, intrerpreta și proiecta lucrurile.
În cele ce vor urma, va fi necesar, pentru publicul românesc și pentru buna adaptare a societății românești, mai mult decât oricând, asigurarea unui flux bun de informare factuală cu privire la evoluții. Va fi necesară o interpretare informată și inteligentă a fluxurilor. Întrebarea este: este sistemul media, intelectual-public sau de experți pregătit pentru această funcție socială esențială?
Răspunsul nu poate fi dat decât pe baza a ceea ce am învățat în ultimii ani cu privire la execuția acestei funcții sociale în România, adică uitându-ne la performanța celor care s-au interpus între informație și publicul românesc, asumându-și un rol în filtrarea și interpretarea acesteia:
1. Mass-media/jurnalismul. Mass-media este în momentul de față la un minim istoric, atât în ceea ce privește independența și credibilitatea, cât și competența resursei umane implicate în procesele de prelucrare și diseminare a informației și analizelor acesteia.
“Minim istoric” este, în realitate, un mod generos de a defini procesul de contraselecție care a izolat, marginalizat și demobilizat competențele și vocațiile publicistice și jurnalistice și a adus în față propagandiști sub acoperire sau simpli analfabeți funcționali care au saturat și sufocat informația publică în România în ultimii ani.
E foarte greu să ne închipuim că, în ceea ce va urma, în acest sistem și cu această calitate umană, se va schimba ceva în bine pe termen scurt și mediu.
2. “Experții”. Este adevărat că, peste tot în lume, criza și războiul au acoperit de ridicol o întreagă clasă chemată sau auto-chemată să comenteze din perspectiva unei expertize epistemice sau practice fenomenele de interes public. Ceea ce s-a întâmplat însă în România în ultimii ani (atmosfera de circ, prost gust, alarmism, autosuficiență, moralism kitsch și tupeu ignorant etalate în studiourile și pe platformele românești sub titlul de “expert” sau “analist”) a depășit orice fel de închipuire.
Ca exemplu, să spunem că în momentul de față, în toată mass-media și în toată gama de specializări mediatice și publicistice, România NU are niciun fel de expert în Statele Unite. Zero. În sensul unei persoane cu o pregătire și cu o experiență care să-i permită să comenteze informat și să înțeleagă ceea ce se întâmplă realmente în Statele Unite.
Adică cineva care să treacă un examen elementar de istorie și introducere în politica americană de anul 1 și să fie capabil să aplice informația învățată la realitățile curente americane, evitând practica de a reproduce necritic tot ce este oficializat de la centrala de propagandă americană. (Că avem politologi mari sau profesori universitari care nu ar trece acest examen, nu mai vorbim).
Și atenție: aici vorbim despre partenerul strategic și pivotul geopoliticii și dinamicii civilizaționale mondiale. Faptul că toate site-urile, platformele și pretențiile mediatice românești NU au fost capabile să producă, în 30 de ani, un specialist publicist capabil să ofere publicului românesc o interfață cu lumea americană – capabil să depășească nivelul de repetiție pe pilot automat al liniilor de propagandă ale zilei – este un mister, cel puțin pentru mine.
3. Intelectualii publici. Aici lucrurile devin deja redundante pentru cei care urmăresc comentariile mele pe Facebook. După acești ultimi ani, avem de-a face cu o revelație: împăratul este gol! Nu există nimic de substanță în oferta intelectualilor publici angajați și auto-desemnați ca repere intelectuale și morale ale spațiului de limbă română.
Nu există nimic în termeni de informație, nu există capacități de analiză, nu există instrumente și pregătire, dar mai ales nu există nici măcar conștiința absenței tuturor celor de mai sus. Nu cred că are cineva vreo așteptare de la ei la o analiză informată sau o interpretare serioasă în cele ce urmează. De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.
4. Organizațiile la interfața dintre societatea civilă, cultura civică și dialogul social. Și aici lucrurile sunt foarte evidente: a existat o constantă, indiferent sub ce etichete s-au prezentat sau care au fost pretențiile acestor nenumărate organizații (a căror origine, intenții sau motivații nu sunt niciodată stabile sau clare, ele modificându-se după direcția de propagandă, linia de finanțare sau prioritățile anunțate de sponsori – de obicei occidentali).
Indiferent de etichete sau formulă, aceste entități au demonstrat în ultimii ani un singur lucru: că indiferent ce faceau sau care era misiunea organizationala sub care mai operau in clipa fatidică, atunci cand se face strigarea, vor lasa totul si se vor alinia și vor deveni operațiuni active de propagandă și reglementare a opiniei publice și a percepției sociale, la primul semnal dat de la centru.
CONCLUZII
Toate cele de mai sus alcătuiesc un tablou realist al situației în care ne aflăm acum, în pragul declanșării unor serii de evoluții în lumea occidentală și americană, de care depind nenumărate fațete ale lumii globale în care trăim. În oricare dintre cele două scenarii posibile, capacitățile sistemelor de informare, interpretare și adaptare națională vor fi supuse unui test major.
Cele de mai sus fiind spuse, să notăm că în toate categoriile de mai sus există și excepții. Există competență, există vocație, există onestitate față de public și față de sine. Numai că acestea sunt excepții. Sunt supraviețuitorii valului de selecție adversă care a măturat practic mass-media, sfera intelectuală publică, specializările și societatea civilă românească în ultimele decenii.
Cum a fost posibil acest lucru este o discuție separată. Fapt este că, în acest moment, România se află în vâltoarea evoluțiilor globale, cu tot tabloul de bord al conștiinței publice și opiniei publice blocat, bruiat, derutat și deturnat de fenomenele descrise mai sus.
Din fericire, o parte a publicului a învățat să navigheze fluxurile informaționale și să le interpreteze în noile condiții. În primul rând de această parte a publicului vor depinde percepția și discursul public românesc în perioada ce urmează.
Tot de acolo va trebui să înceapă și reconstrucția, dacă și când va începe. A mai avea, după toți acești ani, așteptări de la categoriile, personajele, platformele și organizațiile de mai sus este naiv și contraproductiv.
Autor: Paul Dragos Aligica
Hartmann??