Așa cum v-am spus pe rețelele de socializare, partidul de guvernământ, Visul Georgian, a câștigat detașat alegerile cu un scor de peste 52%. Șocul, pentru cei care nu știu cum funcționează mașina occidentală de mâncat rahat, este mare întrucât Visul Georgian era dat în sondaje cu un procent maxim de 35%. Cum poți, totuși, să crești peste noapte atât de mult? E imposibil, nu-i așa?
În realitate Visul Georgian nu a crescut. Acela era procentul partidului, doar că meciul părea că se joacă după „algoritmul occidental”. Îl cunoașteți? Când decide să cotropească o țară, Occidentul n-o face într-un mod monolitic, impunând un anumit partid, ci utilizează o strategie distribuită. Inițial îți apar diverse ONG-uri bine finanțate. Apoi diverși jurnaliști încep să agite apele. Când se strânge un număr critic de paraziți jurnalistici apar noi instituții media care, treptat, devin dominante deoarece, indiferent de cota lor reală de popularitate, sunt susținute cu subvenții mascate prin contracte generoase de publicitate. Apoi, după ce se fabrică „efuziunea”, începe „emanarea” unor mișcări politice. Occidentul recrutează dizidenți din partidele politice cărora le dă posibilitatea să-și formeze platforme politice. Însă niciodată Occidentul nu investește în partide puternice, ci într-o păduchelniță de partide mici și medii care atacă diverse segmente țintite de populație. De ce devin aceste partide populare? Pentru că societatea e prinsă într-o capcană: intelectualii vânduți sunt folosiți pentru agitație, ONG-urile devin megafoane care amplifică mesajul și-l traduc pentru diverse segmente, în paralel cu platformele politice. Rezultă un haos social din care cel care nu cunoaște schema nu înțelege nimic, dar este păcălit de diverse „mesaje juste”.
Ați putea crede că asemenea operațiuni costă enorm, că Occidentul trebuie să investească masiv și că, la un moment dat, acțiunile sale ar putea fi contracarate prin blocarea fondurilor. E fals! În realitate, mașinăria infernală a Occidentului este extrem de eficientă. Când v-am spus despre cum e subvenționată media – prin publicitatea masivă făcută de firmele occidentale în media aliniată – trebuia să înțelegeți că la mijloc e o schemă infernală. De fapt, prin chestiuni de acest gen, mașinăria de mâncat rahat occidentală ajunge să fie subvenționată din banii țării țintă. Și, treptat, la fel se întâmplă și cu ONG-urile și partidele politice. Luați exemplul nostru. Este o lege care permite unor ONG-uri să fie declarate de utilitate publică, astfel încât să beneficieze de diverse scutiri și de subvenții acordate de stat. Partidele politice primesc bani de la Buget, ceea ce e, de departe, cea mai mare nebunie. Și, uite-așa, prin acțiuni de penetrare adâncă efectuate de serviciile secrete occidentale(întrucât nimic nu scapă de furia Occidentului), statul țintă ajunge să auto-subvenționeze tocmai mișcările care luptă împotriva sa.
La noi o vedeți zilnic. Diverse platforme apărute de nicăieri sunt subvenționate generos și beneficiază de un masib buzz mediatic. Deh, servesc aceleași interese. Alte platforme ideologice sunt scutite la ananghie de datoriile la stat(vezi cazurile ProTV și Humanitas). Oriunde te uiți observi cum, din banii țării, sunt subvenționați fix cei care luptă împotriva ei. Domeniul juridic, în urma penetrării, se transformă într-o armă profund antinațională. Aveți exemplele arestărilor aberante, ale condamnărilor scandaloase, a promovărilor țintite strict pe dosar, toate acestea de sorginte bolșevică. Toate „portocalele” care au transformat justiția într-o curvă trotuaristă au fost promovate din plin și susținute de mâna invizibilă a serviciilor cotropite în totalitate. Totul se desfășoară pe baza unui șablon bolșevic, culmea, inclusiv la nivel de limbaj, de slogan. Occidentul și-a însușit bine lecția implementată la începutul secolului trecut în Rusia! Închid aici paranteza pentru a ne întoarce la tema de azi.
