Intrarea AFU pe teritoriul Rusiei este, fără doar și poate, o mișcare surprinzătoare, numai bună pentru mașina de propagandă vestică. Într-adevăr, situația i-a prins pe ruși pe picior greșit, cumva similar operațiunii instrumentate de Prigojin. Nimeni nu s-a gândit că, în condițiile în care pe întreaga linie a frontului înregistrează dezastre, vreun comandant ar mai avea nebunia să disloce un corp de armată pentru a servi unei previzibile nivelări din partea Rusiei.
Într-adevăr, ucrainenii au intrat acolo cu întreaga tehnică occidentală, au făcut inclusiv, anterior, raiduri cu F-16. Mișcarea a fost una pregătită, dar de cauzat a fost cauzată de delăsarea rușilor. Era cât se poate de clar că, după ce au intrat în Harkov, intrarea în Sumî devenea obligatorie. Chiar și în perspectiva semnării unui tratat, din punct de vedere strategic, Rusia nu-și poate permite o apropiere a NATO la o distanță mai mică de 200 km față de actuala graniță a Ucrainei, ceea ce coincide cu linia Niprului. Este, deci, cât se poate de logic că operațiunile din Harkov trebuiau continuate cu deschiderea frontului în Sumî, mai ales după infiltrările dese ale Ucrainei în regiunea Kursk. Acum au parte nu doar de o surpriză, ci de obligativitatea deschiderii frontului de pe teritoriul lor, motiv pentru care mă întreb dacă nu cumva întreaga operațiune a fost una în care AFU a intuit ceea ce urmează, făcând prima mișcare. Oricum, concentrarea de forțe de suport de pe teritoriul Ucrainei este destul de mare, ceea ce ne indică faptul că nu vom avea parte de o dezvoltare rapidă a situației.
Din ceea ce se vede în teren, personal cred că este una dintre ultimele încercări ale Ucrainei de a câștiga narațiunea mediatică. Presa tefelistă e în flăcări, aducând omagii și prezentând în termeni superlativi ceea ce se întâmplă în teren, uitând cu desăvârșire faptul că e un atac terorist dat de o armată barbară, că ținta au fost oamenii simpli și nu echipamente militare și că nu se întâmplă nimic altceva decât un banal atac, adică o nouă mașină de tocat ucraineni și ceva ruși, probabil.
Bombardarea Suzemka(localitate din Federeația Rusă, ocupată în partea vestică de AFU) de către ruși a fost șocantă pentru oricine, dar trebuie înțeles că, pentru a-și proteja țara, rușii nu au absolut nicio limită. Dacă e nevoie să are peste o localitate vor ara, fără să clipească din ochi. De aceea, bombardarea acelei localități nu trebuie privită cu surpriză.
Că e groasă situația, o dovedește mișcarea laterală a executivului american. Într-o conferință de presă ad-hoc, nulitatea Kirby a spus că SUA a solicitat deja la Kiev explicații pentru atacul din regiunea Kursk. Simplu și sec, astfel încât să înțeleagă până și un copil care-s ticăloșii din spatele acțiunii. Doar că povestea asta cred că o să-i doară teribil în Golf. Am eu presimțirea asta că acolo se vor petrece evenimente mult mai mari decât credem noi, dar mai ales ei.
Trebuie să menționez că, prin comentariile făcute, Uniunea Europeană deja s-a mânjit de rahat, declarând oficial că atacul asupra civililor ruși face parte din „dreptul legitim al Ucrainei la apărare”. Ca de fiecare dată, și de această dată vorbele aruncate fără discernământ, urmărind strict câștiguri pe termen scurt, își vor dovedi efectul contrar atunci când vor fi la anaghie.
Din punct de vedere strategic, operațiunea ucraineană tind să cred că va fi o nouă plată extrem de scumpă pentru o operațiune de PR. În cazul în care Ucraina eșuează în a alimenta cu trupe și echipament frontul deschis, se va dovedi o nouă bombă mediatică al cărei cost în sânge ucrainean va fi mare. Deja, numărul de morți din zona ucraineană e mare, echipamentele pierdute, de asemenea, sunt considerabile. Știu că pentru ei chestiunile acestea nu sunt importante, că aruncă în disperare la înaintare oameni și echipamente, fără niciun pic de milă, dar toate aceste lucruri se vor răzbuna la un moment dat, mai precis atunci când va trebui achitată nota de plată.
Ceea ce trebuie să înțelegem este că, din acest moment nu mai avem de-a face cu o operațiune, ci cu un război în toată regula între VEST și EST. Așa a fost de la început, dar era mascat de aparențe. Acum nu mai e vorba de aparențe, ci de o luptă cu adevărat existențială pe care au înțeles-o chiar și cei mai îndărătnci ruși. Nu știu dacă cineva i-a îndemnat pe naziștii de la Kiev strict spre Kursk pentru a cere o revanșă istorică, dar e cât se poate de clar că și la nivel simbolic treburile arată grav. Rusia, așa cum a spus-o și Medvedev, se vede nevoită să nu se mai oprească pe linia Niprului, ci să meargă chiar mai departe.
Știu că, în acest moment, mulți vor spune că Rusia nu mai e cea din Al Doilea Război Mondial, că nu mai au capacitate și multe alte nebunii. În realitate trebuie să ne gândim cât se poate de clar că acest eveniment pe care noi îl sprijinim la modul imbecil, fără să fi pus în balanță o minimă analiză, aruncându-ne cu capul înainte, e posibil să ne afecteze evoluția în următorii 100 de ani. La fel ca nulitățile antebelice, nulitățile de-acum se fac preș în fața stăpânilor lor externi. Doar că, de data aceasta, e o mică notă de subsol care ne spune că „șefii la lume e în schimbare” și, spre deosebire de momentul exploziv al ultimului Război Mondial, cel de-acum va răsturna ierarhiile nu doar la nivelul statelor, ci în eșalonul superior.
Autor: Dan Diaconu
Adauga comentariu