Analize și opinii

Laur Tirca: “Extrem de puțină lume se mai arată deranjată de excepționalismul juridic în care am funcționat timp de 22 de luni”

Extrem de puțină lume se mai arată deranjată de excepționalismul juridic în care am funcționat timp de 22 de luni: starea de alertă.
Spre deosebire de starea de urgență, definită în Constituție și cu limite clare de funcționare atât ca durată cât și ca restrângeri ale drepturilor omului, starea de alertă e definită vag într-o lege și nu a fost gândită decât pentru o funcționare de câteva zile, la nivel local, nu pentru a conduce o țară pe termen nedeterminat.
Așa cum a constatat instanță după instanță, starea de alertă nu putea fi mai restrictivă decât ce prevede Constituția la starea de urgență, și cu toate astea a fost, că de aia s-a apelat la ea. Ea nu a mai fost supusă reaprobării Parlamentului, așa cum starea de urgență ar fi trebuit. Organismul (CNSU) care conducea țara nu era constituit legal, avea o componență secretă, hotărârile lui nu erau semnate și multe nu erau publicate în Monitorul Oficial, deși instituțiile din subordinea Guvernului erau chemate să le aplice.
Românii au fost supuși timp de 22 de luni unui abuz în cel mai propriu sens – cel definit legal. Niște uzurpatori ai puterii de stat, mulți dintre ei necunoscuți nici până azi, au constituit o juntă cu caracter militar și au condus prin decret într-o stare de excepționalism constituțional semnalat ca atare de instanțe. Actele emise de ei nu erau semnate și componența CNSU era anonimă tocmai pentru că erau conștienți că ce făceau era ilegal și ar fi trebuit să răspundă penal pentru asta.
Abuzul îndurat de români timp de 22 de luni în mod cât se poate de ilegal ar fi trebuit pedepsit, dar iată că nu mai există nicio parte interesată de a continua lupta în această direcție, deși a fost o lovitură de stat în cel mai propriu sens. Nici măcar AUR, partidul emanat din rezistența la acele abuzuri, nu mai e interesat de astfel de lucruri.
Starea de alertă a fost oprită în martie 2022, ca urmare a începerii războiului din Ucraina și venirii afluxului de refugiați nevaccinați care, în baza pașaportului ucrainian, puteau intra peste tot pe unde noi nu puteam intra. Aceasta a fost ultima prevedere a CNSU, să discrimineze pozitiv cetățenii altei țări în raport cu propriii cetățeni, dacă aveați dubii pentru cine lucrau ei de fapt.
Și cum soluția să rugăm ucrainienii să intre în baza pașaportului până la magazin să ne cumpere și nouă chiloți nu avea cum să funcționeze pe termen lung făra o uriașă opoziție, s-a decis stoparea circului și punerea lui în așteptare. Cu ce a fost înlocuit? Primul lucru pe care Guvernul l-a decis când a hotărât ieșirea din extraconstituționala “stare de alertă” a fost legiferarea unei extraconstituționale “stări de criză”, care să permită guvernarea țării la fel de arbitrar, de un organism militar precum a fost CNSU, de data asta în scopul mobilizării bărbaților și a participării la un război.
De ce avea Guvernul nevoie de inventarea unei noi șj vagi stări, neprevăzută în Constituție? Din același motiv pentru care a preferat starea de alertă stării de urgență: a doua e definită clar, are limitări și stabilește responsabili, pe când prima e neconstituțională și lasă la abuzul unei junte anonime guvernarea discreționară a țării pe termen nelimitat. Idem au nevoie și de “starea de criză” dacă vor să guverneze “ca și cum ar fi război”, inclusiv să mobilizeze bărbații spre a-i trimite spre teatre de luptă, fără ca România să fie atacată și fără ca starea de război să fie declarată oficial.
Oare cărui tip de scenariu îi servește “starea de criză”? Să sperăm că nu vom afla…

Autor: Laur Tirca

Despre autor

editor

Adauga comentariu

Adauga un comentariu