Cum s-a răsturnat masa în Georgia? În primul rând, partidul de guvernământ e o nucă tare. Irakli Kobakhidze e tânăr, patriot, se bazează pe principii solide și urmărește interesele țării sale, cunoscând în detaliu cuibul de viespi care-i atacă țara. Georgia a fost „ucrainificată” încă de la „desprinderea” efectuată de penalul Mikheil Saakashvili, acum condamnat în Georgia, după ce mult timp a încercat să fugă de răspundere. O grămadă de agenți străini au ajuns până-n inima statului georgian, iar constituirea „Visului Georgian” reprezintă un paradox pentru cei care nu cunosc spiritul georgienilor. Dintr-un anume punct de vedere, victoria partidului aflat la putere nu este surprinzătoare, cunoscut fiind spiritul de rezistență al popoarelor caucaziene.
Tot ceea ce a fost anterior dat publicității, toate sondajele care dădeau partidul al 35% erau false, fiind întocmite de forțele occidentale de presiune mediatică. Toate clamările de „victorie fără probleme a forțelor pro-europene”, de asemenea. Realitatea se știa în teren, dar se bănuia că totul se va negocia la masa verde, cam după modelul „Ambasada”, practicat la noi. Culmea, Kobakhidze a jucat un joc de maestru, părând că acceptă „inevitabilul” și adormind astfel vigilența oponenților săi. Însă, cu doar trei săptămâni înainte de alegeri, s-a dezlănțuit. Factorilor de conducere li s-au prezentat sondajele reale și li s-au fixat ținte electorale clare. Mașinăria partidului a fost activată spre surprinderea oponenților săi luați prin surprindere. De aceea, în disperare de cauză, Ambasada SUA abia a mai putut să încropească pe genunchi o dezordine pro-europeană în perioada premergătoare alegerilor. Asta după ce anterior evaluaseră că „se pot întâmpla acte de dezordine și violențe la Tbilisi”.
Furia occidentală e cu atât mai mare cu cât tactica din Georgia i-a lăsat în fundul gol. Cu o majoritate absolută în Parlament, Visul Georgian poate acum să conducă eficient. Doar că alegerile reprezintă o etapă intermediară întrucât lupta abia acum începe. Președinta Georgiei – rapandula pe care o puteți vedea în imaginea atașată articolului – a anunțat că nu poate recunoaște rezultatul alegerilor deoarece „acestea au fost furate”. Desigur, nu a adus niciun argument și, de asemenea, nu are nicio atribuțiune în ceea ce privește controlul sau supervizarea alegerilor. Rolul său, conform Constituției, este unul pur decorativ. A ales însă să transmită mesajul de slugă, pe care i l-au ordonat șefii săi, îndemnând populația să protesteze. Vi se pare cunoscut? Este scenariul Maidan, pus pe tapet acum în Georgia.
Reacția era previzibilă încă de când, în disperare de cauză, occidentalii au recurs inclusiv la atacarea informatică a Comisiei Electorale a Georgiei, site-ul care centraliza alegerile fiind imposibil de accesat timp de două ore. A fost „momentul Ambasada” al Georgiei, atunci când ar fi trebuit să se schimbe totul la masa verde, „dându-se vina” pe „votul masiv al tinerilor care au schimbat destinul țării, îndreptând-o spre valorile Occidentului”. Doar că n-a fost așa. Spre deosebire de Victor Ponta care a făcut în pantaloni atunci când dinspre Ambasada SUA i s-a spus că Plăvanul e alesul, Irakli Kobakhidze le-a anihilat cu calm toate tentativele, refuzându-i diplomatic. De-aici isteria declanșată la unison.
