În momentul de față, Franța e neguvernabilă.
Alianța cu Rassemblement National e exclusă atât în cazul lui Macron, cât și în cazul Noului Front Popular. În fond, scopul alianței electorale neoficiale dintre centrul liberal și stânga tocmai acesta a fost: să împiedice o victorie a RN.
Pe de altă parte, calea cea mai sigură către o victorie a RN la alegerile prezidențiale din 2027 trece printr-o compromitere a lui Mélenchon și a colegilor săi din Noul Front Popular, ceea ce se va întâmpla inevitabil dacă Mélenchon fie va conduce un guvern minoritar, incapabil să își pună în practică programul, fie va guverna în alianță cu formațiunea politică a președintelui în exercițiu. În ambele cazuri, vom avea încă trei ani de neoliberalism cu față umană, plus deja consacrata spoială progresistă, adică faza terminală a neoliberalismului care se va termina, inevitabil, cu victoria lui le Pen la următoarele alegeri.
Pentru a opri ascensiunea lui le Pen, stânga trebuie să rezolve problemele economice care alimentează această ascensiune. Nu e deloc clar în ce măsură ar putea să facă asta, dar e clar că nu o poate face în alianță cu Macron sau cu un guvern lipsit de o majoritate confortabilă în Adunarea Națională.
În fine, nici Macron nu mai poate să guverneze de unul singur cu mai puțin de o treime din mandatele din Adunarea Națională, pentru care nu se vor mai putea organiza alegeri mai devreme de un an.
Firește, în intervalul acesta de timp, nimeni nu va mai fi în stare să implementeze măsurile nepopulare solicitate periodic de investitorii care au împins țara, pas cu pas, către actualul impas, și care cu siguranță încep să devină tot mai stresați. Iar reacția inevitabilă a piețelor stresate de instabilitatea politică nu va face decât să agraveze problemele economice ale Franței, generând astfel și mai multă instabilitate politică.
Trăim vremuri interesante.
Autor: Alexandru Racu
Adauga comentariu