Cel mai desăvârşit artist poate fi descurajat de critica sau de indiferenţa celei mai desăvârşite nulităţi.
De ce reacționăm doar atunci când ne sunt afectate doar propriile interese? De ce luăm atitudine doar în condițiile în care ne este lovită propria persoană? De ce nu suntem interesați de binele comun sau de durerea altuia?
Factorul malign din societatea românească este unul difuz, la perpetuarea căruia contribuie fiecare individ în parte. Principalul simptom al prezenței acestei maladii este incoerența morală, situație care ne face pe toți să ne plângem de prezența răului, însă numai atunci când suntem afectați personal de el.
Acest rău nu constă doar în perpetuarea unui regim politic constituit prin asocierea celor mai imorale elemente ale societății, ci și de prezența unui tipar de comportament care se regăsește aproape pretutindeni și în orice condiții.
Lipsa de unitate existentă în societatea românească este efectul unui individualism materialist care ne predispune la o etalare “exhibiționistă“ a EGO-ului și neglijarea sau marginalizarea situațiilor complexe în care sunt puși semenii noștri.
Fiindcă nu beneficiem de o educație a deschiderii și a solidarității autentice promovăm TĂCEREA atunci când s-ar impune auzirea unor voci și PASIVISMUL în condițiile în care este necesară asumarea curajului civic.
Gestul învățătoarei Anghel iese din tiparele noastre comportamentale și ne pune pe fiecare dintre noi în fața unei oglinzi incomode, în care fiecare chip al nostru pare a fi tot mai dezumanizat. Ni se oferă o lecție pe care cu greu ne-o putem însuși și pentru care nu avem prea multă afinitate. Idealurile de viață nu ne sunt foarte familiare, iar atitudinea proactivă nu este inclusă în exercițiul vieții noastre. Iar acum, gesturi de o asemenea rară noblețe ne pun în situația umilitoare de a recunoaște că ne-am pierdut o demnitate pentru care nu avem nici resursele de a ne lupta. Ființe debusolate, navigând în derivă pe ape tot mai agitate.
Trăind în cercul nostru strâmt norocul ne petrece... Sau poate vom avea un moment de revelație pentru a înțelege la modul ideal rostul existenței noastre pe acest pământ. Învățând nu doar să apreciem, ci și să practicăm gesturi care depășesc sfera “normalității“ noastre. Evidențiind faptul că doar relaționând empatic putem genera o reconstrucție a unei societăți ce pare iremediabil pierdută! Putem rescrie o veche istorie sau avem șansa unui nou început! “Experiment“ ce se poate finaliza cu recuperarea semnificației și a valorilor ce presupun conviețuirea cu adevărat ca OAMENI…
prof. Lehaci Florentin
sursa: proatitudine.ro
Adauga comentariu