Poate vă întrebați de unde cerbicia asta a SUA pentru o țărișoară insignifiantă. Dacă vă întrebați asta înseamnă că nu ați studiat harta. Zona Caucazului este una extrem de importantă, fiind un fel de „coloană vertebrală” a „Lumii Pământului”. Din păcate, de la Alexandru cel Mare nu mai este înțeleasă deplin importanța zonei. Confruntările care se dau acolo între marile puteri sunt strict tactice, nu strategice, semn că încă nu au înțeles cu adevărat importanța zonei. Rusia pune piciorul în prag pentru a evita un nou război porni acum dinspre Georgia, fapt care i-ar complica situația. Americanii însă aveau planuri ceva mai mari. Prin racolarea lui Nikol Pașinian din Armenia, americanii visau o complicare extremă a situației prin crearea unui coridor de control al lumii turcice. Cu toate că pe de o parte încurajează „impulsul turcic” prin ajutarea creșterii influenței turcești în Caucaz, prin controlul Armeniei și Georgiei vizează controlul influenței turcești. Pierzând Georgia, investiția în Armenia devine futilă întrucât acum „piatra lor de boltă” este înconjurată de puteri ostile. Azerbaidjanul are o enclavă în Armenia, Republica Autonomă Nahicevan, așa cum și Aremenia avea Nagorno-Karabakh în Azerbaidjan. Dacă vreți, cele două regiuni erau simetrice din punct de vedere politic. După ce idiotul Nikol Pașinian, pentru a face blatul cu Occidentul, a părăsit Nagorno-Karabakh, lăsând de păcălici trupele ruse de menținere a păcii, Armenia și-a pierdut inclusiv protecția din partea Rusiei, singura care i-a garantat integritatea teritorială. Acum Armenia s-a trezit înconjurată de forțe ostile. La Nord Georgia nu are niciun interes să mai facă vreun blat, la sud Iranul are propriile interese, iar la Est și Vest are cei mai mari dușmani ai săi: turcii și azerii(care-s tot turci!). Iar marii săi dușmani sunt gata s-o digere!
Practic, prin pierderea meciului Georgian, Occidentul pierde și Armenia, iar lecția armenească va fi una despre neputința Occidentului de a-și proiecta puterea, un semn clar de impotență cronică. Inclusiv rușii sunt acum interesați ca armenii să simtă pe propria piele rezultatul politicii cretine a lui Pașinian.
Iată așadar de ce mă aștept ca Maidanul de la Tbilisi să fie unul de o violență extremă. La urma urmei, acolo își joacă Occidentul una dintre ultimele sale cărți. Însă, în mod sigur, de data aceasta Rusia nu va mai sta de-o parte întrucât în perioada următoare trebuie să evite o situație similară celei din Ucraina. Însă treburile curg în direcții neprevăzute. În Armenia s-au agitat apele, iar protestatarii l-au luat puternic în vizor pe Pașinian pe care-l așteaptă un dosar de înaltă trădare. Așadar, căderea viermelui instalat în adâncul statului georgian conduce inevitabil la o cutremurare a situației regimului nulității Pașinian. Și, uite-așa, întreaga investiție occidentală în zonă se duce de râpă.
Însă acum facem doar proiecții. Trebuie mai întâi să vedem cum se va tranșa socoteala la Tbilisi. Omul din umbră și eminența cenușie a partidului „Visul Georgian”, Bidzina Ivanişvili, a promis că după alegeri urmează arestarea trădătorilor care produc agitație în societatea georgiană. În mod normal asta e ceea ce ar trebui făcut, la fel cum a procedat și Erdogan în Turcia. Fără o deparazitare a statului, e imposibil să conduci. Așa că, în mod sigur, spiritele se vor încinge acolo, astfel încât vom mai discuta subiectul.
P.S. Știați că o postare de facebook mi-a fost ștearsă ca efect al unui „fact checking” efectuat de un ONG georgian? Iaca acum fac și eu un fact checking la adresa cuibului de vipere de-acolo.
Autor: Dan Diaconu
Adauga comentariu