Îmi place că, de fiecare dată când face elita progresistă câte o gafă, oricât de mică, începe obligatoriu ședința de gaslighting pe internet. Imediat sar toți voluntarii: ”Dom’le, nu e ce crezi dumneata! Aceste lucruri sunt mult prea complexe pentru niște minți atât de năpăstuite cum au troglodiții pe-aici. Dacă l-ai fi citit pe Nietschzecjhtzce, ai fi putut înțelege geniul subliminal ce răzbește prin acest mesaj ce reprezintă un strigăt asurzitor de libertate, menit să cutremure zeitgeist-ul somnolent și îmbâcsit. Îți scapă simbolistica Hegeliană, relațional complexă și exhaustiv caducă, ce demitizează influența fenomenologică absconsă, cu tente neo-păgâne, din meandrele creștinismului timpuriu! Trebuie să te mai culturalizezi un pic, săracule! Mai citește analfabetule!”.
V-am mai zis eu: Singura diferență între prostituată și influențăr este că prostituata nu o suge gratis. Pe ăștia i-aș putea lua mai în serios dacă ar avea conturi de OnlyFans și ne-ar explica perspectiva lor în timp ce se așază într-un dildo sub formă de pumn. Eu sunt mereu în opoziție. Față de orice. Și mama dacă ajunge împărăteasă planetară, eu tot în opoziție o să fiu. Urăsc conceptul de lins bocancul orânduirii. Puterea trebuie luată mereu peste picior. Așadar, nu exclud posibilitatea ca conservatorii să fi înțeles greșit și să se fi supărat degeaba la deschiderea Olimpiadei, dar simt nevoia să le iau apărarea anyway. Miștourile la adresa conservatorilor au devenit obositoare.
În ultimă instanță, toate evenimentele publice sunt chestiuni de percepție. Olimpiada nu este politică și nu se adresează unui public anume. Olimpiada este pentru toți, indiferent de rasă, crez, ideologie, orientare sau naționalitate. Un astfel de produs se comunică cu grijă, ținând cont de faptul că mai mult de jumătate din participanți nu vor adera la noile valori europene. Am lucrat toată viața în marketing și comunicare vizuală. M-am străduit de fiecare dată să comunic de-așa natură încât să nu insult publicul și nici să nu las loc de interpretări. Să nu aduc deservicii clientului în mod involuntar. Când vinzi ceva, fie că e un produs sau un spectacol, ultimul lucru pe care vrei să-l faci este să comunici neclar și să lași loc de subînțelesuri jignitoare. Dacă unul din douăzeci de privitori îți spune că logo-ul făcut de tine arată ca o svastică de la distanță, schimbi logo-ul, nu te cerți cu privitorul că n-a înțeles.
Așa și aici. O simplă repoziționare a dansatorilor și actorilor respectivi ar fi schimbat înțelesul imaginilor. Evident că oamenii știau ce fac. Astfel de spectacole sunt organizate de profesioniști în comunicare, simbolistică, aranjament, scenografie etc.. Asta cu ”Ai înțeles greșit pentru că ești prost! De fapt, Dionisos se ardea în pârț cu nepoata lui Apollo pe Muntele Olimp cucerit de sirene cu coaiele pe-afară” e doar vrăjeala de după. E un fel de ”nu e ceea ce pare” după ce te prinde nevastă-ta cu una capră în pat. Ăla e momentul perfect pentru ”nu e ceea ce pare” – când trântește nevastă-ta ușa de perete, vecina se crispează brusc, încordează din buci și-ți dă mădularul afară, atunci începi: Iubi, nu e ce crezi tu!!! Vecina se îneca cu o măslină, a bătut furtunos la ușa noastră că nu putea respira, iar eu am început să-i aplic manevra Heimlich! Cum, nu cunoști metodele astea noi de Heimlich? Mai citește, proasto!”.
Autor: Dan Pavel
Adauga comentariu