Cele două mari pericole care ne vin dinspre birocrația UE sunt:
(i) evacuarea din sufletul omului european a creștinismului* și
(ii) alunecarea către un totalitarism de tip sovietic. Sunt două lucruri grave pentru care mulți români au decis să părăsească România înainte de 1989.
Intuiția mea este că, în locul sufletesc lăsat gol prin evacuarea din omul european a creștinismului, se vor instala religii de substituție, periculoase, de natură a aduce neantul în Europa: covidismul, scientologia, antinatalismul, antivitalismul, transhumanismul, ecumenismul new age, aplatizant. Ba chiar satanismul.
A se observa că, azi, birocrația europeană nu mai vorbește de creștini, ci de „oameni ai credinței”, și nici de Crăciun sau de Paști, ci de „sărbători de sezon”. Rădăcinile creștine ale proiectului european sunt negate. Ideologia „părinților fondatori” ai UE, care a fost creștină și pacifistă, este ștearsă, pas cu pas. În schimb, ni se vând „valori ale UE” pe care nu le precizează nimeni, cu toate că ni se impun ca niște mistere religioase, în stilul ocult al credințelor și ritualurilor păgâne.
În altă ordine de idei, este imposibil să nu se observe trendul totalitar al birocrației de la Bruxelles, care pare a ne îndrepta, pe toți cei 460 de milioane de cetățeni UE, înspre o nouă uniune sovietică, cu mult mai centralistă și constrângăopare decât cea picată în anul 1991. Europenii nu mai percep totalitarismul și, deci, nici pericolul, dar noi, românii, îl știm, îl simțim, îl bănuim peste tot. Ne-au ascuțit simțurile cei 45 de ani de comunism și ce 33 de ani de tranziție la economia de piață și de capitalism de cumetrie sau de supraveghere și control. Avem o neîncredere funciară în autorități, căci ne-au mințit mereu, și o adevărată idiosincrazie față de birocrați și tehnocrați, care au dat spoială „științifică” materialismului dialectic și istoric, programului de alimentație rațională, salamului cu soia etc. și au pactizat mereu cu autoritățile care i-au plătit și le-au pus la picioare privilegii nomenklaturiste.
Cu toate acestea, România nu își poate propune să militeze pentru ieșirea din UE.
Un „Ro – Exit”, pe modelul Marii Britanii, nu numai că nu ar fi posibil (nu ne comparăm cu UK, economic, militar și diplomatic), dar ar fi și o mare greșeală strategică.
România și românii au făcut eforturi și sacrificii pentru a ajunge și rămâne în UE, au pierdut bani și active, au rămas fără porțiuni enorme din industrie, păduri și terenuri agricole și, cel mai grav, au suferit un exod economic nemaiîntâlnit în istorie și în lume – peste 5 milioane au plecat să lucreze în UE, deseori lăsând acasă copii mici, părinți și bunici bolnavi. E timpul ca acest efort să foe răsplătit.
Anul 2024 este crucial din acest punct de vedere.
*cu altă ocazie și cu mai multe detalii și citate din doctrina de specialitate, am mai spus aici că, fără îndoială, creștinismul este prima formă de democrație (Împărăția lui Dumnezeu nu e din această lume, dar este țelul sau refugiul de ultimă instanță al creștinului, indiferent de epoca tiranică sau totalitară în care trăiește), metafora libertății (Dumnezeu este stăpânul din altă lume al creștinului, deci aici, pe Pâmânt, în această lume, este liber din punct de vedere sufletesc, căci niciun om de pe Pîmânt nu poate fi stăpânul ultim, ireductibil, al semenului său) și proba finală a egalității de destin (toți îmbătrânim, ne îmbolnăvim și murim, indiferent de câte bunkere ne construim sau câți bani aruncăm pe lumi simulate sau tehnologii de prelungire a vieții).
Autor: Gheorghe Piperea
Adauga comentariu