Analize și opinii

Alexandru Racu: “Așa a fost mereu în istorie”

Toți tefeleii și neoconii vorbesc despre o victorie imposibilă, deoarece nimeni nu poate câștiga un astfel de război care nu trebuie să aibă loc. Punct. Atâta timp cât unii își imaginează că un astfel de război ar putea fi câștigat, riscul ca el să se producă crește. Alături de mulți alți reprezentanți ai elitei occidentale, Naumescu delirează, și mă tem că numai o explozie nucleară îl va trezi – și îi va trezi pe toți – din delir. Însăși ideea că războiul va dura ani e complet delirantă. Nu va dura ani. Va dura doar câteva ore. Cred că confundă războiul cu iarna nulceară. Aia, într-adevăr, va dura câțiva ani, după care o să mai dureze câteva sute de ani până ieșim din epoca de piatră. Ah, și o ultimă chestie: Israelul e o democrație la fel cum Africa de Sud era o democrație.
“Toți vom fi implicați și afectați, într-un fel sau altul, dacă începe. Cam așa ar arăta războiul cu Rusia, dacă Putin va ataca Europa (personal, nu cred că se va întâmpla la sfârșitul acestui an, după alegerile americane, așa cum a apărut în Bild, dar asta este o altă discuție). Și nici nu am luat în calcul folosirea armelor nucleare de ambele părți în această discuție.
De asemenea, ar fi util să nu ne imaginăm că SUA ar putea apăra în același timp și Flancul Estic al NATO, și Taiwanul, și Israelul, și Coreea de Sud (indiferent dacă e vorba de o administrație Biden sau Trump), dacă toate cele patru dictaturi orientale din regiunile respective vor ataca simultan, iar noi vom sta pur și simplu cu mâinile în sân, urmărind războiul la televizor. Toate democrațiile lumii, și cele neatacate direct, vor trebui să lupte, să-și trimită soldații pe fronturi, să-și mobilizeze resursele. Japonia, Australia și Canada, de exemplu, deși la mare distanță de Europa de Est, Taiwan, Israel sau Coreea de Sud, nu vor sta deoparte de luptă, în situația unei mari agresiuni concertate, care pune în joc viitorul lumii. Cu atât mai mult România trebuie să fie pregătită să lupte pentru apărarea teritoriilor Flancului Estic al NATO (sau măcar al propriului teritoriu), dacă va exista un atac în anii viitori.
Desigur, la un moment dat nebunia se va termina. Toate războaiele se încheie, mai devreme sau mai târziu. Trei, patru, cinci ani, poate mai mult. Lumea în ansamblu nu va dispărea, deși perspectiva nucleară este vehiculată frecvent. „Conturile se vor regla”, cei mai puternici își vor impune voința și vor fixa regulile ordinii mondiale viitoare, pentru 2-3 generații de acum înainte. Așa a fost mereu în istorie. Sperăm, desigur, să fie tabăra noastră, a Occidentului și democrațiilor, cea care va câștiga și va contura lumea de mâine, având de partea ei avantajul tehnologic, capacitatea militară crescută, puterea economică mai mare și infrastructura superioară, rațiunea și calitatea resursei umane.
Dacă agresorii vor fi învinși, lumea de după război va fi cu siguranță mai bună și mai liberă și se va intra într-o nouă și lungă eră a dezvoltării și securității în Europa, așa cum s-a întâmplat după 1945, cu excepția țărilor din Europa de Est, ocupate de Armata Roșie a Uniunii Sovietice (iată, rezultatul compromisului cu Stalin), care au rămas captive în sărăcie, teroare, dictatură comunistă și subdezvoltare.”