Tocmai ce am ieșit de la o conferință privind afacerile de familie în România, organizată de CCIB.
Am aflat și discutat lucruri interesante.
1). Afacerile de familie generează 50% din cifra de afaceri și 60% din profitul din economia României.
Ca și mine, există o grămadă de oameni care se trezesc în fiecare zi de luni lăsată de la Dumnezeu, la ora 6,15 dimineața, ca să facă rost de bani pentru a asigura salariile a sute sau mii de oameni, plata taxelor și impozitelor, ratele la credit și leasing, polițele de asigurare și executarea regulilor mereu re-inventate de prostocrația curentă. Și să privească obidiți cum corporațiile, băncile și vătafii lor își fabrică legi de uz și interes propriu (ori, după caz, cum împiedică în guvern și parlament proiecte de reglementări care ar putea face bine oamenilor, doar prin simplul fapt că le-ar lua lor, neo-feudalilor economiei, cașcavalul și privilegiile nejustificate și, mai ales, nemeritate).
2). Sunt 720 de mii de afaceri de familie în agricultură. Pe aceștia îi știm din evidențele APIA (care dă subvenții agricole). Mai sunt, însă, alți 4,3 milioane de țărani, dar deconectați de la subvențiile actuale, (desigur, prin voința politică a celor care sunt în vârful dealului de peste 33 de ani), dar care îți lucrează pământul sau îți obțin alimentele de subzistență din propria grădină sau de pe propriul teren cultivat.
Vorbim, deci, de o clasă socială uriașă – țăranii auto-sustenabili și fermierii (arendașii). Sunt o potențială forță uriașă de convingere. Sunt un fel de coloană vertebrală morală a națiunii pe care, iată, establishmentul prostocrat actual o obidește, o disprețuiește sau, cel mult, o ignoră.
Numai că toți acești oameni, preocupați cu responsabilitatea managerială sau cu supraviețuirea, ignoră forța pe care o au, sunt apatici și nu pretind, vocal, cum fac o sumedenie de militanți țipători, să li se dea respectul cuvenit în societate.
Vorbesc de respectul pentru familie, națiune, credință creștină și libertate, care sunt adevăratele și eternele valori ale comunității. Valorile noastre, de altfel.
Hai Liberare!
Autor: Gheorghe Piperea
Adauga comentariu